Semimaraton Brașov 2015

     4 Aprilie, Brașov, Piața Unirii - Lume multă, peste 1000 de participanți la semimaraton și încă vreo 700 la cros și cursa populară. Ninsoare este? Este! Frig? Prezent!

     Când m-am înscris la această cursă, prin octombrie anul trecut nu bănuiam ca are să fie așa interesantă și unică în felul ei. Vin și la anul! La insistențele animatorului din piață ridic mână alături de cei care participă pentru prima dată la un semi-maraton. Da, a fost primul, până atunci alergând doar câteva maratoane montane.

Alături de prietenii de alergare de pe faleză

Și cu colegii de serviciu de la Icepronav

     Despre cursă: mi-a fost frig, nu m-am încălzit mai deloc, eu fiind de fel mai Gerilă. Dar m-a ajutat să iau un start mai bun pentru a mă încălzi. Am reușit să alerg aproape în totalitate cei 21 de km (unii zic că ar fi puțin peste 20). Mai am nevoie de antrenament pentru urcare, la coborâre m-am descurcat mai bine. Totodată, am fost mulțumit de noile „pneuri” de alergare de la Salomon. Timpul scos m-a mulțumit: 1 oră, 55 minute și 25 de secunde. Locul 79 la categoria 23-39 de ani, locul 119 la general.

Zăpezile de altădată

     În munții Vrancei, pe Coza, 14-15 martie, alături de Gigi Cepoiu, Sorin Atanasiu și Robert Munteanu. Plecați la 5 dimineața din Galați, la ora 8.30 suntem la capătul satului Coza, unde reconstituim bagajele și pornim la deal/la vale pe marcaj bandă roșie.

     Ne prindem de malurile prăbușite ale Cozei și ajungem și în locul numit „Strâmtura Cozei”.

     Admirăm adâncurile pârâului Dălhățaș și ajungem la intersecția cu forestierul ce urcă de la cantonul Alunu, pe unde ne vom întoarce ziua următoare, creând în acest fel un circuit.

     Cu impresia rucsacului din ce în ce mai greu, urcăm pe dealul Zmeuretul, ieșind la stâna părăsită de la Cârnituri. Aici grosimea stratului de zăpadă este consistent și ne pare rău că am lăsat rachetele de zăpadă ascunse.

Ne afundăm adânc în zăpadă ieșind la Turnurile Cozei.

    După o altă oră de luptă cu omătul, atingem șaua Geamăna, după care coborâm pe la Uluce, un mănunchi de izvoare cu apă ce se adună și luând urma unor hățașe de oi, ajungem la un canton silvic bine întreținut.

    Dacă noi urmăream să dormim la stâna Hăuleștenilor, acest canton a fost un cadou binevenit din partea Cozei cu soba nouă, paturi aranjate și curățenie. Mulțumim celor care au grijă de el!

     A fost cald, mult prea cald pentru sacii noștri de dormit de iarnă, dar poveștile din jurul sobei au curs și s-au legat până târziu în noapte. Afară începuse să ningă. Dimineață, luăm micul dejun, facem curățenie la canton pentru cei care vor veni în urma noastră și mergem către stână către Cascada din Horn, o cădere de apă de peste 15 m.

Cascada din Horn

     Luăm la pas forestierul către Coza, recuperăm rachetele și ajungem iar în Coza. A fost o tură frumoasă, confirmându-mi încă o dată că cele mai frumoase drumeții sunt cele alături de prieteni dragi și într-un număr mai restrâns.

Am alergat în 2014

     Încă de la începutul anului 2014, mi-am propus și am reușit să particip la trei maratoane montane: Ecomarathon, Marathon 7500 și Maraton Piatra Craiului.

     Nu am fost eu un as al alergării, dar satisfacția adusă de aceste participari a fost imensă, lucru ce mă determină să particip și în acest an la maratoane montane și poate ceva mai mult.

La Ecomarathon la Moeciu

     La Marathon 7500 - categoria Elite, am participat înechipă cu Ștefan Bako, iar în momentul întreruperii cursei (din cauza condițiilor meteo ce nu mai aveau vreo legătură cu alergarea) eram pe la km.55 și am terminat pe locul 28 din 61 de echipe participante cu timpul de 14 ore, 39 de minute și 34 de secunde înregistrat la punctul intermediar Cp9-La Prepeleac.

Foto: Iulian Grigore

     La Maraton Piatra Craiului, am terminat pe locul 95 din 249 participanți la categoria masculin 30-39 de ani cu timpul de 6 ore, 12 minute și 42 de secunde.

„Pitoaca” în ianuarie

     În weekendul 10-11 ianuarie 2015, împreună cu Sorin, Ștefan și domnul Stoica am revăzut după cinci ani Ceahlăul.

       Plecați cu noapte-n cap din Galați, la ora 10.00 plecăm de la cabana Izvorul Muntelui pe traseu către Lutu Roșu, Polița cu Crini și cabana Dochia.

        Ne cazăm într-o cameră cu 4 paturi (condițiile de cazare sunt bune, cabana fiind într-o etapă de renovare semnificativă), mâncăm o ciorbă caldă și o friptură, după care ne îmbrăcăm bine, luăm rachetele de zăpadă și ne plimbăm pe platoul către „Piatra lăcrimată” și Jgheabul lui Vodă. Din păcate, vizibilitatea este redusă, doar urmele noastre putându-se identifica. Vântul bate cu putere, după informațiile găsite pe internet având o viteză de peste 80 de km/h, iar temperatura resimțită de către organism ajungând la -70 de grade Celsius.    Este adevărat că această temperatură este declarată subiectivă și arbitrară, după anumite formule încă nedescoperite de mine.

       Seara intrăm în cameră, stând la povești până la miezul nopții când adormim într-un final, cu vântul șuierând pe la fereastră.

         A doua zi de dimineață. coborâm în sala de mese, aranjăm burțile, după care decidem să urcăm pe vârful Toaca, pe un viscol puternic și vizibilitate redusă. Rachetele de zăpadă sunt utile pe traseu, zăpada având puțin peste jumătate de metru. Pe vârf, aceeași vizibilitate ce tinde către zero.

      Ne întoarcem la cabană, luăm bagajele și coborâm către Izvorul Muntelui pe traseul marcat cu triunghi albastru pe Jgheabul cu Hotaru, Vulturul lui Traian precum și pe la Stânca Dochiei. De la Stânca Dochiei, am coborât pe o ploaie sâcâietoare, ce a continuat și după plecare până la Piatra Neamț.

În fața cabanei Dochia

Urcând către Toaca

Pe vârful Toaca

Panorama către Toaca în nori

Pe Jgheabul cu Hotar