marți, 14 aprilie 2015

Semimaraton Brașov 2015

     4 Aprilie, Brașov, Piața Unirii - Lume multă, peste 1000 de participanți la semimaraton și încă vreo 700 la cros și cursa populară. Ninsoare este? Este! Frig? Prezent!

     Când m-am înscris la această cursă, prin octombrie anul trecut nu bănuiam ca are să fie așa interesantă și unică în felul ei. Vin și la anul! La insistențele animatorului din piață ridic mână alături de cei care participă pentru prima dată la un semi-maraton. Da, a fost primul, până atunci alergând doar câteva maratoane montane.

Alături de prietenii de alergare de pe faleză

Și cu colegii de serviciu de la Icepronav

     Despre cursă: mi-a fost frig, nu m-am încălzit mai deloc, eu fiind de fel mai Gerilă. Dar m-a ajutat să iau un start mai bun pentru a mă încălzi. Am reușit să alerg aproape în totalitate cei 21 de km (unii zic că ar fi puțin peste 20). Mai am nevoie de antrenament pentru urcare, la coborâre m-am descurcat mai bine. Totodată, am fost mulțumit de noile „pneuri” de alergare de la Salomon. Timpul scos m-a mulțumit: 1 oră, 55 minute și 25 de secunde. Locul 79 la categoria 23-39 de ani, locul 119 la general.





Zăpezile de altădată

     În munții Vrancei, pe Coza, 14-15 martie, alături de Gigi Cepoiu, Sorin Atanasiu și Robert Munteanu. Plecați la 5 dimineața din Galați, la ora 8.30 suntem la capătul satului Coza, unde reconstituim bagajele și pornim la deal/la vale pe marcaj bandă roșie.


     Ne prindem de malurile prăbușite ale Cozei și ajungem și în locul numit „Strâmtura Cozei”.


     Admirăm adâncurile pârâului Dălhățaș și ajungem la intersecția cu forestierul ce urcă de la cantonul Alunu, pe unde ne vom întoarce ziua următoare, creând în acest fel un circuit.


     Cu impresia rucsacului din ce în ce mai greu, urcăm pe dealul Zmeuretul, ieșind la stâna părăsită de la Cârnituri. Aici grosimea stratului de zăpadă este consistent și ne pare rău că am lăsat rachetele de zăpadă ascunse.



     Ne afundăm adânc în zăpadă ieșind la Turnurile Cozei.


După o altă oră de luptă cu omătul, atingem șaua Geamăna, după care coborâm pe la Uluce, un mănunchi de izvoare cu apă ce se adună și luând urma unor hățașe de oi, ajungem la un canton silvic bine întreținut.




Dacă noi urmăream să dormim la stâna Hăuleștenilor, acest canton a fost un cadou binevenit din partea Cozei cu soba nouă, paturi aranjate și curățenie. Mulțumim celor care au grijă de el!


     A fost cald, mult prea cald pentru sacii noștri de dormit de iarnă, dar poveștile din jurul sobei au curs și s-au legat până târziu în noapte. Afară începuse să ningă. Dimineață, luăm micul dejun, facem curățenie la canton pentru cei care vor veni în urma noastră și mergem către stână către Cascada din Horn, o cădere de apă de peste 15 m.




Cascada din Horn


     Luăm la pas forestierul către Coza, recuperăm rachetele și ajungem iar în Coza. A fost o tură frumoasă, confirmându-mi încă o dată că cele mai frumoase drumeții sunt cele alături de prieteni dragi și într-un număr mai restrâns.