Când vara ne dă bătăi de cap din cauza caniculei, iar temperaturile devin aproape insuportabile, există varianta să mergem cu cortul la munte. Astfel, împreună cu Cătălina, Marilena și Sorin am plecat vineri dimineața din Galați către poiana Stânii, un loc de popas și campare mai puțin frecventat de turiști, din munții Ciucaș.
Întinsă, netedă și înconjurată de păduri, poiana Stânii reprezintă un punct de plecare pentru mai multe trasee turistice în circuit.
Poiana Stânii sub pereții stâncoși ai Zăganului
Sunt o mulțime de locuri de campare în poiană și pe malul Telejenelului, pârâul ce străbate zona. Pentru a ajunge în valea Stânii, trebuie parcurs cu mașina drumul forestier ce pornește la intrarea în satul Cheia. Mai există și varianta unui forestier din comuna Măneciu. Drumul forestier este circulabil pentru mașini cu garda la sol mai ridicată. Sunt câteva pensiuni construite, o păstrăvarie și nu am văzut niciun magazin alimentar. Deci, vă recomand să va luați totul de acasă! Nu există semnal la telefon, ceea ce nu este chiar așa rău.
Deîndată ce ne-am instalat tabăra de corturi, după ora prânzului am pornit către pasul Tabla Buții și Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial. Traseul marcat cu cruce roșie, urcă printr-o pădure de foioase pe plaiul Cetății până în creasta principală a Carpaților, de unde marcajul bandă roșie continuă către munții Siriu.
Hai la drum!
Marcaje CiucașX3
Pe creasta principală a Carpaților
Pasul Tabla Buții
Cimitirul Eroilor din Tabla Buții
În urmă cu 400 de ani, pasul Tabla Buții era considerat principala trecătoare practicabilă din punct de vedere comercial. Se spune că pe aici ar fi trecut Mihai Viteazu în anul 1599, fiind construită o cetate, zidurile putând fi observate și în zilele noastre. În Primul Război Mondial, trecătoarea a devenit teatru de operațiuni militare cu peste 3000 de soldați români. În memoria celor căzuți în luptă a fost ridicat un monument la Cimitirul Eroilor, unde sunt înmormântați soldați români și germani. Din ce am citit denumirea de Tabla Buții vine de la tablele folosite pentru ștanțarea butoaielor cu mărfuri la trecerea prin acest punct vamal dintre Transilvania și Țara Românească.
Seara s-a lăsat peste poiană cu un mic grătar și cartofi la jar, apoi în jurul focului de tabără am depănat povești, temperatura fiind în jur de 14 grade. Fiind solitari în poiană, am adormit destul de repede într-o liniște plăcută.
Sâmbătă dimineață, în timp ce gașca dormea, am încălțat pantofii de alergare montană și am dat o fugă pe valea pârâului Sterp până în culmea Zăganului, un scurt antrenament pentru ultramaratonul CiucașX3 ce va avea loc în septembrie.
După o baie cu apă rece și un mic-dejun bogat pornim la drum pe valea Stânii, pe marcajul bandă albastră, ce urcă spre Curmătura Stânii. Trecem de o barieră și urmăm drumul forestier, treptat valea se îngustează, iar poteca ne îndrumă prin albia pârâului. Suntem în Cheile Văii Stânii cu o lungime de un kilometru, iar pereții cheilor se apropie atât de mult cât să încapă doar un om. Observăm locul de unde izvorăște pârâul Stânii, iar valea devine seacă și nisipoasă. Ne bucurăm de răcoarea cheilor. Curând, înfățișarea cheilor se schimbă, relieful devine mai accidentat și sălbatic. Bolovanii și trunchiurile de copaci ne obligă să-i ocolim.
După o baie cu apă rece și un mic-dejun bogat pornim la drum pe valea Stânii, pe marcajul bandă albastră, ce urcă spre Curmătura Stânii. Trecem de o barieră și urmăm drumul forestier, treptat valea se îngustează, iar poteca ne îndrumă prin albia pârâului. Suntem în Cheile Văii Stânii cu o lungime de un kilometru, iar pereții cheilor se apropie atât de mult cât să încapă doar un om. Observăm locul de unde izvorăște pârâul Stânii, iar valea devine seacă și nisipoasă. Ne bucurăm de răcoarea cheilor. Curând, înfățișarea cheilor se schimbă, relieful devine mai accidentat și sălbatic. Bolovanii și trunchiurile de copaci ne obligă să-i ocolim.
După proape după 2 ore de mers lejer, poteca iese într-o poiană în preajma unei stâni, iar de acolo urcăm către curmătura Stânii, unde găsim marcajul de creastă bandă roșie ce merge către cabana Ciucaș. Noi am decis să urcăm în șaua Gropșoarele pe culmea Albele, traseu marcat sporadic cu triunghi roșu.
Piramida Penteleului
Înainte de șaua Gropșoarele, luăm apă de la izvor
Din șaua Gropșoarele, urcăm către La Răscruce, unde luăm o scurtă pauză de masă și de hidratare. La Răscruce reprezintă o intersecție de poteci marcate: triunghiul roșu către Muntele Roșu, triunghiul galben pe valea pârâului Alb, crucea roșie spre culmea Buzăianu sau Cabana Ciucaș. Ajungem pe vf. Gropșoarele, traversăm o zonă stâncoasă prevăzută cu un cablu metalic, apoi strunga dintre Podul de Aramă si Vf.Zăganu. Ajungem la bifurcația cu poteca marcată cu triunghi albastru, de unde coborâm abrupt pe valea pârâului Sterp pentru a reveni in poiana Stânii, la corturi.
Vf. Ciucaș
Cabana Muntele Roșu
La Podul de Aramă
Tabla Buții
Pe valea pârâului Sterp
Poiana Stânii
În a doua noapte, plăcerea dormitului la cort a fost risipită de către niște localnici mândri de putința și avuția lor: boxe cât frigiderul, karaoke și urlete, mese și grătare ca la cumetrie. Unde ajunge românul cu mașina, șansele să te întâlnești cu asemenea oameni au devenit din ce în ce mai mari.
Vom mai reveni în poiana Stânii, zona este foarte frumoasă, poate cu mai mult noroc!
