sâmbătă, 31 decembrie 2016

2016 în alergare

      Ne apropiem cu pași mari către sfărșitul anului, perioadă în adunăm ce a fost bine și ce nu a mers în acest an, aruncând un ochi în pușculiță și prin ogradă și celălalt ochi pe calendarul lui 2017, întocmind din timp o listă de dorințe și obiective personale.
     La trecerea anului tragem linie, măsurăm alergările în kilometri și în orele alergate pe faleza Dunării și prin parcuri, pe potecile de munte și în competițiile de trail running. Alergarea nu este un sport sezonier, indiferent de vreme putem ieși la alergare pe ploaie, vânt, caniculă sau ninsoare.


     Am participat la câteva concursuri de trail running, unde am obținut timpi mai buni comparativ cu anii precedenți, ceea ce mă motivează pentru viitor. Mi-am propus să termin un maraton montan într-un timp sub 5 ore și am reușit. Totodată, gândul meu era stabilit la 2000 de km alergați în acest an, reușind mult mai mult de-atât.

     Dintre obiectivele propuse pentru 2016, nu am putut participa la Inov8 2X2Race din munții Făgăraș, ultramaratonul CiucașX3 și Maratonul Pietrei Craiului, fiind plecat din țară în a doua jumătate a anului.
       De ceva timp mă gândesc cum va fi 2017 în privința alergărilor. Alergarea montană este doar un hobby, o pasiune pentru care voi aloca timp cât îmi voi permite. Pasiunea trebuie să ocupe timp, nu spațiu - vorba unei reclame recente la radio! 
     Participarea la competiții implică de asemenea costuri, echipament, deplasări, cazare, alimentație. Și cum alergarea montană nu se potrivește de fiecare dată cu planurile de familie și profesionale, ea poate fi oricând plasată într-un clasament pe locurile 3-4-5....-15..-20.

Calendar de alergare 2017

     Întocmirea unei liste de obiective pentru următoarele 12 luni este binevenită, ea oferind un scop acţiunilor din viaţa noastră! La Mulţi Ani cu multă sănătate și surprize plăcute în 2017! 





marți, 8 noiembrie 2016

Jurnal japonez - Hiroshima

     Hiroshima reprezintă una dintre cele mai dramatice experiențe din istoria omenirii. Pe 6 august 1945 din avionul de bombardament „Enola Gay” aparținând Forțelor Aeriene ale S.U.A. a fost trimisă prima bombă atomică peste orașul Hiroshima, așezarea devenind rapid una dintre cele mai cunoscute din lume. Puterea distructivă a încărcăturii a ras de pe fața pământului aproape tot orașul.
     După încheierea celui de-al II-lea Război Mondial, japonezii au depus eforturi uriaşe pentru a readuce Hiroshima la viaţă, demontând astfel predicţiile conform cărora aşezarea nu va mai putea fi locuită niciodată. De altfel, Hiroshima nu mai este acum radioactivă pentru că bomba nu a atins pământul, fiind detonată în aer.
     Unele monumente istorice (precum Castelul sau Grădina Shukkeien) au fost refăcute, iar reconstrucţia Hiroshimei s-a transformat de atunci într-un simbol de pace al Japoniei.
      Am pornit la pas din gara Hiroshima, unde o mare de oameni îmbrăcați cu tricoul echipei lor favorite de baseball (Hiroshima Toyo Carp) se îndreptau către zona centrală a orașului pentru a se bucura de câștigarea Central League, una din cele două ligi de baseball profesioniste din Japonia. Știați că baseball-ul este cel mai popular sport din Japonia? Nici eu!








   Primul obiectiv din listă este grădina Shukkeien, unde găsim în miniatură un colț al Japoniei format din lacuri, păduri, văi și coline. Parcul a fost creat în anul 1620, în același timp cu construirea castelului Hiroshima. 







     Castelul Hiroshima a fost complet distrus în 1945, dar renovat în anul 1958 pentru a marca 400 de ani de existență. În imediata lui apropiere am descoperit Altarul Hiroshima Gokoku, un loc preferat de localnici pentru festivaluri, nunți și pentru ritualurile Shinto. Am avut norocul să prindem multe familii cu nepoți, părinți și bunici ce participaseră la o ceremonie.



Castelul Hiroshima




 Altarul Hiroshima Gokoku





     Domul Genkabu sau A-Bomb Dom, una dintre puţinele clădiri ce au rămas în picioare după bombardament, considerată astăzi o pagină din istoria Hiroshimei, înscris pe Lista Patrimoniului Universal UNESCO, este nu doar un punct central al oraşului ci şi o destinaţie căutată de turişti. Autoritățile locale au ales să mențină această clădire pentru a arăta lumii întregi dovada distrugerilor provocate de armele nucleare.







    Monumentul Copiilor pentru Pace este localizat în centrul Parcului Pacea din Hiroshima, locul unde bomba atomică a fost aruncată. Monumentul, sub forma unei rachete în vârful căreia este figura unei fetiţe – Sadako Sasaki care a trăit, bolnavă de leucemie, 12 ani după deflagraţie şi care a crezut, conform tradiţiei că, dacă va confecţiona 1000 de cocori, va învinge boala. Nu a efectuat decât 643 de cocori şi apoi s-a stins din viaţă. Tristă poveste!


     Parcul Memorialul Păcii este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Japonia, fiind amplasat chiar în punctul unde bomba atomică a explodat la o înălțime de 580 de metri deasupra pământului, iar tot orașul a dispărut instantaneu. 



Flower Clock




Cenotaful victimelor de la Hiroshima




În fiecare an, pe 6 august la ora 8.15 se păstrează un moment de reculegere în memoria tuturor victimelor

     În 6 august 1945, la ora 8 şi 15 minute, ciuperca fatidică a declanşat tragedia fără precedent. Temperatura (în centru) de 540 de grade şi suflul exploziei au făcut ca aproape 12 kmp să ardă complet, mii de trupuri au fost carbonizate, metalele s-au topit, 90% din clădiri au fost distruse. 120.000 de oameni au murit, 70.000 au fost grav răniţi, alte mii de oameni au murit ulterior din cauza radiaţiilor.


Little Boy a fost o bombă cu încărcătură de uraniu de 63.5 kg, cu o lungime de 3 metri, un diametru de 60 de centimetri şi care cântărea aproximativ 4.5 tone.

Atunci...

Și acum

     Astăzi, Hiroshima este un oraș înfloritor, reconstruit din temelii, cu eforturi uriașe, fiind un exemplu al zelului poporului japonez ce l-au manifestat aproape de fiecare dată după dezastre.

Tramvaie vechi încă mai circulă pe șinele din Hiroshima







marți, 11 octombrie 2016

Jurnal japonez - Takamatsu

    Orașul Takamatsu este situat în partea de NV a regiunii Shikoku și centrul administrativ al prefecturii Kagawa, cu o populație de aproape 420.000 de locuitori.

    Takamatsu se află pe malurile Mării Interioare Seto și a fost fondat în perioada Kamakura (anii 1185-1333), iar în anul 1587 Ikoma Chikamasa construiește un castel pe coasta Tamamo, dându-i denumirea de castelul Takamatsu. Familia Ikoma conduce orașul timp de 4 generații (54 de ani), urmând familia Matsudaira timp de aproape 220 de ani. În timpul reformei Meiji, sistemul feudal este abolit iar Takamatsu devine capitala prefecturii Kagawa. La 15 februarie 1890, Takamatsu se alătură ca municipiu încorporat Japoniei.
    Perioada Kamakura este recunoscută prin invazia mongolă, printr-o flotă foarte puternică, distrusă însă de un taifun, japonia fiind salvată de la cucerire. Acest taifun a fost denumit de japonezi „kamikaze”, adică „vânt divin”. Reforma Meiji a condus la lichidarea shogunilor și restaurarea conducerii imperiale în Japonia. 
   Gata cu istoria, să trecem la fapte. Am vizitat orașul Takamatsu într-o zi de duminică, având ca obiective castelul Takamatsu și Grădina Ritsurin.


Insula Megijima

Jogging pe faleză

În căutare de pokemoni



Sunport Takamatsu




Farul


Biciclete

     Construcția castelului Takamatsu a început în anul 1587 de către Chikamasa Ikoma, primul lord feudal din Takamatsu. Este unul dintre cele trei castele din Japonia înconjurate din toate părțile de șanțuri cu apă.

Poarta de intrare









Taraba cu bonsai

„Paznicul” castelului...

Și castelul



     Ritsurin Garden este o grădina japoneză foarte mare și frumoasă, cu priveliști spectaculoase, fiind apreciată ca una dintre cele mai impresionante și renumite grădini din Japonia. Ritsurin se traduce prin „crângul de aluni”, cel care a ales amplasamentul grădinii la poalele muntelui Shiun fiind lordul Ikoma Takatoshi acum 400 de ani. Domeniul cuprinde câteva lacuri, o casă a ceaiului, podețe, temple, cascade, locuri de pescuit și vânătoare (acum sunt interzise!). Un alt punct de atracție îl reprezintă câțiva pini tăiați în forme geometrice.