28.06.2017

Departe în Maramureș

     Maramureșul adăpostește nenumărate lucruri și locuri inedite, tocmai frumusețea acestor locuri fiind motivul pentru care am ales ca destinație pe perioada Rusaliilor, având mai multe zile adunate la dispoziție. Nu am avut ce regreta, am mers strict pe câteva obiective turistice, celor rămase urmând să le alocăm timp cu altă ocazie.


În pasul Șetref 

     Ne-am cazat la o pensiune în Borșa, de unde în fiecare zi am plecat către obiectivele turistice stabilite de acasă. Borșa, până de curând centru de extragere și prelucrare a minereurilor neferoase, este acum stațiune de odihnă, cu o rețea bogată de pensiuni, aflată într-o continuă construcție, prăfuită din cauza drumului prost, neasfaltat și plin de gropi, însă reprezintă principala poartă de acces către munții Rodnei. 
    Astfel, vineri pe 2 iunie, ne-am plimbat cu vestita Mocăniță de pe valea Vaserului, cu rezervare online făcută cu o lună înainte (informații și tarife: http://www.cffviseu.com). Trenul nostru era programat să plece la ora 10, astfel pe la 9.15 am ajuns la gară la Vișeu de Sus, lăsând mașina într-o parcare încăpătoare. Am luat biletele de la casă, după care un angajat amabil ne îndrumă către vagoanele trenului arhaic-pitoresc tras de către o pufăitoare locomotivă cu abur.


De așa ceva am nevoie

Tu ești campioana!

     CFF Vișeu de Sus este o cale ferată forestieră, operată privat, ce funcționează îndeosebi pentru transportul lemnului, dar destul de profitabilă și în ceea ce privește transportul de turiști.
     Am ales locurile în primul vagon de pasageri de la locomotivă, multe fotografii ieșind ușor-afumate și mișcate. Dacă prima porțiune a drumului nu este spectaculoasă și sălbatică precum m-aș fi așteptat, de-abia către finalul călătoriei de la halta Cozia către stația de finiș la Paltinu este într-adevăr încântătoare. Pe parcurs, Mocănița oprește câteva minute bune pentru realimentarea cu apă dintr-un puț amenajat special, timp în care lumea merge la toaletă, cumpără bere, apă sau suc din vagonul-marfă situat lângă locomotivă, fie aruncă pietre în apa Vaserului.








     După două ore și jumătate de la Vișeu ajungem la stația Paltin, amenajată cu nenumărate locuri de picnic și foișoare, unde avem la dispoziție alte două ore să mâncăm și să ne hidratăm, să ne întindem la soare sau să vizităm o clădire istorică a gării amenajată cu câteva panouri „zgârcite” în informație despre Mocăniță.




     La întoarcere, locomotiva este întoarsă, noi fiind acum în ultimul vagon. Este obligatoriu ca locurile din vagon de la dus să fie păstrate și la întoarcere, ceea ce este o decizie bună. Aproape toată lumea era roșie la față de la soare și moțăia în trenul ce părea că va sări de pe șine la un moment dat. Reajunși în gară, cumpărăm câteva suveniruri și mergem către pensiune, unde gazda ne aștepta cu mâncare gătită, un adevărat festin delicios în fiecare seară petrecută la pensiune. 
     Pe drumul către pensiune am oprit la Moisei la monumentul eroilor, ridicat în memoria victimelor masacrului ce avut loc la data de 14 octombrie 1944 de către armata maghiară. Trupele maghiare aflate în retragere pe valea Izei au ucis 29 de țărani români în două case de lemn. Țăranii fusese acuzați de trădare și ținuți prizonieri într-un lagăr de muncă la Vișeu de Sus. Pe 14 octombrie 1944, ei au fost urcați într-un camion și transportați la Moisei, localitate evacuată complet de locuitori. Prizonierii au fost închiși în două case de lemn și împușcați de către soldații maghiari ce trăgeau prin geamuri și ușă. În aceeași noapte, satul a fost incendiat, peste 300 de case fiind arse. Cadavrele au fost îngropate după două săptămâni la revenirea localnicilor la gospodării. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatră, fiind realizat de către sculptorul Vida Gheza. Cele două case există și acum, fiind transformate în case memoriale.


     Sâmbătă plecăm destul de târziu către Săpânța, satul arhicunoscut pentru cimitirul vesel și mai nou pentru cea mai înaltă biserică din lemn din lume la Săpânța-Peri. Drumul este bun și proaspăt asfaltat de la Vișeu de Sus către Sighetul Marmației, traversând satele Leordina, Ruscova și Petrova, apoi Rona de Sus.
      De departe zărim turla înaltă de 72 de metri a bisericii Mănăstirii Peri, din centrul satului Săpânța ajungând reped la un obiectiv turistic unic în țară - Cimitirul Vesel, ce a adunat de-a lungul anilor sute de cruci pictate în culori vii pe fond albastru. Mesajele inscripționate pe cruci parcă încearcă să alunge tristețea specifică unui astfel de loc.





     Ne întoarcem în Sighetul Marmației pentru a vizita un alt loc plin de istorie și amărăciune: Memorialul Victimelor Comunismului, ce se găsește în fosta închisoare de la Sighet. Aceasta închisoare a jucat un rol esențial în perioada de început a comunismului în România, prin oprimarea clasei intelectuale românești, aici pierzându-și viața foști miniștri, parlamentari, preoți, ziariști și militari. Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, iar umilința și batjocura era la ordinea zilei.
     Fiecare celulă a închisorii este o sală de muzeu în care sunt amplasate obiecte, fotografii, documente și sunt prezentate temele represiunii comuniste. De asemenea, se pot vedea celulele în care au decedat Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu. În curtea exterioară puteți vedea grupul statuar „Cortegiul Sacrificaților”, reprezentat de 18 siluete umane mergând către un zid ce le închide orizontul. Pentru vizitarea și documentarea acestui muzeu este necesară cel puțin o jumătate de zi, noi am stat mult prea puțin.






     De la Sighetul Marmației decidem să pornim în susul văii Izei, prin localitățile Oncești și Nănești, ajungând în vestita localitate Bârsana. Noul ansamblu monahal a fost construit în anul 1993, fiind în întregime din lemn după tradiția locală. Curtea mănăstirii este foarte mare, plină de verdeață și de flori, cu un foișor imens în care, probabil, se țin slujbe la zile de mare sărbătoare. Muzeul mănăstirii  adăpostește cărți bisericești, manuscrise, cruci și icoane vechi, precum și obiecte casnice întâlnite în gospodăriile maramureșene.


    Plecăm de la Bârsana și oprim pentru câteva minute la Rozavlea, veche așezare maramureșeană, vestită prin biserica din lemn de brad de către meșteri anonimi construită în anul 1717. Pictura a fost executată pe lemn cu excepția picturii altarului, realizată în totalitate pe pânză. Momentan, se lucrează la restaurarea picturii.

     Pentru ziua de duminică și înainte de a ne întoarce acasă am planificat o scurtă drumeție la Cascada Cailor, una dintre cele mai frumoase cascade, formată pe versantul nordic al munților Rodnei. Cascada este formata din mai multe trepte cu căderi succesive de apă. Accesul spre cascadă este facil cu telescaunul din stațiunea Borșa, de la capătul superior al telescaunului se ajunge pe o potecă lată în circa 30 de minute de mers pe jos.







La revedere, Maramureș!

12.05.2017

Ecomarathon 2017

     Dacă aș privi doar rezultatul și timpul obținut la cea de-a cincea mea participare la Ecomarathon, v-aș trimite linkul de anul trecut. E simplu: 4 ore și 43 de minute doi ani la rând!  Să nu credeți că tocmai asta mi-am dorit, nu m-am ascuns prin boscheți pe ultima coborâre așteptând să treacă timpul! Am vrut un timp mai bun, gândurile mele se îndreptau către 4 ore și 30 de minute, însă planul nu a ieșit de astă-dată.
       Am descoperit aceeași atmosferă frumoasă specifică Ecomarathonului, un concurs bine-organizat unde sosesc numeroși oameni dragi și dornici de alergare pe potecile Moieciului alături de cei mai buni alergători montani din țară. 
     Echipamentul de alergare l-am ales de la Compressport (pantaloni și tricou de compresie, șosete și jambiere), o borsetă Salomon Agile 500, în care am înghesuit: o foiță de vânt și ploaie Inov8 RaceUltra, 3 geluri Isostar Endurance, două batoane energizante de la Sponser și 3 tablete Isostar Energy Endurance+. Încălțările au fost de la Inov8 RaceUltra 290 cu care m-am simțit foarte bine, fiind ușori și cu aderență bună la noroi. Am decis să mă hidratez pe traseu de la punctele stabilite de organizatori.
     Prognoza anunța o vreme bună, cu ceva picături de ploaie spre după-amiază, dar cu temperaturi potrivite de alergare. La start, m-am așezat în zona A, destinată unui timp de 4-5 ore. Pornesc în viteză dorind să evit aglomerația de la podețul de lemn, cât și cea de pe urcarea către punctul de hidratare de „La Mândru”. Cu aproape 1500 de participanți, probabil un start decalat de 15-20 de minute între cursa de maraton și cros ar duce la evitarea unor accidentări la start, precum și la diferențierea de la start a celor care aleargă pentru un timp propus de cei care au venit mai mult pentru atmosferă, mișcare și socializare pe traseu.

Foto: Andrei Bălășan

     De la Mândru, urmează o porțiune plină cu noroi, unde mai mult se merge decât se aleargă, însă imediat cum traseul cotește stânga dau drumul la picioare. Ajung la școala din Fundata în 55 de minute de la start. Se aleargă bine pe următoarea porțiune de forestier printre căsuțele localnicilor, urmează ultima urcare de pe prima buclă, apoi cea mai verde și frumoasă coborâre a Ecomarathonului. Nu cobor după cum îmi doream, reușind un timp de 1 oră și 20 de minute. 
Foto: Fabi Nuka

       Urmează bucla doi, urcarea e ușor nămoloasă, cadența pașilor este bună, ieșind către culmea Lungă. Risipa de energie se simte la coborâre către punctul de alimentare de la complexul Cheile Grădiștei, nu înainte de a saluta gașca de copii voioși împreună cu al lor profesor.


Foto: fisheye.ro

Foto: Alina Selinadie

      De la complex urc încet dar consecvent pe un drum forestier recent pietruit, ce a înlocuit poteca de odinioară. Urcarea e mai lină, însă mi-e cam ciudă pentru că au dispărut câteva poteci, în locul lor construindu-se drumuri de acces către pensiuni.
    După punctul de hidratare de sus, urmează o nouă serie de alergare pe asfaltul ce înconjoară complexul sportiv. Pe traseu mă întâlnesc cu „fratele” lui Florin Piersic și cu voluntarul cu fluierul duios, felicitări măi oamenilor - sunteți tari! Îmi place sentimentul de a alerga singur pe această felie de traseu, eu și cu gândurile mele.


Foto:Fabi Nuka

     Cobor poteca către biserica din sat, unde traseul a fost ușor modificat, apreciind inspirația organizatorilor. Simt că am energie, arunc o privire pe ceas, 3 ore și 4 minute, beau două pahare cu energizant și pornesc pe bucla trei. Cătălina și Sofia mă încurajează de pe margine. Urcarea este lungă, poteca înclinată solicitând picioarele. 


Foto: Cătălina Florescu
      
Foto: Cristina Ion

     Trec de „Bisericuță”, cobor destul de bine în valea Bângăleasa, îndreptându-mă către punctul de alimentare către Guțanu. Iau în fugă două felii de portocale și lămâie plus băutură izotonică, urcând în către poiana nesperat de bine, fiind singur din nou și nedepășit până la final S-a terminat Guțanul, de aici fugi prietene că mult nu mai e! Dacă nu alergi acum, atunci când...?

Foto: Lulu Book of Smiles

Foto: Cristian Cioroiu

Foto: Paulian Prăjitură

     Ultima coborâre e de vis, de fiecare dată simt un gol în stomac, emoțiile finișului fiind imense. O nebunie! Traversez puntea, o zăresc pe sora-mea la intrarea pe asfalt, arunc o ultimă privire în urmă și trec linia de sosire pe locul 50 în clasamentul general din vreo 800 de participanți înscriși. A fost o alergare bună, se putea mai bine doar că atât am putut în acest an. La anul trebuie să abordez altfel cursa, iar picioarele sper să nu mai fie timide pe coborârile la vale.

Foto: Alina Selinadie

Foto: Cristi Todoran

     Felicitări organizatorilor, voluntarilor, fotografilor și alergătorilor pentru rezultatele obținute! Ne-am distrat/alergat bine și în acest an. Vă doresc sănătate maximă, mușchi alergați și umflați în natură (nu la tastatură) și multă inspirație!

29.04.2017

Vremea Clujului

   Progres, istorie și cultură, evenimente, locuri inedite și oameni interesanți - iată motivele unui weekend la Cluj-Napoca, una dintre cele zece comori ascunse ale Europei, pe lista celor mai cochete orașe din Europa de Est de vizitat în acest an.
   Echipa călătorilor inspirați: Cătălina, Marilena, Sorin și Cătălin, plecăm vineri dimineață pe la ora 3 din Galați, ajungem în jurul orei 6 la Otopeni, de unde zburăm cu o cursă BlueAir la Cluj. Am ales această variantă din dorința de a câștiga timp, în defavoarea unui mers obositor cu mașina de la Galați la Cluj de 10 ore. Zborul este scurt, durează doar 45 de minute, astfel la ora 9 aterizăm pe aeroportul Avram Iancu, de unde luăm un taxi până în centrul Clujului, în Piața Unirii - poate cea mai reprezentativă imagine asociată orașului.




    Cu bagajele în spinare, servim micul dejun și cafeaua într-un pub din zonă, urmând ca după ora prânzului să ne cazăm la un apartament în regim hotelier rezervat pe booking, situat în zona Iulius Mall. Am trecut pe la centrul de informații turistice, de unde am plecat încărcați cu recomandări și un braț de hărți și broșuri utile, cu amabilitatea doamnelor de la centru.

Invitație la hidratare

    Cel mai bun mod de a cunoaște un oraș este acela de a o lua la pas cu rucsacul în spinare, o hartă și un aparat foto. Un oraș cu o istorie bogată și un patrimoniu cultural-turistic impresionant, Clujul își dezvăluie comorile: piețe vechi, muzee, parcuri și clădiri ce ascund legende și povești.
     Piața Unirii este dominată de Biserica romano-catolică Sf.Mihail, remarcabil monument istoric și de arhitectură religioasă. Construcția bisericii a început în anul 1316, în timpul lui Carol Robert de Anjou și finalizată abia în 1437 în timpul lui Sigismund de Luxemburg. Turnul de pe fațada nordică a bisericii este cel mai înalt turn de biserică din România - 80 de metri, inclusiv crucea aurită din vârf. Peretele de sud al bisericii păstreză și astăzi urmele asediului otoman de la începutul secolului al XVII-lea, ghiulele de fier și piatră fiind încastrate în zidul edificiului.


     Lângă biserica Sf.Mihail este amplasată statuia lui Matei Corvin, ce îl înfățișează pe într-o impunătoare ipostază ecvestră. Matei Corvin s-a născut la Cluj în data de 23 februarie 1443, poveste spune că aflată în timpul unei călătorii spre Buda, Erszebet, soția lui Iancu de Hunedoara, a înnoptat la Cluj, tocmai atunci când au cuprins-o chinurile facerii. Casa în care s-a născut, hanul lui Iacob Mehffi, actualmente „Casa Matei Corvin”, a supraviețuit timpului în centrul istoric al Clujului.


    Piața Muzeului situată în centrul orașului este un spațiu al evadării din trafic și agitație urbană. Ca punct de reper avem Muzeul de Istorie al Transilvaniei și Biserica Franciscană, plus numeroase cafenele, baruri și restaurante.







De la stânga la dreapta: S-C-C-M

     Obiectiv unic în Transilvania, clădirile-gemene marchează accesul înspre actuala stradă Iuliu Maniu, supranumită „strada în oglindă”, datorită simetriei aproape perfecte.


      Într-o veche clădire din secolul al XV-lea (Casa Mauksch-Hintz), am descoperit cea mai veche farmacie din Cluj - acum muzeu, dar din păcate, fiind zi de sâmbătă era închis.


     Amenajată în cursul secolului al XIX-lea  ca piață ornamentală, Piața Avram Iancu găzduiește pe teritoriul său Catedrala Mitropolitană Ortodoxă și Palatul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului. Pe un piedestal de piatră, conducătorul mișcării revoluționare pașoptiste, Avram Iancu veghează din inima Transilvaniei.


     Piața Ștefan cel Mare este dominată de clădirea Operei Române și a Teatrului Național. Colțul de sud-vest este marcat de Turnul Croitorilor și o porțiune din zidul cetății medievale. În fața turnului descoperim statuia lui Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazu.



      Biserica Reformată de pe strada Lupului este un monument istoric în stil gotic fiind construită ca biserică a mănăstirii călugărilor minoriți-franciscani în jurul anului 1486, cea mai mare construcție gotică cu o singură navă (biserică-sală) din Transilvania. Interiorul bisericii păstrează o bogată colecție de blazoane mortuare, totodată găzduind numeroase concerte de orgă.

         Statuia „Sf.Gheorghe ucigând balaurul” este amplasată în fața bisericii și reprezintă copia din bronz a uneia dintre cele mai celebre statui ecvestre din secolul XV. Originalul  a fost realizat de către sculptorii clujeni Martin și Gheorghe în anul 1373 și face parte din din colecția Palatului Regal din Praga.

     A doua incintă fortificată a cetății medievale a fost ridicată în urma privilegiilor acordate clujenilor în anul 1405 de către Sigismund de Luxemburg și cuprindea între ziduri 45 de hecatre, colțurile și porțile cetății fiind întărite cu bastioane și turnuri de apărare, Clujul având statut de republică urbană.







     Muzeul Etnografic al Transilvaniei este găzduit de palatul Reduta, monument istoric ce a adăpostit Dieta Transilvaniei în care s-a desfășurat procesul memorandiștilor în anul 1894. Deține un patrimoniu de peste 90 000 de piese de cultură populară. 



      Secția în aer liber a Muzeului Etnografic găzduiește construcții grupate pe tipuri de gospodării, instalații populare și ateliere meșteșugărești.  




     Parcul Cetățuia, situat la o altitudine de 405 metri, oferă vizitatorilor o splendidă panoramă către oraș și are aspectul unui platou unde a fost construită între anii 1715-1735 de către austrieci o fortificație cu rol de control administrativ și militar asupra orașului.

     
       
Dacă încă nu ați ajuns la Cluj, nu mai stați pe gânduri. Biletele de avion sunt ieftine dacă sunt luate din timp, cazarea sigur se găsește la prețuri acceptabile, deci puneți burta pe planificare.


Hamace în Parcul Central



Lacul Gheorghieni

Pe Someșul Mic