Crasna - Lacul Vulturilor

     În ultima duminică a lunii noiembrie am planificat o drumeție către lacul Vulturilor din munții Siriu pe traseul turistic marcat cu triunghi albastru ce pornește din localitatea Crasna. Venind dinspre Buzău, imediat cum intrăm în Crasna, parcurgem spre stânga drumul forestier cale de 5 km până la al doilea pod pe partea stângă, unde găsim un stîlp indicator către lacul Vulturilor și vom lăsa mașina pe marginea drumului.

     Cu rucsacul în spate, trecem podul peste pârâul Crasna luând la pas un drum forestier secundar pe valea pârâului Urlătoarea, ce a fost amenajat hidrologic cu mulți ani în urmă. După o oră de mers am ajuns în poiana Urlătoarea, de unde urcăm abrupt pe o potecă în dreapta timp de încă o oră ieșind în golul alpin, unde intersectăm traseul cu bandă roșie ce marchează autostrada Carpaților. Ritmul de mers este lejer, la nivel conversațional alături de Sorin și Costin.

    Ajungem la Poarta Vânturilor (de fapt, o curmătură între vârfurile Siriu și Mălâia), ceața devine mai densă, descoperind încă un marcaj turistic cu punct roșu ce urcă spre vîrful Siriu și coboară la Colții Balei pe valea Bradului către coada lacului de acumulare. Aproape de lacul Sec suntem ajunși din urmă de mai multe mașini de teren ce au urcat la lac venind dinspre Stearpa pe drumul forestier Morcovoaia, vechi drum de căruțe și tunuri amenajat în Primul Război Mondial. 

     Am ajuns la lacul Vulturilor după 3 ore de mers lejer, am luat o pauză de masă, apoi ne-am întors pe același traseu, cu o mică deviere pe la Colții Măgăreței, singurul loc din munții Buzăului unde putem zări capre negre.

Drumeție în munții Siriu

       O drumeție în circuit, într-o zi cu vreme bună în munții Siriului. Acest lucru ni l-am propus și l-am făcut la mijlocul lunii august. 

      Am pornit de la coada lacului Siriu, dimineață în jurul orei 8.45, de unde am parcat mașina în zona izvorului amenajat unde apare marcajul bandă roșie, ce insoțește poteca pe valea Neagră până la Poarta Vânturilor.

      Pentru a ajunge aici, din DN10 în direcția către Brașov, după ce treci de viaductul Grămăticu se face un drum pietruit la stânga către fostele amenajări ale șantierului de construție al barajului, precum și ruinele fostei stațiuni climaterice Băile Siriu. Zona respectivă nu arată grozav, iarba verde nu prea există, totuși are lipici pentru pasionații de picnic sau de camping. 

            La cabana Valea Neagră găsim prima săgeată indicatoare către Lacul Vulturilor. De aici, drumul forestier este lesne de urmat, nefiind probleme de orientare până în capătul lui, unde găsim un izvor și o săgeată de lemn ce ne trimite într-o urcare accentuată timp de o oră și jumătate prin pădure până la Dosu Muntelui (ora 10.45), unde este amplasată o stână și găsim un izvor amenajat.

          De la Dosu Muntelui, poteca merge pe curbă de nivel prin pădure până la Poarta Vânturilor (ora 11.30), ce reprezintă o șa largă între vârfurile Siriu (sau Bocârnea) și Mălâia, ambele cam cu aceeași altitudine (1657 m-1662 m). În șa, găsim o cruce ridicată de către jandarmii montani buzoieni și o "barabaftă" de construcție cu o hartă veche topografică nefolositoare. Acum 3 ani, exista aici un stâlp cu săgeți indicatoare.

Lacul Sec

          Coborâm spre Lacul Sec (sau Mlaștina Vulturilor), apoi ajungem la Lacul Vulturilor (ora 11.45), îndrumați fiind de zgomotul motoarelor de la mașinile 4x4 ale turiștilor. Așa este la modă acum....Îmi amintesc de prima dată când am ajuns la Lacul Vulturilor, prin 1998, în perioada liceului. Atunci doar localnicii știau de Lacul Vulturilor, ulterior reclama făcută pe internet și tv invitând poporul la drumeție, dar și la lăsat gunoaie pe munte. Acum zona s-a antropizat excesiv, ca mai toate locurile unde se poate ajunge cu mașina. Lacul este situat într-un cadru natural deosebit de impunător, având forma unei elipse cu axa mare de 100 m și axa mică de 60 m și o adâncime maximă de 3 m.

           Mâncăm ce avem în rucsac și ne urnim către Colții Măgăreței (ora 13.30), unde cu mulți ani în urmă au fost aduse capre negre din munții Retezat. Nu am văzut niciuna! De aici, hotărâm să urcăm pe cupola singuratică a vârfului Siriu (ora 14.30), savurând câteva afine uitate de localnici care au ras tot.

Pe vârful Siriu

           De pe vârf decidem să coborâm către Colții Balei, pe poteca marcată teoretic cu punct roșu ce coboară pe valea Bradului către coada lacului. Pe vârf găsim urmele tranșeelor săpate în Primul Război Mondial. Am zărit doar câteva marcaje răzlețe vechi de la Asaltul Carpatilor din anii 70-80, zona fiindu-mi cunoscută de la o recunoaștere de traseu în urma cu 3 ani alături de colegii de la Mecanturist. Colții Balei prezintă o zonă de gol alpin cu pereți stâncoși și abrupți.

     Zona este pitorească, sub vf. Siriu existând un izvor cu apă bună de băut. Trecem pe lângă două stâni, după care începem să coborâm pe un drum forestier mocirlos prin pădure până aproape de coada lacului (ora 17.00), de unde recuperăm mașina.

Schiță cu caracter pur orientativ. Documentați-vă înainte de a porni pe munte!

             

Verde de Siriu

     Sâmbătă - 17 Mai,  împreună cu Sorin, Ștefan și Alex am parcurs două trasee foarte frumoase și pitorești din munții Siriului, unde am regăsit culoare verde în această primăvară capricioasă. Am avut parte de o vreme cu aproape toate anotimpurile într-o singură zi: soare, ploaie, vânt, grindină, iarăși soare.

     Am urcat pe marcajul triunghi roșu din comuna Siriu, am urmat drumul forestier ce șerpuiește pe malurile lacului de acumulare până în cătunul Gura Milei, de unde am intrat pe valea pârâului Milea și am ajuns după 5 ore de la start la Lacul Vulturilor.

De aici, am urcat către Poarta Vânturilor și ne-am îndreptat pe marcajul punct roșu (marcaj rar și aproape șters) către Colții Bocârnei, Colții Balei și valea Bradului.

      După aproape 11 ore de mers (plini de noroi și mulțumiți de traseu) am ajuns la coada lacului de acumulare, de unde ne-am orientat către cabana 14 Scaune Cașoca, unde ne-am cazat.

Pe valea Siriului

Cabana de vânătoare Lacul Vulturilor

Lacul Vulturilor

Coborâre pe marcajul punct roșu

Colții Bocârnei (stânga) și Colții Balei (dreapta)