Se afișează postările cu eticheta locuri de cort. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta locuri de cort. Afișați toate postările

18.01.2023

Reîntâlnire montană - Ediția 2022 (Făgăraș)

     Am terminat școala generală în urmă cu 25 de ani, încercând să ne revedem anual în același cerc de colegi și prieteni. Se spune că prietenii din copilărie rămân prieteni pe viață, prima senzație atunci când ne vedem este că timpul n-a prea trecut peste noi, în ciuda firelor albe de păr, fiind o regăsire similară cu cea de pe vremuri, reluând amintirile comune, uneori cu aceleași glume și povești de odinioară, dar ușor îmbogățite. Ne-am amintit cu drag de timpurile când prietenia se înfiripa din orice și nu ținea cont de prea multe.

    Am redeschis catalogul pentru reîntâlnirea de clasă montană, pentru o tură mai serioasă în munții Făgăraș, la care am spus prezent: Costin, Lucian, Sorin, Dorin și subsemnatul. Cu rucsacul în spinare, am pornit pe valea Sâmbetei către Fereastra Mare a Sâmbetei, iar de aici pe creasta Făgărașului către Viștea-Moldoveanu, închizând circuitul cu coborârea pe valea Viștei. Am dormit două nopți la cort, în Fereastra Mică și pe valea Viștei, în poiana de la limita de superioară a pădurii. După trei zile parcurse pe trasee montane, cu rucsacurile cam grele în spinare, cu discuții și teme inepuizabile, ne-am despărțit recunoscând că a fost o întâlnire reușită, propunându-ne o nouă întalnire montană in Retezat sau Parâng.



















27.10.2021

Cabana Suru

      La jumătatea lunii iulie am plecat către munții Făgăraș pentru o tură planificată de 4 zile în zona Suru - Avrig - Scara. În ciuda codului portocaliu de ploi anunțat, am îndrăznit să urcăm, luând decizia în ultimul moment să dormim în prima noapte la cabana Suru. Am lăsat mașina la capătul forestierului de la izvorul Florii de pe valea Jibrii, de unde am urcat o primă bucată de traseu destul de abruptă până la intersecția cu traseul ce vine de la Sebeșu de Sus. De aici, urcarea devine mai domoală, dar având parte de o furtună de vară zdravănă, din care am ieșit cu toții udați până la piele. Aveam să ajungem într-o oră la cabana Suru, unde rezervasem 4 paturi. Schimbați de haine, am mâncat, apoi înfrigurați am intrat în așternuturi și ne-am făcut amiaza de somn, așteptând cu optimism câteva raze de soare.


          Seara s-a lăsat peste cabană, în aceeași atmosferă bacoviană, așezându-ne la povești și la un joc de cărți, în sala de mese a cabanei unde este amenajat un spațiu pentru jocuri de societate, dar și o mică bibliotecă montană.

           Situată la o altitudine de 1450 m, cabana Suru oferă un spațiu amenajat practic, fiind probabil una dintre cele mai ospitaliere cabane de munte de la noi din țară. Sunt amenajate 4 camere de 6-8 paturi cu saltele confortabile cu lenjerie curată, însă recomandarea este să avem întotdeauna și un sac de dormit subțire. Grupul sanitar este mult peste ceea ce gasești la alte cabane, având amenajat chiar și un duș. Pentru a păstra curățenia în interiorul cabanei, se intră doar cu papuci de casă puși la dispoziție de cabanieri, dar îi poți folosi și pe cei personali. Programul la bucătărie este dimineața între orele 6.00-10.00 și seara de la ora 18.00 la 20.00, cabanierul având multe treburi administrative în jurul cabanei. Poți mânca și din traista proprie, unde o poți păstra pe rafturile din sala de mese.



Delicioasa omletă Suru

      A doua zi, dis-de-dimineață, ne-am trezit cu speranța că vremea se va îndrepta conform prognozei meteo. Am tot așteptat, ne-am învârtit în jurul cabanei, o ploaie măruntă și rece pornită pe la ora prânzului trimițându-ne cu bagajele la mașină și apoi către casă. Nu a fost să fie de data asta, fiind mult prea optimiști în privința vremii, însă am găsit o cabană ospitalieră situată în una dintre porțile de intrare ale Făgărașului.









02.12.2020

Hârtopul Darei și Dara

     La sfârșitul lunii august, după alergarea de la Făgăraș Ultra Rocks, am urcat împreună cu Cătălina, pentru două zile și o noapte la cort în creasta Făgărașului pe vârfurile Hârtopul Darei (2506 m altitudine) și Dara („doar” 2500 m alt.), campând pe malul lacului Mioarelor, situat după GPS-ul multora la cea mai înaltă altitudine din țară (2282 m). 

   Am plecat destul de târziu din Sâmbăta de Sus, parcând mașina la pensiunea Floarea Reginei. Un weekend cu vreme bună la munte aduce cu sine un trafic mai mare pe drumul forestier către cabana Sâmbăta și numeroși doritori să ajungă la chilia lui Arsenie Boca. La cabană luăm o scurtă pauză, urcând în treapta superioară a văii de sub colțul Bălăceni, unde decidem să ieșim în creasta Făgărașului pe poteca mai rar folosită de turiști, marcată cu punct roșu ce urcă pieptiș sub vârful La Cheia Bândei. Oriunde te întorceai dădeai de afine, viteza noastră de înaintare fiind încetinită.




      Ajunși în creastă, ghid ne devine marcajul bandă roșie, mărim numărul pașilor pentru a ajunge pe lumină la Tăul Mioarelor. Fiind duminică după-amiază nu mai întâlnim alți turiști în creastă, trecem de curmătura Mogoșului, iar la portița Lacului ne surâde ideea pentru câteva momente de a înnopta la lacul Urlea. Mai avem aproape o oră până la lăsarea nopții, decidem să mergem mai departe așa cum planificasem de la început. Dincolo de vârful Fundu Bândei, coborâm abrupt către lac, ajungând aproape de asfințit.  Temperatura a scăzut brusc, prin urmare a trebuit să intrăm în cortul degrabă montat, nu înainte de prepararea unei supe calde la plic.



Lacurile Gemenele (de Sus și de Jos)

      Am dormit buștean câteva ore, Cătălina foindu-se spre dimineață, din cauza denivelărilor terenului, promițându-i că data viitoare vom monta cortul pe gazonul lui Liverpool. Dimineața ne-a întâmpinat cu mult soare, cercetând împrejurimile lacului Mioarelor, lac de origine glaciară, situat în căldarea Hârtoapele Leaotei, alături de lacurile Geamănul de Sus, Geamănul de Jos, lacul Taberei și Mușetescu, cu locuri ideale pentru corturi.






     Lacul este alimentat de două izvorașe, de unde reușim să umplem bidoanele cu apă. Luăm micul dejun, urmat de o bălăceală rece, apoi pregătim bagajele. Ne facem o idee despre poteca nemarcată pe care vom urca mai întâi pe vârful Mușetescu, apoi pe Hârtopul Darei și Dara. Pornim la drum, luăm înălțime, admirând perspectivele spre masivele învecinate și spectaculosul cadru al circului glaciar. Treptat suișul se domolește pășind în șaua Hârtopului. Pe vârful Mușetescu (2495 m altitudine) găsim o momâie solidă ridicată din pietre și lespezi, de unde pleacă spre sud o culme lungă numită muntele Mușetescu.





Vârful Mușetescu și lacul Roșu

Trapezul Moldoveanu-Viștea pe linia orizontului

     Poteca lină marcată rar cu punct roșu urcă pe vârful Hârtopul Darei, unde nu zăbovim prea mult, pentru a ajunge și pe Dara, cele două vârfuri fiind separate de o distanță de doar 500 m. Dara constituie una din cele șase ramuri sudice ale munților Făgăraș, fiind totodată printre cele mai înalte platforme din munții noștri, situată la aproximativ 2500 m altitudine. Platforma comunică cu creasta Făgărașului printr-o culme stâncoasă cu versanți abrupți, având capătul vestic pe vârful Dara, iar cel estic pe vârful La Fundu Bândei. 




Lacul Urlea văzut din creastă


      La întoarcere am decis să mergem pe bandă roșie până în Fereastra Mare a Sâmbetei, urmând să coborâm pe vale pe același traseu ca la dus. Coborârea ni s-a părut lungă ca o zi de post, ultima porțiune a drumului forestier devenind ca un biscuite uscat mâncat fără chef. Această drumeție a fost gândită pentru a parcurge o zonă mai puțin vizitată a Făgărașului, frumusețea acestor munți fiind dată de numeroasele văi și creste secundare, nu doar de urcarea pe Moldoveanu sau Negoiu.