07.03.2018

Pantofi pentru alergare montană

   Mereu în căutarea pantofilor „perfecți” pentru alergarea montană, îmi place să mă informez și să arunc o privire către picioarele alergătorilor la competiții. În general, observ cele mai populare branduri din domeniu: Salomon (în urmă cu 5-6 ani erau majoritari), La Sportiva, Hoka One One și Adidas, însă mărcile sunt mult mai multe și diverse.

    Primii pantofi de alergare montană cumpărați în 2012 au fost Montrail Masochist cu care am alergat la prima mea alergare - proba de hobby de la Marathon 7500. Nu am adunat mulți km cu ei, însă erau comozi, ușori, cu o aderență bună pe coborâri, pe pământ și piatră, tracțiune mulțumitoare pe urcare și pe suprafețe umede, având o talpa profilată specifică Gryptonite. Amortizarea este surprinzătoare, neașteptat de bună, comparativ cu alți pantofi lăudați la acest criteriu.

     Marca Montrail a fost preluată de către Columbia Sportswear, noile modele purtând denumirea de Columbia Montrail.

      Salomon XA Pro 3D Gtx a fost următorul pantof achiziționat. Cu aderență deosebită, impermeabili și o mulare bună pe picior, i-am alergat intens mai ales pe vreme ploioasă. Singurul minus al acestor pantofi este greutatea lor. Nu au un design deosebit, ba chiar sunt cam urâți, însă îi folosesc cu încredere oriunde și oricând, mai ales pe potecile pline cu noroi, nu prea ai cum să aluneci cu ei indiferent de tipul terenului. Mare atenție: purtați vara, având membrană de gore-tex, sunt șanse mari să te supraîncălzești. Sunt pantofi pentru orice, de la alergare pe coclauri până la traversări montane lungi. Au trecut cu brio testul suprem la Maratonul Pietrei Craiului în 2017, pe o vreme de iarnă cu multă zăpadă, noroi și gheață.


    A venit timpul modelului UltraRaptor de la La Sportiva, un pantof creat pentru alergări montane pe distanțe lungi și ultra-maratoane. Membrana respirabilă asigură o bună ventilație piciorului, bombeul cauciucat din vârf protejând degetele la loviturile cu pietrele. La finishul cursei de elită de la 7500, m-am trezit cu bombeul dezlipit parțial din cauza loviturilor în cursă. Talpa asigură o tracțiune superioară pe majoritatea suprafețelor, iar sistemul Impact Brake System asigură o amortizare bună la impactul cu solul. Ca majoritatea pantofilor de ultra, au o greutate puțin mai mare comparativ cu ceilalți pantofi de la La Sportiva. 



     Din dorința de a avea pantofi de alergare mai ușori, mi-am cumpărat modelul RaceUltra290 de la Inov8, cu greutatea de 290 de grame (de aici și denumirea). Mi-a plăcut de la început compromisul perfect între amortizare și greutate. Limba este căptușită, iar șireturile subțiri împreună cu zona întărită extinsă în jurul pantofului oferă siguranță pentru picior, indiferent de tipul terenului. 

          
        Recomand Inov8 RaceUltra290 atunci când vrei să alergi un ultramaraton cu un pantof ușor, cu aderență și amortizare bună. Acest pantof are atât de multe plusuri, fiindu-mi greu acum să-l vorbesc de rău.

      Alegerea pantofilor de alergare este un subiect vast, modelul potrivit putând fi ales funcție de mai multe criterii: obiectivele alese, nivelul de pregătire, buget,suprafața alergată, lungimea traseului, marcă preferată, pronație, greutate, material, număr.



28.02.2018

Vacanță în Dolomiți

     Cu ocazia participării la ultramaratonul montan Lavaredo Ultra Trail, am decis să petrecem o săptămână de vacanță în munții Dolomiți la Cortina d`Ampezzo, o destinație populară de schi în sezonul de iarnă, de via ferrata, trail running, drumeție și ciclism pe perioada verii.
        Munții Dolomiți se situează în nordul Italiei la granița cu Austria, până acum vreo 100 de ani aparținând Austriei, prin urmare în zonă se vorbește mult germană, iar arhitectura caselor și inscripțiile rămase te fac să te simți de parcă nu ai fi în Italia. Din anul 2009, Dolomiții sunt declarați patrimoniu mondial al UNESCO. Nu prea am cu ce să-i compar decât cu Carpații noștri, însă am rămas efectiv uimit la prima vedere cu Dolomiții, cu cele mai frumoase peisaje montane, având 18 vârfuri de peste 3000 m altitudine, despărțite de văi adânci străjuite de pereți vertical înalți.




     Pentru cazare am ales Peaio, o localitate micuță situată la 15 km de Cortina. Condițiile de cazare, precum și tariful ne-a atras către această pensiune. Aveam să aflăm că nu este chiar un sat oarecare, pentru că în Peaio s-a născut Italo Marchioni, inventatorul cornetului de înghețată. Cunoaștem cu toții cât de buni sunt italienii în înghețată.





     Pentru a profita din plin de frumusețea Dolomiților, ne-am propus să mergem zilnic în drumeție. În prima zi am vizitat Cortina, regina munților Dolomiți, cu străzi de poveste,  vile și case cu glastre de flori la ferestre. Peste tot este curat și aranjat, ca o adevartă capitală a muntelui.













      Ziua următoare am mers la Tre Cime di Lavaredo, simbolul Dolomiților ce îl găsim pe majoritatea hărților și ghidurilor montane. Pentru Tre Cime am luat autocarul din Cortina către Passo Tre Croci, Lacul Misurina și mai departe către Rifugio Auronzo. Drumul este superb, cu multe serpentine și cu porțiuni înguste unde încape doar autocarul. Ajungem în parcarea de la Rifugio Auronzo situat la altitudinea de 2320 m și o luăm la pas spre primul indicator ce prezintă traseele. Pornim către Rifugio Lavaredo pe o potecă lată, cam aglomerată cu turiști de toate vârstele, familii cu copii mici cu cărucioare și biciclete. 



Trash the dress


Croda dei Toni




Biserica Maria Ausiliatrice



Rifugio Auronzo


     Peisajul este încântător, noi ne aflăm acum în partea sudică a Tre Cime (în traducere - Trei Vârfuri: Cima Grande, Cima Ovest și Cima Piccola), ajungând la Rifugio Lavaredo cam după o oră de mers de la Auronzo. De la Lavaredo alegem poteca mai abruptă și mai scurtă pentru a ajunge mai repede la baza Tre Cime, într-o șa imensă de unde se văd fețele nordice ale Tre Cime.








     Pentru o priveliște deosebită ne îndreptăm către Rifugio Locatelli, apoi urmând poteca de pe sub Tre Cime mergem către Rifugio Langalm pentru a închide circuitul Tre Cime. Zona reprezintă o bucurie de vizitat. 
















     Ajungem la Auronzo. Autocarul va pleca peste o oră, timp în care intrăm în cabană pentru a mânca și a ne hidrata cu o bere (de fapt, au fost două). Ne așteptam să fie foarte aglomerat, însă am avut noroc azi. Mi-a plăcut interiorul cabanei, restaurantul foarte spațios și bine amenajat. 




La finalul unei zilei reușite, gândul revine către ultramaraton

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

     O nouă zi cu locuri inedite din lumea Dolomiților. Am ales ca obiectiv Cinque Torri, un grup de stânci plasat la o altitudine de peste 2100 m. Am uitat să vă spun că la întoarcere de la Tre Cime di Lavaredo mi-am cumpărat de la librărie „Dolomiti Passaporto”, un mic document ce seamănă cu un pașaport, în care poți nota impresiile de drumeție, precum și ștampilele cabanelor din Dolomiți.  Pornim din Cortina cu o cursă locală de autobuz către pasul Falzarego, noi coborând la Bai de Dones.
    Am decis să urcăm cu telescaunul la rifugio Scociattoli, aflat în imediata apropiere a celor „Cinci Turnuri”. Există și varianta potecii ce urcă pe lângă stâlpii de la telescaun. 
    Am intrat pe circuitul „5Torri”, un traseu spectaculos printre bolovani, stânci înalte, pe sub stânci, tot timpul atenți fiind pe unde călcăm pe potecă. Pe stâncile înalte am putut observa mulți alpiniști care se cățărau, zona fiind darnică în acest sens (cică ar fi peste 200 de trasee). 
    După aceea, am trecut printre cazematele, tranșeele și pozițiile de tragere ale armatei italiene din timpul Primului Război Mondial. Toate aceste locuri au fost bine conservate și refăcute într-un muzeu în aer liber al războiului. Am rămas impresionați de faptul că soldații, având un echipament rudimentar au stat și au luptat în aceste locuri timp de câțiva ani.


















Chestii utile:

Transportul:
- zbor avion Wizz Air dus-întors: Otopeni - Venezia Treviso;
- am luat un taxi din fața aeroportului până la Park Emisfero (zona magazinului OBI), unde am așteptat autocarul firmei ATVO ce venea de la Venezia cu destinația Cortina (am rezervat online biletele  tur-retur). La întoarcere, am vizitat Venezia, unde ne-am cazat o noapte;
- în Cortina, de la autogară, am luat un abonament valabil 8 zile pe toate liniile Dolomitibus, destinat special turiștilor ce vor să viziteze Dolomiții.

Cazare:
- am găsit cazare în Peaio, un localitate micuță situată la 15 km de Cortina (rezervare pe airbnb). Pare puțin cam departe, dar tarifele de cazare din Cortina sunt destul de mari comparativ cu localitățile limitrofe.