26.04.2016

La numărătoare de coline în Iași

    De ceva timp ne doream un weekend de relaxare petrecut la Iași sau un city-break cum se mai spune. Ce poți să faci la Iași, cândva capitală a Moldovei? Păi poți să faci multe, Iașiul având foarte multe atracții turistice, fiind un oraș ce păstreaza numeroase clădiri splendide și locuri tradiționale. Prima atestare documentară a orașului este din 1408, într-un document emis la curtea domnitorului Alexandru cel Bun.
     Am ajuns vineri seara în Iași, după un tur auto prin centrul orașului, tocmai bun de a lua pulsul citadelei: lumină, liniște, curățenie și multă culoare. Rezervarea de cazare am făcut-o la un apartament rezidențial în apropierea parcului Copou, condițiile fiind foarte bune. În Iași oferta este bogată și variată, deci aveți de unde alege locuri de cazare fără mari probleme și pe toate gusturile.
     Luăm cina în grabă, iar în orele târzii ale nopții ne plimbăm pe aleile Copoului.


Teiul lui Eminescu


     Cu lecțiile parțial învățate, pornim turul Iașiului de la Esplanada Elisabeta, cunoscută de localnici de Râpa Galbenă, construită pentru a facilita circulația pietonilor între gara CFR, zona Copou și centrul orașului. Denumirea vine de la culoarea solului argilos din această zonă. Construcția esplanadei a fost finalizată în anul 1902.




Ne place la Iași


     Mergem apoi către Piața Unirii, admirând în drum Colegiul Național Iași, cel mai vechi liceu din Moldova, înființat în anul 1828 de către cărturarul Gheorghe Asachi. Școala, având ca limbă de predare româna, a venit în completarea școlii primare de la Mânăstirea Trei Ierarhi cu clase gimnaziale.
Pe când școala era școală...

Iar elevii aveau intrare specială

     Elementul semnificativ din Piața Unirii este statuia din bronz a lui Alexandru Ioan Cuza, aici s-a jucat pentru prima dată Hora Unirii, la 24 Ianuarie 1859, cu ocazia unirii principatelor Moldova și Țara Românească. În zona pietonală a pieței sunt sute de porumbei ce așteaptă hrana din partea trecătorilor.




     Ne continuăm plimbarea pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, unde ajungem în zona tradițională a Iașiului surprinși fiind de o expoziție de automobile vechi.








     După scurtul periplu auto, vizităm Catedrala Mitropolitană cu hramul Sfânta Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei. Ajungem și la Mânăstirea Sfinții Trei Ierarhi, ridicată de către voievodul Vasile Lupu ca necropolă domnească, sfințită în anul 1639.





     Facem o pauză pe o băncuță în fața Palatului Culturii, ce se va redeschide în curând după vreo 8 ani întregi de renovare. Palatul Culturii este clădire emblematică, construit între anii 1906-1925, pe locul fostului Palat Domnesc. Palatul este sediul mai multor muzee: Istorie, Etnografie, Artă, Știință și Tehnică. Așadar, trebuie să mai venim încă o dată la Iași cu destinație specială la Palat.

Teatrul Național Vasile Alecsandri





    În apropierea Palatului Culturii,  descoperim un alt oraș în inima orașului Iași - Palas Iași.Axat pe conceptul „lifestyle center”, ansamblul include un shopping mall imens, shopping street, spații hoteliere, săli de evenimente, parc și spații verzi.



Nu călcați iarba, așezați-vă!



     Ne reluăm călătoria cu harta la îndemână și ajungem la Biserica Sfântul Nicolae Domnesc și Casa Dosoftei. Biserica Sfântul Nicolae Domnesc a fost construită de Ștefan cel Mare și pictată în perioada domniei lui Alexandru Lăpușneanu, fiind cea mai veche biserică din Iași.

     Casa Dosoftei găzduiește secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași. Clădirea cu formă aproape cubică este construită din piatră, anul 1677 fiind anul de construcție documentar. În muzeu găsim manuscrise, cărți și hărți vechi, o colecție de icoane, precum și o machetă de tiparniță din timpul mitropolitului Dosoftei.


O carte era tipărită în 4-5 ani


    Pentru masa de prânz alegem terasa Atelierul de Bere, unde am mâncat bine și mult, mâncarea fiind pe alese. Recomand cu mare încredere acest restaurant.


      Alte obiective vizitate:

     Biserica Sfântul Sava cel Sfințit ne oferă o îmbinare de elemente arhecturale bizantine, orientale, moldovenești și muntenești, fiind o construcție inedită. Biserica a fost construită în jurul anului 1583 de către călugarii greci sosiți de la Ierusalim. Biserica și parcul bisericii au fost renovate și reamenajate în anul 2013.




     Mânăstirea Golia a fost ctitorită de logofătul Ioan Golia în a doua jumătate a secolului XVI. Complexul monahal este străjuit de un zid înalt și de turnul Goliei cu o înălțime de 30 m. Din păcate, nu am putut urca în turn, nefiind vizitabil în acel moment.




     La Bojdeucă a locuit între anii 1872-1889 marele povestitor Ion Creangă. Aici s-a cunoscut și s-a împrietenit cu Mihai Eminescu, cel care l-a încurajat să aștearnă pe hârtie întreaga sa operă: „Povești, Povestiri” și „Amintiri din copilărie”. Bojdeuca este o casă cu două încăperi mici, o prispă și un cerdac, unde se odihnea și scria Ion Creangă pe timpul verii.


     Grădina Botanică este cea mai veche grădină de la noi din țară, fiind înființată în anul 1856 de către Anastasie Fătu, medic și naturalist, pe o proprietate cumpărată de fonduri proprii. Grădina are o suprafată de aproape 100 de hectare si cuprinde mai multe sectoare de sere, ornamentale și rozarium.





      Și acum dacă mă întrebi „Ce părere ai despre Iași?”, am o grămadă de impresii bune. Este vorba despre cum m-am simțit și ce m-a impresionat mai mult. Ceea ce contează este și compania cu care îmi place să călătoresc, alături de prieteni dragi. 


     Sunt și lucruri ce mi-au plăcut mai puțin. Am ieșit seara la Bolta Rece, restaurant cu specific moldovenesc, ce mi-a reamintit de pomul lăudat și de sacul încărcat. Păcat de tradiția acestui loc, nu recomand, dorind să păstrez doar părțile bune de pe plaiurile moldovenești.

     O vizită la Iași nu te poate lăsa indiferent, intrând cu drag la inimă acest oraș inedit al României!
Iașiul văzut de pe dealul Bucium


City-break Team: Sorin, Marilena, Cătălina și Cătălin

Va urma...În curând: Timișoara, Cluj-Napoca și Târgu Mureș.

11.04.2016

Murătoarea Pâclei

     Aproape de fiecare dată, ajungând acasă la părinții mei la Berca, ies la o alergare de câțiva kilometri pe drumul comunal neasfaltat ce unește Berca de satul Pâclele. Drumul ce urcă mai întâi pe la vechea mânăstire de pe deal, coboară prin pădure și merge paralel cu pârâul Murătoarea (apa chiar este murată, însă destul de murdară) până la intrarea în satul Pâclele, sat vechi atestat documentar în anul 1519 printr-un hrisov de la Neagoe Basarab.
     Practic, despre această zonă geografică putem vorbi de un culoar depresionar aflat pe direcția sud-nord, mărginit de două culmi paralele cu altitudini de 300-400 de metri. 
     Pe teritoriul satului Pâclele se găsește binecunoscuta rezervație naturală Vulcanii Noroioși.

Valea Murătoarea Pâclei

Pădure de salcâmi defrișată de pe Muchia Dâlmei. Se pare că arborii erau bolnavi, însă peisajul este dezolant.


Satul Pâclele

Trovantul de pe valea Murătoarei

Harta zonei

07.04.2016

Semimaraton Brașov 2016

     Pe o vreme grozavă, cu un traseu frumos și cu mulți alergători (peste 800, dar au încăput în clasamentul final vreo 760), am alergat din nou la Semimaraton Brașov, o competiție de trail running organizată foarte bine și în detaliu.


     Plecați fiind din Galați puțin după ora 15.00, alături de colegii de alergare de pe faleză, Vali și Adi, nu am reușit să luăm kitul de participare în acea seară, mulțumindu-ne doar cu o plimbare de seară prin Piața Sfatului.
     Destul de târziu poposesc la Dan și Gina, gazdele mele din această seară, vechi prieteni cu care am împărtășit nenumărate amintiri montane pe perioada facultății.
     Dimineața dau o fugă dus-întors până în Piața Unirii preluând kitul, savurez o rețetă nouă (orez, banană, nucă de cocos, curmale, felii de măr, miere), iar la ora 11.30 ajung la start, unde mă strecor mai în față ca de obicei, dornic de un timp mai bun comparativ cu anul trecut și o cursă în întregime alergată.

Gălățenii la start: Marius, Vali, eu, Marian și Adi

     Se pornește tare, eu stabilindu-mi pentru primii 3 km un timp de 5 min/km. De la Pietrele lui Solomon începe urcușul constant pe drumul forestier către Poiană, unde depășesc și sunt depășit de câteva ori, dar îmi văd de drumul meu. Știu că am de tras pe urcare până la km 8 și ceva, de unde începe coborârea. Urc precum un tractoraș, încet dar cu spor.
     La 46 de minute de la start ajung în ckeckpoint-ul din Poiană, unde arunc apă pe față și beau un pahar de energizant.


La km 2 de la start


     Coborârea prin pădure este foarte frumoasă și te invită la efort, reușind să dau drumul la picioare. Mă așteptam să găsesc mult mai mult noroi prin pădurile Tâmpei, însă primăvara în acest an este grăbită mai ceva decât o fată mare. Nu am înțeles „sprijinul” oferit unor participanți de către prietenii lor aflați pe bicicletă în timpul alergării, reușind mai mult să-i încurce și nu numai pe ei, părerea mea. 



     Privind acum pe ceas observ că sunt 2 km parcurși pe coborâre cu un timp de 3 minute și 55 de secunde. Chiar m-am bucurat de acest traseu din plin, unde am găsit aproape în fiecare poiană iubitori de mișcare și de munte, care ne-au încurajat cu plăcere. 


Hai că azi poți!
Pe ultima urcare, scurtă și abruptă

Fericit că am scos un timp bun

Ne place și statistica afișată

     Rezultatul a fost unul pe măsura kilometrilor alergați în cele trei luni de zile ale lui 2016 (peste 700 de km), ce îmi dă speranțe și încredere pentru alte alergări montane ce vor urma în acest an.