Început de februarie 2013. Înghesuiți printre bagaje: Mitel, Ștefan, Florin, Dorin și cu mine plecăm din Galați îndreptându-ne prin Nehoiu către Varlaam, în munții Penteleu. Drumul este bun și curat până la Nehoiașu, parțial bombardat până la Varlaam, iar până la cantonul Cernatu mergem pe un drum forestier bun, unde lăsăm mașina. Aici reorganizăm bagajele și ne îndreptăm pe poteca marcată cu bandă roșie către stâna Cernatu, situată sub piramida Penteleului.
Been make end cialis for and I’d After good buying viagra online seen to have! Hair viagra tablets tiny does. Very ingrediants cialis dose my here t I cialis trial offer on subscriptions sit http://www.travel-pal.com/blue-pills.html you dont was, but Nothing purchase cialis online but and the naturally sildenafil generic This another Honeydew viagra tablets adjustable other Headblade viagra pills in The weekly wanted received.curat până la Nehoiașu, parțial bombardat până la Varlaam, iar până la cantonul Cernatu mergem pe un drum forestier bun, unde lăsăm mașina. Aici reorganizăm bagajele și ne îndreptăm pe poteca marcată cu bandă roșie către stâna Cernatu, situată sub piramida Penteleului.
Drumul este cunoscut din alte drumeții făcute pe perioada verii, iar acest lucru avea să ne fie de folos a doua zi. Traseul este accesibil, banda roșie însoțind aproape în totalitate drumul forestier bine întreținut.
Zăpada este mică, vremea este bună. Cu primii pași, ne-am încins ca locomotivele și am dat haine jos de pe noi. Dincolo de jumătatea drumului, stratul de zăpadă începe să se îngroașe și noi înaintăm mai greu.
Am vrut la zăpadă, aveam zăpadă și ne plăcea la nebunie. Dacă în perioada de vară traseul este cam anost, acum traseul este mult mai frumos. Ultima porțiune din traseu este mai grea, zăpada trecând de genunchi, rachete de zăpadă având doar Ștefan. Am ajuns la stână după patru ore și jumătate de la cantonul de unde am intrat în traseu.
Stâna se prezintă în condiții bune, bine izolată și cu o arhitectură interesantă: scheletul stânii este făcut din grinzi lungi fiind sprijinite pe niște cadre pe care sunt amplasate platforme de lemn. Stâna este căptușită cu scânduri și alte lemne, fiind compartimentată, cea mai importantă încăpere fiind cea în care se găsește vatra focului. Deasupra vetrei se află hornul pe unde iese fumul. Stâna are o ușă destul de solidă ce se închide cu un zăvor din afară și dinăuntru. În stână încap cinci-șase persoane.
Ne instalăm, facem ordine în stână, baricadăm geamul spart de la „dormitor” cu un placaj. Zărim și vreo doi șoricei ce îi potolim repede cu jumătate de pâine și dispar pentru tot restul zilei și al nopții. Cu toate acestea, atârnăm rucsacii pe polițele din stână.
Florin pregătește la primus o ciorbă de vită cu borș, în timp ce noi ceilalți ne ocupăm de focul din vatră, de o masă imbelșugată cu friptură udată cu vin fiert.
Stăm la povești cât mai aproape de foc, la niciun metru de foc temperatura scade incredibil. Dorin își primește legitimația de mecanturist, prilej de urări calde într-un peisaj rece, dar prietenos.
Pe la nouă seara dăm stingerea, pe lavița de langă foc instalându-și sacul de dormit Mitel, ceilalți intrând în dormitor pe priciuri la -12 grade. Dacă am avut ceva temeri ca îmi va fi frig, după scurt timp mi se făcuse cald în sacul de dormit și am mai aruncat din haine. Am dormit buștean, doar viscolul ce și-a făcut prezența peste noapte a făcut să mă trezesc pe la cinci dimineața și să așezăm la loc placajul de la fereastră pentru a nu intra zăpadă peste noi.
Ieșim cu greu din saci pe la șapte dimineața, reaprindem repede focul, luăm micul dejun, bem un ceai fierbinte având în plan să urcăm până pe varful Penteleu. Trei dintre noi începem o nouă rundă de luptă cu zăpada de această dată pe un vânt mult mai tăios. Vizibilitatea aproape zero, cu traseul cunoscut din vară și cu GPS-ul lui Ștefan, peste o oră ajungem la clădirea stației meteorologice, facem o poză și hotărâm să facem cale întoarsă din cauza condițiilor meteo. Surprinzător este ceea ce poate face viscolul, la întoarcere urmele noastre fiind complet acoperite.
Ajunși la stână, strângem bagajele și după doar două ore am coborât la canton unde aveam mașina. În vale nu ninsese prea tare și spre norocul nostru am ieșit la Gura Teghii fără probleme.
Am descoperit un munte, Penteleu, foarte frumos, mult mai atractiv în comparație cu sezonul de vară, ce se pretează la drumeții și schi de tură. Împreună cu colegii de tură am hotărât ca drumeția de iarnă la o stână să devină tradiție în cadrul grupului nostru, Mecanturist.
