duminică, 18 ianuarie 2015

Am alergat și în 2014

Încă de la începutul anului 2014, mi-am propus și am reușit să particip la trei maratoane montane: Ecomarathon, Marathon 7500 și Maraton Piatra Craiului.
Nu am fost eu un as al alergării, dar satisfacția adusă de aceste participari a fost imensă, lucru ce mă determină să particip și în acest an la maratoane montane și poate ceva mai mult.

La Ecomarathon la Moeciu



La Marathon 7500 - categoria Elite, am participat înechipă cu Ștefan Bako, iar în momentul întreruperii cursei (din cauza condițiilor meteo ce nu mai aveau vreo legătură cu alergarea) eram pe la km.55 și am terminat pe locul 28 din 61 de echipe participante cu timpul de 14 ore, 39 de minute și 34 de secunde înregistrat la punctul intermediar Cp9-La Prepeleac.


Foto: Iulian Grigore

La Maraton Piatra Craiului, am terminat pe locul 95 din 249 participanți la categoria masculin 30-39 de ani cu timpul de 6 ore, 12 minute și 42 de secunde.


luni, 12 ianuarie 2015

„Pitoaca” în ianuarie

În weekendul 10-11 ianuarie 2015, împreună cu Sorin, Ștefan și domnul Stoica am revăzut după cinci ani Ceahlăul.
Plecați cu noapte-n cap din Galați, la ora 10.00 plecăm de la cabana Izvorul Muntelui pe traseu către Lutu Roșu, Polița cu Crini și cabana Dochia.
Ne cazăm într-o cameră cu 4 paturi (condițiile de cazare sunt bune, cabana fiind într-o etapă de renovare semnificativă), mâncăm o ciorbă caldă și o friptură, după care ne îmbrăcăm bine, luăm rachetele de zăpadă și ne plimbăm pe platoul către „Piatra lăcrimată” și Jgheabul lui Vodă. Din păcate, vizibilitatea este redusă, doar urmele noastre putându-se identifica. Vântul bate cu putere, după informațiile găsite pe internet având o viteză de peste 80 de km/h, iar temperatura resimțită de către organism ajungând la -70 de grade Celsius. Este adevărat că această temperatură este declarată subiectivă și arbitrară, după anumite formule încă nedescoperite de mine.

Seara intrăm în cameră, stând la povești până la miezul nopții când adormim într-un final, cu vântul șuierând pe la fereastră.

A doua zi de dimineață. coborâm în sala de mese, aranjăm burțile, după care decidem să urcăm pe vârful Toaca, pe un viscol puternic și vizibilitate redusă. Rachetele de zăpadă sunt utile pe traseu, zăpada având puțin peste jumătate de metru. Pe vârf, aceeași vizibilitate ce tinde către zero.

Ne întoarcem la cabană, luăm bagajele și coborâm către Izvorul Muntelui pe traseul marcat cu triunghi albastru pe Jgheabul cu Hotaru, Vulturul lui Traian precum și pe la Stânca Dochiei. De la Stânca Dochiei, am coborât pe o ploaie sâcâietoare, ce a continuat și după plecare până la Piatra Neamț.


în fața cabanei Dochia

Urcând către Toaca

Pe vârful Toaca

Panorama către Toaca în nori

Pe Jgheabul cu Hotaru