sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Muntele și timpul


     A pleca la drum fără niciun plan reprezintă cea mai rapidă cale către un eșec sau nerealizare. Așa se întâmplă și în cazul mersului pe munte. 

     Avem doar 21-25 de zile de concediu pe an și încercăm să le planificăm pentru a merge pe munte/la mare, să ne rezolvăm unele probleme sau să participăm la alte evenimente. Prin urmare, weekend-urile devin importante și adevărate oportunități de plecare pe munte. De aici încolo începem să vorbim despre timp și priorități.

     Sentimentul că viața prinde viteză reprezintă un efect al îmbătrânirii. S-a constatat că abilitatea noastră de a conștientiza trecerea timpului se alterează odată cu înaintarea în vârstă. Dacă întrebi un tânăr de 20 de ani și o persoană în vârstă de 70 de ani să ghicească, când trece un minut, persoana tânără ghicește cu mai mare acuratețe, în timp ce persoana mai în vârstă are senzația că timpul trece mai repede. Nu am încercat, dar așa o fi....Intrarea în obișnuință și lipsa experiențelor noi sunt alte două motive pentru care avem senzația că timpul trece mult prea repede. 

     Setarea priorităților ne va ajuta să ne concentrăm asupra lucrurilor ce le considerăm cu adevărat importante și care ne fac să ne simțim împliniți pe plan profesional, dar și personal. Așezând lucrurile după prioritate, timpul va fi alocat lucrurilor importante.

     Dacă nu mai ai timp suficient pentru munte cum aveai odinioară, din experiența personală îți pot sugera participarea la unele alergări montane, îmbinând utilul (sănătate, nevoia de mișcare, experiențe noi) cu plăcutul (mersul pe munte, socializare la o viteză puțin mai mare). 
     O alta variantă, ce nu cred că încântă multă lume, lași totul baltă pe o perioadă de timp ne/determinată (casă, serviciu, familie, cățel, purcel, facturi neplătite), pui în spate un rucsac plin și pleci de la Galați la .... Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch (un orășel din Țara Galilor) sau la Ip (un sat în județul Sălaj), depinde de lista priorităților.


luni, 16 noiembrie 2015

Dus-întors în Parâng

     Din Retezat, decidem să mergem la Petroșani pentru realimentare și să urcăm în stațiunea Parâng, unde cu siguranță iarna este mult mai multă animație, fiind o stațiune de ski de interes regional. Este trecut de ora 18.00, găsim într-un final cazare la o pensiune din zona Rusu, multe pensiuni fiind închise în această perioadă, cu toate că suntem în sezonul concediilor de vară. 
     Noaptea trece repede, a doua zi ne-am propus o tură dus-întors până pe vârful Parângul Mare (2519 m altitudine), al cincilea ca înălțime din România. Scutim din drum, urcând cu mașina până în zona alpină a stațiunii Parâng, trecem de cabana ANEFS și urmăm marcajul bandă roșie ce ne va însoți întreaga zi.

Vârful Cârja în prim-plan, Parângul Mare în spate

La drum!

Vedere către Petroșani și Lupeni pe valea Jiului de Vest

     Poteca urcă pe o curbă de nivel cu rază mare, ocolind vârful Parângul Mic. Pe vale, culegătorii de afine sunt la datorie, iar noi ieșim repede într-o șa cu stâlpi indicator și marcaje retușate recent. Aveam ca prim obiectiv vârful Cârja, nu înainte de a arunca o privire la refugiul situat chiar lângă potecă.


Vârful Cârja în stânga

Refugiul Cârja


Interiorul refugiului


     Refugiul reprezintă un adăpost util în caz de vreme rea, la interior găsim doar o masă rotundă pe mijloc. Construit rudimentar, nu are priciuri și nici vreo platformă pentru a dormi în sacul de dormit, fiind necesar neapărat un izopren pentru a nu sta în umezeala refugiului. Constat că se poate monta cortul în interiorul refugiului.
     Urcușul zig-zag către Cârja taie ușor respirația, dar ne oferă șansa de a avea o primă vedere panoramică asupra zonei. Liniște totală, fiind primii care urcă azi către Parângul Mare. Pe toată lungimea traseului nu am dibuit nicio sursă de apă pe potecă.

Lacul Cârja și lacul Verde

Momâia de pe vârf

Loc de cort, cu paravan sub vârful Cârja

     Poteca este clară și vizibilă, vorbim de-ale noastre, aduceri-aminte din drumețiile trecute. Soarele nu mai dogorește, un vânt rece adie ușor prevestind o ploaie pentru după-amiază. Sporim pașii traversând o scurtă zonă de grohotiș. Ne apropiem de vârf, după ce am trecut de vârful Gemănarea. 

Creasta Parângului

Lacul Verde

Acolo sus este


Aruncăm priviri din creastă

Am ajuuuuns!


     Ajunși pe vârf, ne bucurăm de o panoramă extraordinară către munții Retezat și Vâlcan, dar și spre masivul Șureanu. Câteva fotografii, vântul se întețește, iar timpul zboară repede. Ne întoarcem la mașină pe același traseu, dar de astă-dată mult mai repede. 
     Deîndată plecați din parcarea de la Rusu, o ploaie zgomotoasă s-a pornit în spatele nostru, nu înainte de a lua cu noi în mașină până în Petroșani doi baieți din Constanța ce parcurseră traseele Parângului de-a lungul mai multor zile.
       Concediul nostru continuă cu două zile petrecute într-o capitală culturală europeană...Sibiu.




miercuri, 11 noiembrie 2015

Felia retezată

      Concediu. Început de august, mergem în Retezat. Plecăm, Cătălin și Cătălina, dis-de dimineață din Galați, trecem pe la Tulnici, Târgu Secuiesc, Brașov, Sibiu, autostradă până la Simeria, urmează Hațeg și înainte de a intra pe traseul din satul Pui avem parte o surpriză.
După câteva ore bune de condus ajung tot la Galați, dar în județul Hunedoara

      În Retezat se disting două creste principale paralele, una la sud și cealaltă la nord, despărțite de văile superioare ale Râului Bărbat și Lăpușnicului, ambele creste fiind legate de o creastă ascuțită Custura-Păpușa, configurația acestor creste fiind asemănătoare literei H.     
      Intrăm pe valea râului Bărbat, către Stâna de Râu pe un drum forestier lung de vreo 32 de km, practicabil cu o mașina cu gardă la sol mai înaltă. Noi am mers cu Loganul și nu am avut probleme. Marcajul punct roșu însoțește drumul forestier, la capătul căruia lăsăm mașina într-o parcare amenajată. Semnalul la telefon este inexistent în zonă.
     Râul Bărbat se naște din pârăurile Adânc, Țapului și Ciomfu lângă Stâna de Râu. Se presupune că pe valea Râului Bărbat a existat un ghețar imens de 7 km lungime și 4 km lățime și cu grosimea de 300 m.
     


     Luăm bagajele, suntem luați în primire de către câinii de la stâna din apropiere și în 10 minute ajungem la locul amenajat pentru corturi, unde descoperim o tabără tematică de corturi a unor unguri ce stăteau timp de o saptămână. 



     Există un izvor cu apă bună de băut în dreapta potecii marcate cu punct roșu ce urcă imediat de la locurile de cort către Tăul Țapului. Accesul este gratuit în apele reci ale Râului Bărbat, unde te poți îmbăia în voie și fără textile.
      În antichitate, Hipocrate recomanda pacienților săi să facă baie într-un izvor de munte. În secolul XVIII, englezii care călătoreau în Japonia au constatat că localnicii nu erau afectați de boli ce în Europa făceau ravagii. Spălându-se destul de des pentru acele vremuri, folosind apă rece, japonezii nu răceau. Obiceiul spălatului cu apă rece a fost preluat, iar beneficiile au început să apară: sistem imunitar mai puternic și scăderea bolilor de piele. Alte beneficii ale îmbăierii în apă rece: îmbunătățirea circulației sanguine, reduce durerile și inflamațiile, în general produce o stare de bine.


Se lasă seara. După muncă și răsplată

Privire aruncată către Șaua Custurii

Vârful Păpușa Mică

     A doua zi, de dimineață urcăm susținut către Tăul Țapului, unul dintre cele mai frumoase lacuri de munte din Carpații României, unde ajungem după o oră și jumătate de la cort.


Marcaj la Cătălina

Cascada Ciomfu, de fapt un șir de cascade mai mici ce se formează mai sus
 cu circa 100 m 

Fereastra Custurii

Un adăpost răvășit, util în caz de vreme rea


     La Tăul Țapului, o altă surpriză și mai mare și mai plăcută, întâlnindu-ne cu Alexandra și Marius (Senty). Și dacă ne vorbeam, nu reușeam să ne întâlnim aici. Ce tare! Stăm la povești mai bine de o oră.


Insula verde a lacului


Tăul Țapului (2160 m altitudine) văzut din creastă 

     De la Tăul Țapului urcăm către singurul horn accesibil, ocolind pâlcuri de jnepeniș, ieșind în creastă la capătul de vestic al Porților Închise. Urmând marcajul bandă roșie, mergem către vf. Păpușa, al doilea vârf ca înălțime din munții Retezat. Întâlnim câteva stânci și praguri ce le traversăm ușor, trecem prin mijlocul unui platou. 

Lacul Galeș (2040m alt., 21 m adâncime)

Către vârful Păpușa, priveliștea este atrăgătoare


     Înconjurând jumătate din căldarea Tăului Adânc, poteca urcă pe o brână  de iarbă către Spălătura Păpușii, o zonă asigurată cu un cablu de ajutor turiștilor. 

Tăul Păpușii (Adânc) - 2150 m alt.

Urcând abrupt către Păpușa...am ajuuuuns!


     Din vârful Păpușa, poteca se scurge din treaptă în treaptă, înlesnind niște pante mai primitoare. Observăm extraordinara înșeuare dintre Păpușa și Peleaga, oglindită în apele lacului Peleaga.
Lacul Peleaga (Ghimpele)

Lacul Peleguța

Către Fereastra Custurii, pe marcajul cruce galbenă, de unde coborâm pe marcajul triunghi albastru către Stâna de Râu



     Din creastă  coborâm la început pe o brână mai îngustă ce ocolește pe dreapta căldarea Râului Bărbat, apoi după o tură în semicerc pe conturul crestei ce limitează această căldare, coborâm în serpentine și atingem fundul circului aproape de pereții Șeii Custurii. Cotim din nou la dreapta și coborâm către Stâna de Râu.


     A treia zi, avem în plan un traseu în circuit pe o potecă ciobănească pe la cascada și lacul Ciomfu. De la lacul Ciomfu urcușul continuă pe un nou prag glaciar înconjurat de pereți abrupți către Tăurile Custurii. Din lespede în lespede continuăm către Șaua Ciomfu, unde observăm cum creasta este despărțită în lungul ei ca un șanț natural. Din vârful Custura ne orientăm către Fereastra Custurii și din nou coborâm la Stâna de Râu (durata 6 ore).


Lacul Ciomfu




Din vârful Custura de deschide o rețea de văi și munți în toate direcțiile

Vedere către Vârful Mare și Tăul Țapului

Tăurile Custurii

     După-amiaza, strângem cortul, luăm bagajele de la Stâna de Râu și mergem la Petroșani pentru aprovizionare, curioși fiind și de frumusețea munților Parâng.