miercuri, 19 august 2015

Reîntâlnire montană - Ediția 3 (Făgăraș) - Fotoreportaj

     Deschidem catalogul a treia oară pentru reîntâlnirea de clasă montană, de astă-dată decidem să mergem 3 zile în munții Făgăraș, cu cazare la cabana Negoiu. În „ordinea numerelor de pe tricou”, au răspuns prezent următorii colegi din școala generală: Costin, Lucian, Sorin, Adi, Florentin și Cătălin.
     Ne-am dat întâlnire la Berca joi-seară, ne întâlnim cu Sorin și Adi în Brașov, iar vineri la prânz ajungem la fosta carieră de marmură din Porumbacu pentru a urca la cabană.


Cu mici peripeții, plecăm către cabană la început pe drum forestier, apoi pe potecă marcată cu triunghi albastru

Începe ploaia ce ne însoțește până aproape de cabană

La cabana Negoiu ne-am cazat pentru două nopți în camera cu 6 paturi

„Trupa de șoc”


Vederi de seară de la cabana Negoiu

De ținut minte

Sâmbătă diminneața pornim la drum. Primul popas la cascada Sărății

Vârful și muchia Șerbota

Privind către vf. Șerbota și o porțiune din Custura Sărății

Cabana Negoiu

Indicatorul de la Piatra Prânzului

Urcând către șaua Cleopatrei



În șaua Cleopatrei


Încă un pas până pe vârf

Pe vârful Negoiu (2535 m alt. - al doilea ca înălțime din România)

Imagine către fratele mai mare, Moldoveanu


În Strunga Doamnei

Lacul Călțun cu cele două refugii

Vedere către Lăițel

Strunga Dracului în stânga


În Strunga Ciobanului


Duminică dimineață plecăm de la cabană. Un popas la Tălmaciu și ne luăm la revedere!
Vă mulțumesc dragi colegi pentru acest weekend plin de prietenie, amintiri și umor!


miercuri, 12 august 2015

Bușteni SkyRace 2015

     După experienţa plăcută din munţii Retezat, alergarea din Buşteni-The Bucegi Gate nu trebuia să lipsească din calendarul meu. Iar neparticipând în acest an la Marathon7500, dorul de potecile  Bucegiului crescuse.

     Iată-mă în Buşteni sâmbătă după-amiază alaturi de Marian şi Olimpia. Mă cazez la o cabană alături de colegii de la Mecanturist, ei cu alte obiective: valea Gălbenele, Hornul Coamei şi Brâna Aeriană.
     Gaşca ajunge târziu şi nu apuc prea mult să stau la vorbă cu ei. Dimineaţă-devreme, fac ceva gălăgie în cameră şi îi trezesc.
     La start, ora 9.00 în faţa primăriei din oraş aproape 150 de participanţi la SkyRace: 31 de km, 2100 m diferenţă de nivel. Inaugurez noul tricou de alergare de la Compressport şi decid să alerg fără beţe. Cred că am ales bine, totuşi la sfârşitul cursei îmi dau seama că îmi trebuie o borsetă mai bună.

Cu Marian, mergem către start

     Plec în alergare uşoară, primul km este pe asfalt până la Căminul Alpin, de acolo se intră pe traseul marcat cu triunghi roşu către Poiana Coştilei, unde timpul meu este de 37 de minute. Voluntarii de aici sunt simpatici şi gălăgioşi, bravo!
     Continui către Pichetul Roşu (timp: 1 oră şi 1 minut), unde sunt poziţionați strategic doi voluntari. Aici, într-o clipă de neatenţie, scap bidonul de hidratare din mână vărsând mai bine de jumătate din isostar. Nasol pe căldura asta, până la Mălăieşti trebuie să trag tare!
Mă bucur de alergare fiind mulțumit de ritmul avut. 
     Ajung la Prepeleac la 1 oră şi 35 de minute, numeroşi turişti cu rucsacul în spinare fac galerie pe traseu, mă salut cu Florin Vestale de la HPM Iaşi şi ajung la cabana Mălăieşti la 1 oră şi 48 de minute. Mă hidratez, umplu bidonul cu apă pornind pe cea mai grea porţiune a traseului. Simt că beţele mi-ar fi fost de ajutor pe o porţiune scurtă. 





De la Mălăiești către Horn

     La intrare în horn, îmi revin si ies uşor către vf.Omu. În şaua Hornului, 4 turişti inspirați stau cu cortul exact pe culme, bucurându-se de priveliştea pitorească spre valea Malaieşti, dar şi către valea Gaura. Frumos şi de ţinut minte!
      Ajung la punctul de hidratare şi control la vf.Omu (timp: 2 ore şi 55 de minute), unde lumea este voioasă şi face galerie. Urmează coborârea pe valea Cerbului, unde incerc să dau drumul la picioare şi să tai cât mai multe serpentine. Vorbesc cu picioarele: „dacă nu alergaţi acum, atunci când?”.


     Ies în Poiana Coştilei, găsesc aceeaşi oameni inimoşi, unde-mi potolesc căldura şi setea (timp: 3 ore şi 45 de minute). De aici, încă 5 km comuni ca la dus către finish. 


     Devin relaxat, dar şi depăşit de 2 concurenţi mai proaspeţi decât mine. Ies la Căminul Alpin, asfaltul topeşte tălpile, repede printre tarabele cu blănuri şi gata am ajuns la sosire. Timp final: 4 ore şi 11 minute (locul 32 la open masculin). Super-tare, sunt mulţumit de mine!

Ieeeeeeeeeee!

     Urmează ceva discuţii prin zonă, hidratare cu bere nealcoolizată oferită de organizatori (niște oameni harnici şi dăruiţi acestui sport) şi un masaj scurt de 10 minute la picioare. Îl aştept pe Marian, care soseşte cu un timp bun de 5 ore şi 32 de minute. Felicitări!

     Buşteni SkyRace 2015: palpitant, interesant, frumos şi epuizant! Mai vreau...!