Un weekend de revederi în munții Făgăraș

    Încercând să păstrăm tradiția reîntâlnirilor de clasă cu colegii din școala generală, am ales de comun acord un weekend accesibil tuturor, pentru o escapadă de trei zile la munte. Cum prioritățile și timpul ne-au „înghesuit” să ne revedem abia la începutul lunii octombrie, am ales din nou zona Făgărașului ca destinație, unde am închiriat o căbănuță pe Valea Dejani.

 

 

Reîntâlnire montană - Ediția 2022 (Făgăraș)

     Am terminat școala generală în urmă cu 25 de ani, încercând să ne revedem anual în același cerc de colegi și prieteni. Se spune că prietenii din copilărie rămân prieteni pe viață, prima senzație atunci când ne vedem este că timpul n-a prea trecut peste noi, în ciuda firelor albe de păr, fiind o regăsire similară cu cea de pe vremuri, reluând amintirile comune, uneori cu aceleași glume și povești de odinioară, dar ușor îmbogățite. Ne-am amintit cu drag de timpurile când prietenia se înfiripa din orice și nu ținea cont de prea multe.

    Am redeschis catalogul pentru reîntâlnirea de clasă montană, pentru o tură mai serioasă în munții Făgăraș, la care am spus prezent: Costin, Lucian, Sorin, Dorin și subsemnatul. Cu rucsacul în spinare, am pornit pe valea Sâmbetei către Fereastra Mare a Sâmbetei, iar de aici pe creasta Făgărașului către Viștea-Moldoveanu, închizând circuitul cu coborârea pe valea Viștei. Am dormit două nopți la cort, în Fereastra Mică și pe valea Viștei, în poiana de la limita de superioară a pădurii. După trei zile parcurse pe trasee montane, cu rucsacurile cam grele în spinare, cu discuții și teme inepuizabile, ne-am despărțit recunoscând că a fost o întâlnire reușită, propunându-ne o nouă întalnire montană in Retezat sau Parâng.

Întâlnire pe Viscol

     Cod galben de viscol și ninsori la munte anunțat pentru weekend-ul programat pentru o nouă reîntâlnire montană de clasă. Destinația: satul Făgețel (județul Harghita) din munții Ciuc, unde ne-am cazat la o cabană ospitalieră. Venind dinspre Onești către Miercurea Ciuc, înainte de a urca în pasul Ghimeș, un drum pietruit se desprinde spre stânga către Făgețel, un sătuc parcă din altă lume liniștită. 

     Doar patru colegi de clasă ne-am revăzut la această ediție, însă revederea a fost plăcută ca întotdeauna cu povești, taclale, aduceri-aminte și de acum-încolo, vestita tocană cu carne de oaie, udată cu un vin sănătos de țară.

Cabana noastră

„Careul de ași”

Tocana reloaded

     Tradiționala drumeție planificată a reprezentat parcurgerea culmei principale a Carpaților pornind din pasul Ghimeș (1155 m altitudine)  până pe vârful Viscol (1494 m alt.), la întoarcere coborând pe la izvoarele Trotușului către Făgețel. 

     Traseul este unul mediu ca dificultate, lipsa marcajelor dese pot pune probleme doar în cazul unei vizibilități limitate. Printr-o succesiune lină de urcări și coborâri deasupra Făgețelului, ajungem pe muntele Petru, unde descoperim un al doilea traseu turistic marcat cu cruce galbenă ce vine dinspre satul Frumoasa. Vremea este închisă, iar prognoza de vânt și lapoviță se adeverește.

Din pasul Ghimeș mergem către relee

Aproape de vârf este amplasat un refugiu montan solid cu priciuri

Am făcut 3 ore până pe vârful Viscol

     La întoarcerea către Făgețel pe unele porțiuni am avut parte de un viscol destul de puternic, urmele lăsate pe zăpadă la dus nemaifiind vizibile. Probabil, pentru a ne reaminti de numele vârfului de pe care venim. Lăsăm pe altădată izvorul geografic al Trotușului și ne orientăm într-un ritm mai alert pe un drum forestier îngust cu ghețuș spre satul Făgețel, iar de aici mai departe către cabană.

Schița traseelor

Reîntâlnire de clasă montană 2018

      A devenit o tradiție pentru colegii din școala generală să organizăm o dată pe an reîntâlnirea de clasă.  „Agapa” noastră este puțin altfel, în sensul că am decis să mergem pe munte, cu cortul sau la o cabană, stabilind totodată alte două reguli de bază: fără soții/prietene și fără alți prieteni care nu au fost colegi în clasa noastră.

        De astă dată, am decis să mergem în munții Penteleu, planificând un traseu în circuit pentru două zile de weekend. Astfel, cinci colegi am spus prezent vineri după-amiază la Pătârlagele pentru cumpărături, apoi ne-am deplasat către Varlaam la cantonul Cernatu pentru a ridica tabăra de corturi pentru prima seară. La canton, am avut surpriza ca toată poiana să fie acum îngrădită, astfel că am pus corturile în aval de Cernatu, pe o pajiște la Gura Milea, unde pe vremuri, exista un important centru de exploatări forestiere. Seara am petrecut-o la povești în jurul focului și a unui ceaun în care chef-Sorin ne-a surprins cu o tocană gustoasă.

     Sâmbătă nu prea de dimineață am pornit pe drumul forestier de pe Milea-Viforâta, traseu marcat recent cu triunghi albastru către Penteleu, cu intenția de a pune corturile și de a deschide catalogul într-una din poienile de sub vârful Penteleu: în poiana Miclăuș sau la lacul Roșu. 
      Traseul pe primii kilometri este domol, doar șleaurile de tractor ne-au făcut să traversăm de pe o parte a alta a drumului. Traseul traversează rezervația forestieră Milea-Viforâta, ce are în compoziția sa exemplare de arbori  masivi ce depășesc vârsta de 150 de ani. Continuăm traseul pe vechiul drum forestier construit cu zeci de ani în urmă, remarcând durabilitatea și calitatea construcției de odinioară. Sălbăticia este prezentă, nefiind folosit nici măcar ca drum de acces de vaci sau oi, în ciuda faptului că Penteleul a fost dintotdeauna un munte al pășunatului și oieritului.

      Ajungem la capătul forestierului într-o poiana lungă, din care putem admira pentru prima dată golul alpin al Viforâtei. Ne orientăm spre stânga pe o potecă nu prea umblată și cu ceva ezitări după aproximativ 40 de minte ajungem în șaua Caprei, unde este amplasat un stâlp indicator. Ne îndreptăm spre poiana Miclăușului, poteca bine evidențiată fiind obturată de câțiva copaci doborâți de furtună. Aproape de golul Miclăușului ne prinde ploaia, totodată având parte de o primă panoramă a vârfului Penteleu. 
      Structural, Penteleul se prezintă sub forma unei stele, fiind alcătuit dintr-un nod central, vârful Penteleu (1772 m alt.), din care se ramifică culmile: Zănoaga, Miclăuș, Piciorul Caprei, Viforâta și Cernatu. 

     Nu avem vreun motiv să montăm corturile în poiană, nu am găsit niciun izvor, împreună am decis să mergem către zona lacului Roșu, unde într-o poiană este amplasat un foișor. În șaua Cășeriei, se vedea apropiindu-se un șir gros de nori amenințători. Nu după mult timp, primirăm o stropire scurtă.

     Poteca traversează izvoarele Penteleului (am socotit vreo 6 la număr, toate cu debit bogat), apoi după o urcare scurtă, am intrat într-o pădure de conifere. Din cauza ceții, am ratat foișorul văzut de noi din șaua Cășeriei și am ieșit mai jos de cum ne imaginam, în poiana largă de la stâna de la lacul Roșu. 
      Stâna, destul de modestă este amplasată la 50 de metri deasupra potecii pe un pinten la marginea pădurii. Ciobanii au coborât cu oile la vale cu câteva zile în urmă, intrăm în stână pentru a ne adăposti de ploaie. Timpul se scurge, ne liniștim foamea și pornim focul cu lemnele așezate în stivă de ciobani la plecare.

      În ciuda mirosului puternic de stână, decidem să nu mai montăm corturile și să dormim în stână. Un pat zăbrelit și o laviță așezată într-unul din colțurile încăperii aveau să ne fie gazde în care ne vom înghesui toți cinci. Sprijinind alți doi dulapi groși în jurul focului am reușit să încropim încă două locuri de dormit.

     Noaptea s-a lăsat peste Penteleu, ploaia și vântul izbind din nou pereții cariați ai stânii. Cu glume, râsete și povești am petrecut seara, flacăra de la foc pâlpâia dând o lumină slabă ce se reflecta pe pereți. Am adormit destul de repede.
   Trezindu-ne spre dimineață, cerul este în continuare cenușiu, luăm micul-dejun pe repede-înainte, refacem bagajele și pornim către culmea Penteleului. Lacul Roșu îl lăsăm pe altădată, nefiind clar localizat pe hartă și nici de stâlpii indicatori. În ciuda ceții dense și a vântului puternic, urcăm pieptiș pe un hățaș de oi, în jumătate de oră de la plecare descoperind primul marcaj de bandă roșie. Dibuim poteca, organizați în șir indian, am ajuns pe vârful Penteleu, de unde nu am putut observa mare lucru, vizibilitatea fiind limitată.

     Din vârf, coborâm către cabana meteorologică renovată în acest an (am stat câteva minute de vorbă cu meteorologul). Dăm la vale, vântul se mai potolește, luând o scurtă pauză la locul de campare situat deasupra stânii Cernatu. Drumul reprezintă varianta clasică de urcare/coborâre a Penteleului, nefiind unul prea pitoresc, doar amprentele mari și proaspete ale unui urs plimbăreț stârnind câteva discuții. 

     Din nou, a fost o întâlnire inedită, regăsind toate ingredientele necesare pentru o reîntălnire reușită: voie bună, povești și amintiri, locuri și experiențe noi.

Echipa de șoc: Adi, Tănase,Costin, eu și Sorin

Schița traseului