Abația Cisterciană din Cârța

     Singura abație cisterciană nedistrusă de la noi din țară și cea mai estică din Europa se află la Cârța, în județul Sibiu. Mănăstirea a fost construită în stil gotic între anii 1200-1206 de către călugării cistercieni. Ordinul Cistercian a fost înființat de către abatele Robert de Molesme în anul 1098 în Burgundia în mlaștina de la Citeaux (Cistercium).

    Denumiți și „călugării țărani”, cistercienii trăiau conform valorilor propriei munci: „Ora et labora” - „roagă-te și lucrează”. Ei primeau teren inutilizabil (mlaștini și păduri) pe care construiau mănăstiri, dezvoltând terenuri agricole. 

     Cistercienii erau catolici și au ajuns în Transilvania în anul 1200. Au asanat mlaștina de la Cârța și au construit o bazilică simplă din lemn. Mai târziu, prin secolul al XIII-lea, pietrarii veniți din Renania au ridicat o construcție gotică, sub forma unei biserici și clădiri mănăstirești. În tot acest timp, călugării au drenat mlaștinile, au creat ferme agricole și au promovat viticultura și piscicultura. 

     Cistercienii munceau din zori și până-n seară, se rugau la fiecare trei ore, nu mâncau carne cu excepția peștelui, nu făceau foc în camerele lor de locuit și vorbeau între ei doar strictul necesar. Se îmbrăcau doar cu hainele făcute de ei. Cistercienii au introdus vița de vie și rotația culturilor, erau buni-constructori de mori pe apă, forje mecanice și iazuri de pește. 

     În secolul al XV-lea, se pare că erau preocupați mai mult de viața materială, iar regele Matei Corvin a dizolvat mănăstirea. Casa parohială este, probabil, cea mai veche clădire locuită din Transilvania.

     Mănăstirea a fost distrusă deseori de către turci și tătari, turnul-clopotniță fiind construit ca post de observație. Pe fonduri UE, mănăstirea fost renovată în 2013. În ruinele fostei nave principale în anul 1928 a fost amenajat un cimitir cu soldații căzuți în Primul Război Mondial. În același an a fost ridicată statuia războinicului Roland (simbol al libertății și justiției). În clădirea aflată în stânga bisericii au fost amenajate un mic muzeu și un info-chioșc.

Pași pentru obiective

    La începutul fiecărui an suntem cuprinși de dorința de a îndeplini obiective stabilite pentru o anumită perioadă de timp. 

     Cu motivația și entuziasmul corect dozate, obiectivele sunt așternute pe hârtie la pachet cu clarificarea gândurilor, precum și cu stabilirea strategiilor de atingere și obținere. Cum poți atinge un obiectiv dacă nu-l poți planifica? Aceasta este întrebarea ce mă determină să întocmesc strategii.

     O strategie nu poate fi etichetată nici bună și nici proastă, ci privită echilibrat și adecvată unui moment stabilit.  Dacă vom reuși să identificăm lucrurile ce ni le dorim realizate, ne putem planifica efortul, astfel încât să adăugăm un pas în fiecare zi pentru a ajunge acolo unde ne-am propus. 

     Pentru stabilirea priorităților, tehnica urcatului în copac este de mare ajutor, tehnică întâlnită la un atelier marca Andy Szekely. Dacă ne simțim ușor demotivați, dezorganizați, această tehnică ne ajută să facem mintea să lucreze, pentru o claritate privind stabilirea unor obiective pentru următoarele 24, 18, 12 sau 6 luni. În acest fel, putem distinge ceea ce este efectiv important în viața noastră.

     Când privim în trecut, adeseori avem tendința să privim doar lucrurile ce au mers prost, ceea ce este total nepotrivit, analizând ce ne-am propus și ce-am reușit. Trebuie să fim conștienți de gândurile negative și să le înlocuim cu cele pozitive, iar trecutul trebuie luat ca aliat, nu ca dușman. Având ca reper lucrurile din trecut, ne putem stabili mult mai ușor prioritățile pe termen lung.

    La început, suntem plini de entuziasm, de exaltare și ambiție. Treptat, observăm că entuziasmul dispare, iar obiectivele par din ce în ce mai departe. O soluție ar fi să pornim la drum cu pași mici, factorul cel mai important de care depinde îndeplinirea unui obiectiv fiind concentrarea atenției și a energiei.

2016 în alergare

      Ne apropiem cu pași mari către sfărșitul anului, perioadă în adunăm ce a fost bine și ce nu a mers în acest an, aruncând un ochi în pușculiță și prin ogradă și celălalt ochi pe calendarul lui 2017, întocmind din timp o listă de dorințe și obiective personale.

     La trecerea anului tragem linie, măsurăm alergările în kilometri și în orele alergate pe faleza Dunării și prin parcuri, pe potecile de munte și în competițiile de trail running. Alergarea nu este un sport sezonier, indiferent de vreme putem ieși la alergare pe ploaie, vânt, caniculă sau ninsoare.

     Am participat la câteva concursuri de trail running, unde am obținut timpi mai buni comparativ cu anii precedenți, ceea ce mă motivează pentru viitor. Mi-am propus să termin un maraton montan într-un timp sub 5 ore și am reușit. Totodată, gândul meu era stabilit la 2000 de km alergați în acest an, reușind mult mai mult de-atât.

     Dintre obiectivele propuse pentru 2016, nu am putut participa la Inov8 2X2Race din munții Făgăraș, ultramaratonul CiucașX3 și Maratonul Pietrei Craiului, fiind plecat din țară în a doua jumătate a anului.
       De ceva timp mă gândesc cum va fi 2017 în privința alergărilor. Alergarea montană este doar un hobby, o pasiune pentru care voi aloca timp cât îmi voi permite. Pasiunea trebuie să ocupe timp, nu spațiu - vorba unei reclame recente la radio! 
     Participarea la competiții implică de asemenea costuri, echipament, deplasări, cazare, alimentație. Și cum alergarea montană nu se potrivește de fiecare dată cu planurile de familie și profesionale, ea poate fi oricând plasată într-un clasament pe locurile 3-4-5....-15..-20.

Calendar de alergare 2017

     Întocmirea unei liste de obiective pentru următoarele 12 luni este binevenită, ea oferind un scop acţiunilor din viaţa noastră! La Mulţi Ani cu multă sănătate și surprize plăcute în 2017! 

Jurnal japonez - Hiroshima

     Hiroshima reprezintă una dintre cele mai dramatice experiențe din istoria omenirii. Pe 6 august 1945 din avionul de bombardament „Enola Gay” aparținând Forțelor Aeriene ale S.U.A. a fost trimisă prima bombă atomică peste orașul Hiroshima, așezarea devenind rapid una dintre cele mai cunoscute din lume. Puterea distructivă a încărcăturii a ras de pe fața pământului aproape tot orașul.

     După încheierea celui de-al II-lea Război Mondial, japonezii au depus eforturi uriaşe pentru a readuce Hiroshima la viaţă, demontând astfel predicţiile conform cărora aşezarea nu va mai putea fi locuită niciodată. De altfel, Hiroshima nu mai este acum radioactivă pentru că bomba nu a atins pământul, fiind detonată în aer.

     Unele monumente istorice (precum Castelul sau Grădina Shukkeien) au fost refăcute, iar reconstrucţia Hiroshimei s-a transformat de atunci într-un simbol de pace al Japoniei.

      Am pornit la pas din gara Hiroshima, unde o mare de oameni îmbrăcați cu tricoul echipei lor favorite de baseball (Hiroshima Toyo Carp) se îndreptau către zona centrală a orașului pentru a se bucura de câștigarea Central League, una din cele două ligi de baseball profesioniste din Japonia. Știați că baseball-ul este cel mai popular sport din Japonia? Nici eu!

   Primul obiectiv din listă este grădina Shukkeien, unde găsim în miniatură un colț al Japoniei format din lacuri, păduri, văi și coline. Parcul a fost creat în anul 1620, în același timp cu construirea castelului Hiroshima. 

     Castelul Hiroshima a fost complet distrus în 1945, dar renovat în anul 1958 pentru a marca 400 de ani de existență. În imediata lui apropiere am descoperit Altarul Hiroshima Gokoku, un loc preferat de localnici pentru festivaluri, nunți și pentru ritualurile Shinto. Am avut norocul să prindem multe familii cu nepoți, părinți și bunici ce participaseră la o ceremonie.

Castelul Hiroshima

 Altarul Hiroshima Gokoku

     Domul Genkabu sau A-Bomb Dom, una dintre puţinele clădiri ce au rămas în picioare după bombardament, considerată astăzi o pagină din istoria Hiroshimei, înscris pe Lista Patrimoniului Universal UNESCO, este nu doar un punct central al oraşului ci şi o destinaţie căutată de turişti. Autoritățile locale au ales să mențină această clădire pentru a arăta lumii întregi dovada distrugerilor provocate de armele nucleare.

    Monumentul Copiilor pentru Pace este localizat în centrul Parcului Pacea din Hiroshima, locul unde bomba atomică a fost aruncată. Monumentul, sub forma unei rachete în vârful căreia este figura unei fetiţe – Sadako Sasaki care a trăit, bolnavă de leucemie, 12 ani după deflagraţie şi care a crezut, conform tradiţiei că, dacă va confecţiona 1000 de cocori, va învinge boala. Nu a efectuat decât 643 de cocori şi apoi s-a stins din viaţă. Tristă poveste!

     Parcul Memorialul Păcii este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Japonia, fiind amplasat chiar în punctul unde bomba atomică a explodat la o înălțime de 580 de metri deasupra pământului, iar tot orașul a dispărut instantaneu. 

Flower Clock

Cenotaful victimelor de la Hiroshima

În fiecare an, pe 6 august la ora 8.15 se păstrează un moment de reculegere în memoria tuturor victimelor

     În 6 august 1945, la ora 8 şi 15 minute, ciuperca fatidică a declanşat tragedia fără precedent. Temperatura (în centru) de 540 de grade şi suflul exploziei au făcut ca aproape 12 kmp să ardă complet, mii de trupuri au fost carbonizate, metalele s-au topit, 90% din clădiri au fost distruse. 120.000 de oameni au murit, 70.000 au fost grav răniţi, alte mii de oameni au murit ulterior din cauza radiaţiilor.

Little Boy a fost o bombă cu încărcătură de uraniu de 63.5 kg, cu o lungime de 3 metri, un diametru de 60 de centimetri şi care cântărea aproximativ 4.5 tone.

Atunci...

Și acum

     Astăzi, Hiroshima este un oraș înfloritor, reconstruit din temelii, cu eforturi uriașe, fiind un exemplu al zelului poporului japonez ce l-au manifestat aproape de fiecare dată după dezastre.

Tramvaie vechi încă mai circulă pe șinele din Hiroshima