20.03.2017

Pregătiri pentru Lavaredo

     Pe 23 iunie voi lua startul la cea mai lungă și inedită alergare montană din cariera mea de sportiv amator de până acum: Lavaredo Ultra Trail (pe scurt LUT), un concurs de alergare montană de 119 km, cu aproape 6000 m diferență pozitivă de nivel și timp limită 30 de ore. Cursa va avea loc într-un cadru minunat: munții Dolomiți din Italia, cu startul din binecunoscuta stațiune Cortina d Ampezzo.
    
    Lavaredo Ultra Trail face parte din seria „The Ultra Trail World Tour”, o colecție a celor mai frumoase și recunoscute alergări montane din lume. M-am înscris în luna octombrie, fiind ales în rândul celor 1500 de participanți din cei peste 3000 de înscriși inițial, care îndeplineau condițiile de participare (puncte ITRA și curse de calificare). Imediat am plătit taxa de participare, apoi mi-am asigurat cazarea în zonă și biletele de avion, LUT devenind un obiectiv pentru acest an. Am întocmit un plan de antrenament, încercând să fiu, pe cât posibil, perseverent și consecvent.
Alături de Ionuţ Bocănială (mergem împreună la Lavaredo)

       Astfel, în planul meu de alergare au apărut mai multe alergări de 25-30 de km. Odată cu venirea primăverii, am planificat două alergări de 60 de km, precum şi o alergare nocturnă de 6 ore. Pentru antrenamentele în pantă voi alerga pe Culmea Pricopanului din munții Măcin, de ajutor îmi vor fi și treptele falezei Dunării. Pregătirea unui ultramaraton presupune atenție și pe partea nutrițională. Totodată, îmi doresc să nu mă accidentez pentru a putea alerga cât mai eficace. 
     Obiectivul propus este să termin cursa în 22 de ore. Timpul contează, însă călătoria de 120 de km este mult mai importantă, fiind presărată cu emoții, trăiri și intâmplări. 

Pe faleza Dunării


Pe Culmea Pricopanului

     Indiferent de nivelul la care concurezi, un ultramaraton înseamnă efort, îndoieli,  revelații, descoperirea unor limite fizice și psihice și la sfârșit satisfacție și experiențe inedite.

01.03.2017

Vâltorile de la Lisa

     Unul din obiectivele vizitate în vacanța din vara trecută a fost „La Vâltori”, un complex de instalații tradiționale de prelucrare a lânii situat în satul Lisa, județul Brașov. Tot aici, localnicii, își spală covoarele și lâna doar cu apă de izvor în niște coșuri de lemn și nuiele denumite „vâltori”. Instalația hidraulică are o vechime de peste 150 ani și a fost transmisă de la o generație la alta. 

    Am lăsat mașina în parcarea amenajată, fiind întâmpinați de o doamnă drăguță ce ne-a prezentat cu mult calm și detaliat afacerea familiei. Turul a început cu prezentarea vâltorilor, aceste mașini de spălat vechi dar eficiente, construite pe curgerea unui pârâu cu apă curată, unde țesăturile din lână sunt învârtite timp de 5-6 ore.








     După ce am admirat vâltorile, am fost invitați într-o încăpere unde erau tot felul de mașinării pentru prelucrarea lânii. Într-o altă cameră, am descoperit un război de țesut, cât mai ales cilindri uriași acționați tot de forța apei pe care erau prinse țesăturile ce erau trase pe cuie și mărăcini pentru a deveni mai pufoase. 







    Există și un magazin unde se comercializeză țesături și straie din lână cu certificat de autenticitate din Țara Făgărașului, precum și produse apicole.

26.02.2017

Abația Cisterciană din Cârța

     Singura abație cisterciană nedistrusă de la noi din țară și cea mai estică din Europa se află la Cârța, în județul Sibiu. Mănăstirea a fost construită în stil gotic între anii 1200-1206 de către călugării cistercieni. Ordinul Cistercian a fost înființat de către abatele Robert de Molesme în anul 1098 în Burgundia în mlaștina de la Citeaux (Cistercium).




    Denumiți și „călugării țărani”, cistercienii trăiau conform valorilor propriei munci: „Ora et labora” - „roagă-te și lucrează”. Ei primeau teren inutilizabil (mlaștini și păduri) pe care construiau mănăstiri, dezvoltând terenuri agricole. 
     Cistercienii erau catolici și au ajuns în Transilvania în anul 1200. Au asanat mlaștina de la Cârța și au construit o bazilică simplă din lemn. Mai târziu, prin secolul al XIII-lea, pietrarii veniți din Renania au ridicat o construcție gotică, sub forma unei biserici și clădiri mănăstirești. În tot acest timp, călugării au drenat mlaștinile, au creat ferme agricole și au promovat viticultura și piscicultura. 
     Cistercienii munceau din zori și până-n seară, se rugau la fiecare trei ore, nu mâncau carne cu excepția peștelui, nu făceau foc în camerele lor de locuit și vorbeau între ei doar strictul necesar. Se îmbrăcau doar cu hainele făcute de ei. Cistercienii au introdus vița de vie și rotația culturilor, erau buni-constructori de mori pe apă, forje mecanice și iazuri de pește. 
     În secolul al XV-lea, se pare că erau preocupați mai mult de viața materială, iar regele Matei Corvin a dizolvat mănăstirea. Casa parohială este, probabil, cea mai veche clădire locuită din Transilvania.
     Mănăstirea a fost distrusă deseori de către turci și tătari, turnul-clopotniță fiind construit ca post de observație. Pe fonduri UE, mănăstirea fost renovată în 2013. În ruinele fostei nave principale în anul 1928 a fost amenajat un cimitir cu soldații căzuți în Primul Război Mondial. În același an a fost ridicată statuia războinicului Roland (simbol al libertății și justiției). În clădirea aflată în stânga bisericii au fost amenajate un mic muzeu și un info-chioșc.


















21.02.2017

Pași pentru obiective

    La începutul fiecărui an suntem cuprinși de dorința de a îndeplini obiective stabilite pentru o anumită perioadă de timp. 
     Cu motivația și entuziasmul corect dozate, obiectivele sunt așternute pe hârtie la pachet cu clarificarea gândurilor, precum și cu stabilirea strategiilor de atingere și obținere. Cum poți atinge un obiectiv dacă nu-l poți planifica? Aceasta este întrebarea ce mă determină să întocmesc strategii.
     O strategie nu poate fi etichetată nici bună și nici proastă, ci privită echilibrat și adecvată unui moment stabilit.  Dacă vom reuși să identificăm lucrurile ce ni le dorim realizate, ne putem planifica efortul, astfel încât să adăugăm un pas în fiecare zi pentru a ajunge acolo unde ne-am propus. 
     Pentru stabilirea priorităților, tehnica urcatului în copac este de mare ajutor, tehnică întâlnită la un atelier marca Andy Szekely. Dacă ne simțim ușor demotivați, dezorganizați, această tehnică ne ajută să facem mintea să lucreze, pentru o claritate privind stabilirea unor obiective pentru următoarele 24, 18, 12 sau 6 luni. În acest fel, putem distinge ceea ce este efectiv important în viața noastră.


     Când privim în trecut, adeseori avem tendința să privim doar lucrurile ce au mers prost, ceea ce este total nepotrivit, analizând ce ne-am propus și ce-am reușit. Trebuie să fim conștienți de gândurile negative și să le înlocuim cu cele pozitive, iar trecutul trebuie luat ca aliat, nu ca dușman. Având ca reper lucrurile din trecut, ne putem stabili mult mai ușor prioritățile pe termen lung.
    La început, suntem plini de entuziasm, de exaltare și ambiție. Treptat, observăm că entuziasmul dispare, iar obiectivele par din ce în ce mai departe. O soluție ar fi să pornim la drum cu pași mici, factorul cel mai important de care depinde îndeplinirea unui obiectiv fiind concentrarea atenției și a energiei.