vineri, 13 octombrie 2017

Provocarea MPC

      Maratonul Pietrei Craiului (pe scurt, MPC) este una dintre cele mai căutate competiții de alergare montană din țară, fiind programată de fel în primul weekend al lunii octombrie.      
     Aproape 800 de alergători s-au înscris în acest an, dornici de a juca hora în jurul Pietrei Craiului. Încă de luni-marți din săptămâna MPC, prognozele meteo nu arătau o vreme prielnică alergării: frig, ploaie, iar la altitudini mari un strat consistent de zăpadă. Și cum de la o vreme încoace, prognozele se adeveresc, organizatorii au decis în ultima clipă modificarea traseului, precum și un echipament obligatoriu suplimentar. La cât a plouat în acest weekend, toți alergătorii ar trebui să ne mutăm în Africa pentru a săpa câteva fântâni!

Vineri în Zărnești

     Sâmbătă dimineața la ora 9.20, pe o ploaie măruntă și rece, s-a dat startul MPC, după ce în prealabil am fost verificați la echipament. Ca de obicei, nu sunt inspirat și iau startul cam din spate. Se pleacă tare, am început să depășesc pentru a nu prinde poteca blocată la intrare pe valea Crăpăturii. Cu toate acestea, tot erau vreo 100 de persoane în fața mea.

La start alături de Dana Vodă

      Pe urcare am un ritm acceptabil, trecem în șir indian printr-o pădure de foioase apoi pe un grohotiș alunecos. Dincolo de jumătatea văii suntem înconjurați de zăpada căzută de vineri noaptea. Ploaia s-a transformat în ninsoare. Ies în șaua Crăpăturii, de aici se aleargă bine către cabana Curmătura - primul checkpoint de pe traseu. Traversând poiana Zănoaga, intru în pădure și pe o potecă alunecoasă dau la vale către fântâna lui Botorog. Plouă, plouă din nou! 


Foto:Mihaela Pavel

     Urmează o porțiune clasică a MPC-ului către Măgura - casa Folea - șaua Joaca - la Table, ultima porțiune fiind acoperită cu zăpadă proaspăt cernută. 


Foto: Maramontsport

      La Table, checkpoint-ul este animat de numeroși voluntari, dornici să ajute concurenții. Ce bun ar fi fost un ceai cald, dar nu-i bai, mergem înainte! De aici, urmează o buclă de 6 km către poiana Grind cu revenire la Table. Pierd câteva minute pentru a-mi schimba bluza jilavă cu una uscată, iau mănușile groase și pornesc în alergare pentru a nu mă lua frigul. Cred că organizatorii nu au fost inspirați cu introducerea acestei bucle în traseu, mai ales că nu au fost făcute înregistrări și nici indicațiile primite nu au fost clare, alergătorii întâlnindu-se pe buclă venind din ambele direcții. Pe această buclă nu a existat punct de control, așadar pe ceasuri vor apărea diferențe de kilometraj. Revenit în checkpoint-ul de la Table, observ câțiva alergători înveliți în foițele de supraviețuire. Frigul și lapovița s-au întețit.
      Motivat de cele văzute, nu mai e de stat aici și încep alergarea către poiana Mărtoiu. Se coboară pe valea Mărtoiului, apoi se urcă pe piciorul Ciocracului spre Padinile Frumoase.  Faptul că nu m-am putut alimenta suficient pe parcursul cursei s-a observat pe această urcare dificilă din cauza stratului gros de zăpadă. Batoanele au înghețat, iar gelurile nu le puteam folosi. Am înaintat greu, fiind depășit de câțiva alergători. Senzația mea este că această urcare a fost mai epuizantă decât clasicul către refugiul Diana. Ajuns în poiană, se coboară către cabana Curmătura, la început o potecă abruptă plină cu zăpadă, urmată de  un derdeluș pe grohotiș și la final un forestier ce duce către cabana Curmătura. Lucian Clinciu este în zonă, ne încurajează, atent fiind la securitatea participanților.


Foto: Tedy Toader

     La intersecția de trasee din vecinătatea cabanei, voluntarii notează numerele și ne invită fie la cabană pentru revenire, fie să dăm la vale către Prăpăstiile Zărneștilor pe poteca turistică marcată cu bandă albastră, eu alegând cea de-a doua variantă. Această porțiune de traseu mi-a readus bucuria alergării, desumflat fiind de ultima urcare. În Prăpăstii, aflu de la voluntari că mai sunt încă 7 km până la finiș, ce îî străbat nesperat de bine. Din grabă, încurc străzile și ies către finiș pe celălalt sens de alergare, spectatorii îmi fac semn și revin pe trasa de finiș. Ceaiul fierbinte primit la final plus plăcinta cu mere au fost bestiale!

Gata și MPC-ul!

      A fost o ediție interesantă, cu un traseu nou, cam lung pentru condițiile meteo existente (45 de km și 2500 m diferență de nivel). Mi-a plăcut provocarea din acest an, cu siguranță experiența câștigată îmi va fi de ajutor pentru alergările următoare. Cu toții am avut ceva de învățat de la MPC: organizatorii, voluntarii și mai ales, alergătorii. Important e să devenim mai responsabili în tot ceea ce facem! Cert este că organizatorii și voluntarii s-au străduit pe cât posibil să ofere siguranță pe traseu participanților, iar participanții și-au atins/depășit limitele.

La Pensiunea Doi Crai, am fost așteptați de gazde cu ceai fierbinte, lămâie și medicamente

     Pentru statistică: am terminat alergarea în 6 ore și vreo 25 de minute (nu sunt sigur pentru că am oprit ceasul la minute bune după finiș). Clasamentul final încă nu a apărut pe site-ul competiției.


marți, 3 octombrie 2017

Istrița Escape

     La sfârșitul săptămânii trecute am alergat la Istrița Escape, o competiție de alergare montană desfășurată pe potecile și drumurile forestiere de pe dealul Istriței.
     Istrița Escape este un concurs mic, fiind de-abia la a doua ediție, cu startul, sosirea, masa și premierea toate în același loc, la Sărata Monteoru. Aflasem de pe facebook de acest eveniment și am ținut morțiș să particip în acest an din mai multe motive, din care amintesc doar două: sunt buzoian la origine, iar Sărata Monteoru este relativ aproape de Galați (cam 150 de km distanță).

Schița traseelor

      Au fost organizate 3 probe: de cros sau „fun-run” de 9 km, semimaraton și maraton, toate cu aproape 120 de participanți. Traseul bine marcat cu benzi și cu vopsea oferă diversitate: poteci întortocheate prin pădure, pante și fânețe, vreo două urcări mai importante și panorame către Bărăgan și Subcarpații Buzăului. Înscrierile s-au făcut online, dar te puteai înscrie și la fața locului în ziua concursului. 
      Isprava mea de la proba de semimaraton (de fapt, au fost aproape 25 km și peste 900 m diferență de nivel): timp obținut 2 ore și 26 de minute, locul 6 la open masculin, locul 3 la categoria 30-39 ani. O alergare bună și o mică realizare!
     După concurs, ne aștepta o fasole cu o ciozvârtă de ciolan, astfel că toată lumea a rămas în zonă pentru socializare și schimbul obișnuit de impresii. Organizatorii și voluntarii au fost extrem de activi, de apreciat atmosfera creată pentru pătimașii alergatului pe coclauri.
     Nu cred că multă lume din zonă știa de acest eveniment, totuși e bine că lumea se mișcă, iar cu câteva completări/îmbunătățiri și o mai mare popularizare, Istrița Escape va crește în următorii ani. Urmează Maratonul Pietrei Craiului!

La start cu gașca din Galați


La sosire

Poftă bună la alergat! Cu Marian,Vali și Cristi. Felicitări master-chefului!