Fuga de luna mai

   În luna mai, mi-am propus si am reușit să particip la 3 competiții de alergare montană: din nou la Ecomarathon cu dorința de a obține un „personal best”, prima alergare în munții Măcin - cea mai apropiată alergare de casă, apoi Transylvania 50k - o cursă tare în munții Bucegi. 
  Pentru a 6-a oară am alergat potecile din jurul Moeciului, și parcă, de astă dată, vara timpurie a oferit cel mai frumos și verde Ecomarathon. Obiectivul propus a fost îmbunătățirea timpului obținut doi ani la rând, în acest sens fiind conștient că trebuie să schimb ceva în alergările de zi cu zi. Astfel, am încercat să compensez lipsa diferenței de nivel ce nu prea o pot aduna în Galați, cu un număr mai mare de kilometri alergați. Astfel, am obținut un timp de 4 ore și 37 de minute, locul 28 în clasamentul general masculin. 

     Următorul weekend am alergat în munții Măcin, la proba de semimaraton (24 de km, +900 m diferență de nivel). Am luat startul, curios fiind de cum mă voi recupera după Ecomarathon. Cunoșteam traseul destul de bine, încă de la start m-am situat în primul pluton compus din 6-7 alergători. Am ajuns repede pe Țuțuiatu, apoi pe o potecă lată prin pădure. Am tras destul de tare, la urcarea spre culmea Pricopanului, un grup de turiști anunțându-mă că sunt pe locul 3. Am ajuns la linia de finiș pe locul al doilea, urcând pentru prima dată pe un podium al alergării montane.

Foto: Georgiana Popa

Foto: Iulian Răzvan

Foto: Floricica Neacșu

       A urmat Transylvania 50K, o alergare cu lungimea de 50 km și 3300 diferență de nivel, unde datorită promovării britanice a organizatorilor, aproape jumătate dintre concurenți înscriși sunt străini. Pe o vreme bacoviană, startul cursei s-a dat la ora 7.00, odată cu luarea în altitudine au apărut peticele de zăpadă, hornul Mălăieștiului era plin de zăpadă, iar la Omu ninsoarea și vîntul își făceau de cap. Ca urmare a comentariilor din anii trecuți, organizatorii au marcat foarte bine traseul, iar punctele de alimentare au fost bogate. Cunoașterea traseelor reprezintă un plus la alergarea montană, mai ales în privința gestionării efortului și a planului de nutriție și hidratare. Sunt mulțumit de timpul obținut și de locul ocupat în clasament, schimbările făcute în planurile de alergare fiind inspirate.

Foto: Andrei Manu

Foto: Bogdan Todea

Foto: Edi Hîrjoi

Foto: Dragoș Fânaru

Foto: Nicu Chirobocea

Ecomarathon 2017

     Dacă aș privi doar rezultatul și timpul obținut la cea de-a cincea mea participare la Ecomarathon, v-aș trimite linkul de anul trecut. E simplu: 4 ore și 43 de minute doi ani la rând!  Să nu credeți că tocmai asta mi-am dorit, nu m-am ascuns prin boscheți pe ultima coborâre așteptând să treacă timpul! Am vrut un timp mai bun, gândurile mele se îndreptau către 4 ore și 30 de minute, însă planul nu a ieșit de astă-dată.

       Am descoperit aceeași atmosferă frumoasă specifică Ecomarathonului, un concurs bine-organizat unde sosesc numeroși oameni dragi și dornici de alergare pe potecile Moieciului alături de cei mai buni alergători montani din țară. 
     Echipamentul de alergare l-am ales de la Compressport (pantaloni și tricou de compresie, șosete și jambiere), o borsetă Salomon Agile 500, în care am înghesuit: o foiță de vânt și ploaie Inov8 RaceUltra, 3 geluri Isostar Endurance, două batoane energizante de la Sponser și 3 tablete Isostar Energy Endurance+. Încălțările au fost de la Inov8 RaceUltra 290 cu care m-am simțit foarte bine, fiind ușori și cu aderență bună la noroi. Am decis să mă hidratez pe traseu de la punctele stabilite de organizatori.

     Prognoza anunța o vreme bună, cu ceva picături de ploaie spre după-amiază, dar cu temperaturi potrivite de alergare. La start, m-am așezat în zona A, destinată unui timp de 4-5 ore. Pornesc în viteză dorind să evit aglomerația de la podețul de lemn, cât și cea de pe urcarea către punctul de hidratare de „La Mândru”. Cu aproape 1500 de participanți, probabil un start decalat de 15-20 de minute între cursa de maraton și cros ar duce la evitarea unor accidentări la start, precum și la diferențierea de la start a celor care aleargă pentru un timp propus de cei care au venit mai mult pentru atmosferă, mișcare și socializare pe traseu.

Foto: Andrei Bălășan

     De la Mândru, urmează o porțiune plină cu noroi, unde mai mult se merge decât se aleargă, însă imediat cum traseul cotește stânga dau drumul la picioare. Ajung la școala din Fundata în 55 de minute de la start. Se aleargă bine pe următoarea porțiune de forestier printre căsuțele localnicilor, urmează ultima urcare de pe prima buclă, apoi cea mai verde și frumoasă coborâre a Ecomarathonului. Nu cobor după cum îmi doream, reușind un timp de 1 oră și 20 de minute. 

Foto: Fabi Nuka

       Urmează bucla doi, urcarea e ușor nămoloasă, cadența pașilor este bună, ieșind către culmea Lungă. Risipa de energie se simte la coborâre către punctul de alimentare de la complexul Cheile Grădiștei, nu înainte de a saluta gașca de copii voioși împreună cu al lor profesor.

Foto: fisheye.ro

Foto: Alina Selinadie

      De la complex urc încet dar consecvent pe un drum forestier recent pietruit, ce a înlocuit poteca de odinioară. Urcarea e mai lină, însă mi-e cam ciudă pentru că au dispărut câteva poteci, în locul lor construindu-se drumuri de acces către pensiuni.
    După punctul de hidratare de sus, urmează o nouă serie de alergare pe asfaltul ce înconjoară complexul sportiv. Pe traseu mă întâlnesc cu „fratele” lui Florin Piersic și cu voluntarul cu fluierul duios, felicitări măi oamenilor - sunteți tari! Îmi place sentimentul de a alerga singur pe această felie de traseu, eu și cu gândurile mele.

Foto:Fabi Nuka

     Cobor poteca către biserica din sat, unde traseul a fost ușor modificat, apreciind inspirația organizatorilor. Simt că am energie, arunc o privire pe ceas, 3 ore și 4 minute, beau două pahare cu energizant și pornesc pe bucla trei. Cătălina și Sofia mă încurajează de pe margine. Urcarea este lungă, poteca înclinată solicitând picioarele. 

Foto: Cătălina Florescu

      

Foto: Cristina Ion

     Trec de „Bisericuță”, cobor destul de bine în valea Bângăleasa, îndreptându-mă către punctul de alimentare către Guțanu. Iau în fugă două felii de portocale și lămâie plus băutură izotonică, urcând în către poiana nesperat de bine, fiind singur din nou și nedepășit până la final S-a terminat Guțanul, de aici fugi prietene că mult nu mai e! Dacă nu alergi acum, atunci când...?

Foto: Lulu Book of Smiles

Foto: Cristian Cioroiu

Foto: Paulian Prăjitură

     Ultima coborâre e de vis, de fiecare dată simt un gol în stomac, emoțiile finișului fiind imense. O nebunie! Traversez puntea, o zăresc pe sora-mea la intrarea pe asfalt, arunc o ultimă privire în urmă și trec linia de sosire pe locul 50 în clasamentul general din vreo 800 de participanți înscriși. A fost o alergare bună, se putea mai bine doar că atât am putut în acest an. La anul trebuie să abordez altfel cursa, iar picioarele sper să nu mai fie timide pe coborârile la vale.

Foto: Alina Selinadie

Foto: Cristi Todoran

     Felicitări organizatorilor, voluntarilor, fotografilor și alergătorilor pentru rezultatele obținute! Ne-am distrat/alergat bine și în acest an. Vă doresc sănătate maximă, mușchi alergați și umflați în natură (nu la tastatură) și multă inspirație!

EcoMarathon 2016

       Se alege un weekend cu multă trudă din partea organizatorilor pentru, poate, cea mai frumoasă alergare montană din România. 

     „Aluatul” bine-crescut se împarte în 3 părți egale și frumoase, se alătură nenumărați pasionați de alergare și natură, se adaugă ceva soare, ploaia se toarnă pentru arome, iar lapovița și ninsoarea se aștern după gust. Noroiul este pentru condimentare.

       Se servește și cald și rece, în fiecare an prin luna mai, alături de prieteni dragi și iubitori de munte și de alergare!

     Așadar, pentru a patra oară ca participant ajung la Moeciu de Sus susținut fiind de familie, Sofia dorind să-l vadă pe „tati, aleargă pe munte”.

     Încă de la înscrierea din ianuarie, gândul m-a tot dus și ambiționat pentru a termina Ecomarathon-ul într-un timp de sub 5 ore. Cu acest gând am tot adunat pe gps aproape 1000 de km alergați de la începutul anului.

    Sâmbătă dimineață, mă trezesc pe la 6.30, cobor la bucătărie, punând stomacul, țara/alergarea și prognoza meteo la cale alături de Vali, Marian și Marius (emoționat și el fiind de prima lui cursă montană). Pregătesc echipamentul și borseta cu două batoane proteice de la Isostar, o fiolă de magneziu, un activator și două geluri Sponser, strecurând printre ele foița de alergare UltraRace de la Inov8, mâneci și un buff. Nu lipsește bidonul cu vreo 250 ml de apă cu săruri.

La încălzire în curtea pensiunii (foto: Dana Vodă)

     La 8.30 ajung în centrul satului, locul de start pentru vreo 700 de participanți la cros și încă pe-atât la maraton. S-a dublat populația Moeciului doar cu cei prezenți la start, socotind și prezența de pe margine, s-a triplat negreșit. Proprietarii de pensiuni și-au frecat mâinile de bucurie și în acest an, bravo lor, dar să nu uite să mulțumească și organizatorilor pentru că produc un eveniment de așa mare amploare chiar la ei în ogradă.

     În fine, hai să ne pregătim de alergare. 10, 9, 8.....dau să mai avansez puțin, lumea se bulucește ca la urs. Ceva coate nevinovate, câțiva intră în cursă de pe marginea drumului, îmi văd de alergarea mea chitit pe mica mea strategie și timpul propus. Ajung repede la podul peste vestitul pârâu Moiecelul Cald și de-aici începe urcarea în forță. Ritmul îmi dă încredere pentru prima buclă, cunoscând traseul și cu ochii închiși. Trec repede de primul punct de hidratare, salut pe domnul Dinu Mititeanu în curbă și de aici începe distracția pe coborâre. Doamne, ce îmi place porțiunea asta! Un forestier scurt, o urcare la fel de scurtă și prin poiană, în urcare, bifez punctul de la școala din Fundata. 

Foto: Florin Duicu

     Arunc apă pe față, beau un pahar cu energizant și dau la vale pe asfalt, apoi pe ulițele satului, de unde ultima urcare a primei bucle mă scoate în cea mai frumoasă coborâre a maratonului până aproape de centrul satului. Pe această bucată de traseu participanții de la cros forțează, cei de la maraton intrând în hora lor, spectatorii fiind mulțumiți de spectacolul oferit.  

Foto: Andrei Tănăsie

Foto: Vlad Dumitrescu

Foto: Alina Selinadie

Foto: BelArt

     Termin prima buclă în o oră și 20 min, realimentez la checkpoint și din neatenție piciorul îmi intră până peste gleznă în izvorul din potecă. M-am udat cam devreme la picioare, e bine că ploaia anunțată încă nu s-a pornit. Urcarea e rapidă, luând din neatenție în vârful bocancului și câteva baligi proaspete de vacă. Să fie eco până la capăt! 

Foto: Școala de Munte
Felicitări copiilor și profesorilor care au urcat în culme pentru a susține alergătorii, de apreciat inițiativa!

Foto: fisheye.ro

     Pe terasa de jos de la Cheile Grădiștei, punctul de hidratare este bine situat, de această dată ceaiul cald fiind de minune. De aici, începe cea de-a doua urcare a buclei, cred că cea mai „antipatică” urcare a maratonului. Împingând cu palmele în genunchi și numărând de câteva ori de la 1 la 100 și înapoi, sunete de talangă se aud tot mai aproape de la checkpointul din deal. La punctul de alimentare reîncarc bidonul cu energizant continuând alergarea, în ideea să stau cât mai puțin în punctele de control.

Foto: Ady Beleanu

     Treptat, norii de ploaie încep să se scuture, pe coborârea prin pădure către biserica satului perdeaua de apă fiind din ce în ce mai deasă. Pe această porțiune, avem parte de o terapie cu nămol gratis pentru glezne, iar Ultraraptorii de la La Sportiva își merită banii din plin. 

Foto: Fodor Corina Maria

     Încep bucla trei după 3 ore și 3 minute de la start, pun pe mine foița de alergare și continui urcarea către Bisericuță. Cu imaginea unui Bucegi înnegurat, nu prea reușesc să alerg pe poteca plină de glod. Pe zona de coborâre alerg cu spor, dar cu mare atenție din cauza crengilor ude și alunecoase. Ploaia se întețește, ies pe forestierul ce duce către intrarea în traseul spre poiana Guțanu, unde nu stau mult, anunțând numărul de concurs și servind un pahar zdravăn de pepsi.

     Urmează renumita urcare de care multă lume se teme, anul trecut am fost depășit de vreo 10 persoane pe acest abrupt, însă acum nu-mi ia mai mult de 25 de minute urcarea până în poiană, unde iarna își face de cap oferindu-ne lapoviță și un vânt rece.

     Cei 7 km până la final sunt total alergabili, sunt singur și nu întâlnesc alți alergători pe traseu, aproape de coborârea din finalul maratonului reușind să depășesc doi colegi de alergare.

Foto: Robert Cadar

Foto: Cristian Oprea

     Traversez în viteză podețul, ies pe asfalt, mai arunc o privire în urmă îndreptându-mă către linia de finiș. După 4 ore și 43 de minute, primesc medalia și buff-ul din partea organizatorilor, bucuros fiind de rezultatul obținut: locul 41 în clasamentul general, 39 la masculin și locul 28 la categoria 23-39 de ani. De la an la an, am reușit să-mi îmbunătățesc timpul final, la prima participare în 2013 având un timp de 6 ore și 50 de minute.

Foto: Fodor Corina Maria

Foto: Dinu Mititeanu

Foto: Dinu Mititeanu

     Ploua torențial, imediat după cursă m-am retras către pensiune din cauza frigului ce l-am simțit aproape instantaneu. M-am alintat aproape 30 de minute în cadă cu multă apă fierbinte (știu-știu: apa rece e mai bună pentru picioare). O desfătare!

     Mai târziu aveam să aflu de numărul mare de abandonuri (deh, vreme nasoală plus lipsa echipamentului, decizia fiecăruia etc), ascultând cu plăcere aventurile altor maratoniști. 

    Și în acest an Ecomarathon-ul nu s-a dezis prin organizarea de nota 10 (felicitări și voluntarilor!), prin bucuria alergării oferită și unui weekend inedit la munte. Ne vom vedea la anul, din nou cu mare drag!

Verde de Moeciu

Privind către Bucegi

Cifre adunate și alergate în 2015

     Anul 2015 este pe sfârșite, iar vremea caldă de până acum nu m-a făcut să-mi iau la revedere de la adidași, ci doar am schimbat echipamentul pentru alergările de pe faleza Dunării.

      În acest an, mi-am întocmit un jurnal în care au fost notate zilele de alergare cu distanțele parcurse, schițele și planurile de alergare alături de alte note, comentarii și sfaturi binevenite. Această agendă mi-a fost utilă, în acest fel am devenit mai disciplinat, acordând o atenție sporită programului de antrenament, alimentației și echipamentului.

     Fiind norocosul posesor al unor colegi de alergare (Vali, Marian, Cristi, Laurențiu, Floricica, Dana), mi-a fost mult mai greu să chiulesc de la alergare. Știam că trebuie să fiu acolo, chiar dacă au fost zile când căldura patului și comoditatea erau mai puternice decât voința. Bravo, băieți!

Cu trupa pe faleză

Galațiul la Retezat SkyRace

     Competițiile de alergare montană la care am participat nu fost numeroase, totuși întocmirea unui calendar de alergare mi-a fost de real folos, aducându-mi o motivație în plus. Obișnuit de la serviciu cu multe cifre, am îndrăznit să aștern pe hârtie/blog cifrele alergărilor din acest an. Iată ce am obținut:

4 Aprilie 2015 – Semimaraton Brașov (20 km, 640 m diferență de nivel) – timpul obținut 1:55:25 – locul 114 din 663 participanți în clasamentul general masculin.

9 Mai 2015 – Ecomarathon Moieciu de Sus (42 km, 2400 m diferență de nivel) – timpul obținut: 5:18:20 – locul 103 din 450 participanți în clasamentul general masculin.

20 Iunie 2015 – Retezat SkyRace (28 km, 2800 m diferență de nivel) – timpul obținut: 5:02:07 – locul 43 din 255 participanți în clasamentul general masculin.

9 August 2015 – Bușteni SkyRace (31 km, 2100 m diferență de nivel) – timpul obținut: 4:11:21 – locul 32 din 112 participanți în clasamentul general masculin.

La start cu Marian

12 Septembrie 2015– Ultramaraton CiucașX3 (105 km, 4900 m diferență de nivel) – timpul obținut: 19:31:11 – locul 30 din 83 participanți în clasamentul general masculin.

3 Octombrie 2015 – Maratonul Pietrei Craiului (41 km, 2250 m diferență de nivel) – timpul obținut: 5:35:15 – locul 92 din 589 participanți în clasamentul general masculin.

     În spatele celor 6 competiții de alergare montană, descoperim și alte cifre adunate în alergările pe faleza Dunării gălățene, dar și pe potecile montane:

- câți km am alergat: 1701

- câte zile am ieșit la alergat: 120

     La alergare, nu numai picioarele sunt puse la lucru, ci și mintea. O pregătire mentală se îmbunătățește prin lecturarea unor cărți de tipul:

     În perioada următoare voi încerca să adun cât mai mulți kilometri alergați pe faleză, nu doar pe asfalt ci și pe poteca alăturată. O țintă ar fi 200 km în fiecare lună. Totodată, voi stabili un calendar competițional, cu două-trei obiective mai importante, iar restul...la fel de interesante!

    Din lista curselor pe 2016 nu aș vrea să lipsească Ecomarathon și Retezat SkyRace. Experiența unui ultramaraton montan trebuie repetată, probabil tot la CiucașX3, dar auzind numai vorbe de bine vreau sa merg și la Via Maria Theresia din munții Călimani. O altă dorință este ca la majoritatea alergărilor montane să fiu încurajat de familie, ce mă va aștepta la finalul curselor. 

     Voi încerca și alergări noi, creasta Făgărașului de la 2X2 Race (vârfurile Moldoveanu și Negoiu în aceeași zi) fiind provocatoare.

     Prin blogul actual si jurnalul de alergare, am observat un progres al alergărilor și am reusit să-mi stabilesc câteva obiective mult mai clare si indrăznețe. În final, nu doresc să dau sfaturi, pot spune doar atât: aleargă pentru tine! 
      La Mulți Ani cu multe realizări în 2016!