11.04.2016

Murătoarea Pâclei

     Aproape de fiecare dată, ajungând acasă la părinții mei la Berca, ies la o alergare de câțiva kilometri pe drumul comunal neasfaltat ce unește Berca de satul Pâclele. Drumul ce urcă mai întâi pe la vechea mânăstire de pe deal, coboară prin pădure și merge paralel cu pârâul Murătoarea (apa chiar este murată, însă destul de murdară) până la intrarea în satul Pâclele, sat vechi atestat documentar în anul 1519 printr-un hrisov de la Neagoe Basarab.
     Practic, despre această zonă geografică putem vorbi de un culoar depresionar aflat pe direcția sud-nord, mărginit de două culmi paralele cu altitudini de 300-400 de metri. 
     Pe teritoriul satului Pâclele se găsește binecunoscuta rezervație naturală Vulcanii Noroioși.

Valea Murătoarea Pâclei

Pădure de salcâmi defrișată de pe Muchia Dâlmei. Se pare că arborii erau bolnavi, însă peisajul este dezolant.


Satul Pâclele

Trovantul de pe valea Murătoarei

Harta zonei

07.04.2016

Semimaraton Brașov 2016

     Pe o vreme grozavă, cu un traseu frumos și cu mulți alergători (peste 800, dar au încăput în clasamentul final vreo 760), am alergat din nou la Semimaraton Brașov, o competiție de trail running organizată foarte bine și în detaliu.


     Plecați fiind din Galați puțin după ora 15.00, alături de colegii de alergare de pe faleză, Vali și Adi, nu am reușit să luăm kitul de participare în acea seară, mulțumindu-ne doar cu o plimbare de seară prin Piața Sfatului.
     Destul de târziu poposesc la Dan și Gina, gazdele mele din această seară, vechi prieteni cu care am împărtășit nenumărate amintiri montane pe perioada facultății.
     Dimineața dau o fugă dus-întors până în Piața Unirii preluând kitul, savurez o rețetă nouă (orez, banană, nucă de cocos, curmale, felii de măr, miere), iar la ora 11.30 ajung la start, unde mă strecor mai în față ca de obicei, dornic de un timp mai bun comparativ cu anul trecut și o cursă în întregime alergată.

Gălățenii la start: Marius, Vali, eu, Marian și Adi

     Se pornește tare, eu stabilindu-mi pentru primii 3 km un timp de 5 min/km. De la Pietrele lui Solomon începe urcușul constant pe drumul forestier către Poiană, unde depășesc și sunt depășit de câteva ori, dar îmi văd de drumul meu. Știu că am de tras pe urcare până la km 8 și ceva, de unde începe coborârea. Urc precum un tractoraș, încet dar cu spor.
     La 46 de minute de la start ajung în ckeckpoint-ul din Poiană, unde arunc apă pe față și beau un pahar de energizant.


La km 2 de la start


     Coborârea prin pădure este foarte frumoasă și te invită la efort, reușind să dau drumul la picioare. Mă așteptam să găsesc mult mai mult noroi prin pădurile Tâmpei, însă primăvara în acest an este grăbită mai ceva decât o fată mare. Nu am înțeles „sprijinul” oferit unor participanți de către prietenii lor aflați pe bicicletă în timpul alergării, reușind mai mult să-i încurce și nu numai pe ei, părerea mea. 



     Privind acum pe ceas observ că sunt 2 km parcurși pe coborâre cu un timp de 3 minute și 55 de secunde. Chiar m-am bucurat de acest traseu din plin, unde am găsit aproape în fiecare poiană iubitori de mișcare și de munte, care ne-au încurajat cu plăcere. 


Hai că azi poți!
Pe ultima urcare, scurtă și abruptă

Fericit că am scos un timp bun

Ne place și statistica afișată

     Rezultatul a fost unul pe măsura kilometrilor alergați în cele trei luni de zile ale lui 2016 (peste 700 de km), ce îmi dă speranțe și încredere pentru alte alergări montane ce vor urma în acest an.