Reîntâlnire montană - Ediția 2022 (Făgăraș)

     Am terminat școala generală în urmă cu 25 de ani, încercând să ne revedem anual în același cerc de colegi și prieteni. Se spune că prietenii din copilărie rămân prieteni pe viață, prima senzație atunci când ne vedem este că timpul n-a prea trecut peste noi, în ciuda firelor albe de păr, fiind o regăsire similară cu cea de pe vremuri, reluând amintirile comune, uneori cu aceleași glume și povești de odinioară, dar ușor îmbogățite. Ne-am amintit cu drag de timpurile când prietenia se înfiripa din orice și nu ținea cont de prea multe.

    Am redeschis catalogul pentru reîntâlnirea de clasă montană, pentru o tură mai serioasă în munții Făgăraș, la care am spus prezent: Costin, Lucian, Sorin, Dorin și subsemnatul. Cu rucsacul în spinare, am pornit pe valea Sâmbetei către Fereastra Mare a Sâmbetei, iar de aici pe creasta Făgărașului către Viștea-Moldoveanu, închizând circuitul cu coborârea pe valea Viștei. Am dormit două nopți la cort, în Fereastra Mică și pe valea Viștei, în poiana de la limita de superioară a pădurii. După trei zile parcurse pe trasee montane, cu rucsacurile cam grele în spinare, cu discuții și teme inepuizabile, ne-am despărțit recunoscând că a fost o întâlnire reușită, propunându-ne o nouă întalnire montană in Retezat sau Parâng.

Cort Zajo Lapland 3 Neo

     În această vară, am achiziționat un cort pentru 3 persoane, în ideea că vom începe să mergem pe munte și în echipă de 3, alături de Sof care deja a împlinit vârsta de 9 ani și va merge cu noi pe munte în drumeții mai lejere cu dormit o noapte la cort. După câteva căutari pe internet și sfaturi, ne-am oprit la modelul Zajo Lapland 3. Zajo este o firmă slovacă de echipament și îmbrăcăminte montană.

     Cortul Zajo Lapland este un cort de tip tunel ce permite o montare facilă, fiind prevăzut cu un cort interior încăpător pentru 3 persoane și o supratendă rezistentă la radiații UV și la o coloană de apă de 8000 mm. Cortul are două intrări cu antreu, un criteriu important la alegerea cumpărării acestui cort. Armătura este compusă din 3 bețe solide din duraluminiu.

  Nu este suficient ca materialul exterior al cortului să aibă capacitate mare de impermeabilitate, ci cortul trebuie să aibă o ventilație bună, iar modelul Zajo Lapland este prevăzut cu două orificii mari de aerisire cu posibilitate de închidere ce pot fi acționate din interior. Chiar dacă nu este prevăzut cu fustă de zăpadă, Lapland-ul este un cort all-season, fiind proiectat și contruit pentru a fi rezistent la vânt puternic și la cantități mari de precipitații. Ca majoritatea corturilor, este prevăzut la interior cu buzunare pentru depozitare, dar și cu bucle și sfori pentru uscarea hainelor, regăsite doar la câteva modele de cort.

     Rezistența la apă a podelei este de 10000 mm coloană apă, având un impact asupra greutații cortului, poate singurul mic minus (circa 4.1 kg). Cortul are cusăturile lipite, fiind prevăzut cu plasă anti-insecte. Recomand cu încredere acest cort, ce urmează să fie testat în curând și în condiții de iarnă.

Cabana Suru

      La jumătatea lunii iulie am plecat către munții Făgăraș pentru o tură planificată de 4 zile în zona Suru - Avrig - Scara. În ciuda codului portocaliu de ploi anunțat, am îndrăznit să urcăm, luând decizia în ultimul moment să dormim în prima noapte la cabana Suru. Am lăsat mașina la capătul forestierului de la izvorul Florii de pe valea Jibrii, de unde am urcat o primă bucată de traseu destul de abruptă până la intersecția cu traseul ce vine de la Sebeșu de Sus. De aici, urcarea devine mai domoală, dar având parte de o furtună de vară zdravănă, din care am ieșit cu toții udați până la piele. Aveam să ajungem într-o oră la cabana Suru, unde rezervasem 4 paturi. Schimbați de haine, am mâncat, apoi înfrigurați am intrat în așternuturi și ne-am făcut amiaza de somn, așteptând cu optimism câteva raze de soare.

          Seara s-a lăsat peste cabană, în aceeași atmosferă bacoviană, așezându-ne la povești și la un joc de cărți, în sala de mese a cabanei unde este amenajat un spațiu pentru jocuri de societate, dar și o mică bibliotecă montană.

           Situată la o altitudine de 1450 m, cabana Suru oferă un spațiu amenajat practic, fiind probabil una dintre cele mai ospitaliere cabane de munte de la noi din țară. Sunt amenajate 4 camere de 6-8 paturi cu saltele confortabile cu lenjerie curată, însă recomandarea este să avem întotdeauna și un sac de dormit subțire. Grupul sanitar este mult peste ceea ce gasești la alte cabane, având amenajat chiar și un duș. Pentru a păstra curățenia în interiorul cabanei, se intră doar cu papuci de casă puși la dispoziție de cabanieri, dar îi poți folosi și pe cei personali. Programul la bucătărie este dimineața între orele 6.00-10.00 și seara de la ora 18.00 la 20.00, cabanierul având multe treburi administrative în jurul cabanei. Poți mânca și din traista proprie, unde o poți păstra pe rafturile din sala de mese.

Delicioasa omletă Suru

      A doua zi, dis-de-dimineață, ne-am trezit cu speranța că vremea se va îndrepta conform prognozei meteo. Am tot așteptat, ne-am învârtit în jurul cabanei, o ploaie măruntă și rece pornită pe la ora prânzului trimițându-ne cu bagajele la mașină și apoi către casă. Nu a fost să fie de data asta, fiind mult prea optimiști în privința vremii, însă am găsit o cabană ospitalieră situată în una dintre porțile de intrare ale Făgărașului.

Dor de ducă în 2020

     În preajma sărbătorilor de Crăciun și a Anului Nou, inevitabil suntem luați de val în atât de multe direcții, riscând să ne disipăm repede energia și derapând ușor de la planurile inițiale. Primele zile ale anului au trecut, exuberanța este în scădere, începem să fim mai realiști, aruncând un ochi atât pe lista dorințelor, pe planificarea zilelor de concediu, cât și la pușculiță. Tindem ca toate deciziile luate la început de an să ne ducă pe direcția cea bună, reprezentând cea mai clară cale de atingere a obiectivelor cu adevărat importante.

     Înconjurați fiind de oameni optimiști, colegi potriviți, prieteni faini și cu o diferență pozitivă (nu de nivel, ci de cunoaștere), putem avea zi după zi, un an prosper. Sună atât de bine anul 2020, cifrele acestui an ducându-ne cu gândul la un an echilibrat!

     Mi-ar plăcea să călătoresc mai mult împreună cu familia, primele gânduri de city-break fiind către Roma, Budapesta sau Praga. Un sejur într-una din insulele grecești Paros, Ios sau Naxos ar fi de vis.
   Sunt vreo 5 ani de când tot mi-am propus, dar amânat câteva drumeții montane: traversarea cu rucsacul în spate a munților Țarcu-Godeanu-Retezatul Mic, creasta munților Vrancei și creasta Mezea-Oticu din Făgăraș. Sloganul propriu lansat „NiciunWeekendînGalați - NWIG” mă provoacă la alte ture montane spre cabana Negoiu și lacul Urlea în Făgăraș, cabana Dochia în Ceahlău, cabana Piatra Singuratică din Hășmaș sau cabana Vlădeasa din Apuseni. De asemenea, este de nerefuzat un camping la Sfântu Gheorghe în Delta Dunării sau pe malul mării la 2 Mai.

Vreau să fiu o țestoasă cu mulți km în picioare

Reîntâlnire de clasă montană 2018

      A devenit o tradiție pentru colegii din școala generală să organizăm o dată pe an reîntâlnirea de clasă.  „Agapa” noastră este puțin altfel, în sensul că am decis să mergem pe munte, cu cortul sau la o cabană, stabilind totodată alte două reguli de bază: fără soții/prietene și fără alți prieteni care nu au fost colegi în clasa noastră.

        De astă dată, am decis să mergem în munții Penteleu, planificând un traseu în circuit pentru două zile de weekend. Astfel, cinci colegi am spus prezent vineri după-amiază la Pătârlagele pentru cumpărături, apoi ne-am deplasat către Varlaam la cantonul Cernatu pentru a ridica tabăra de corturi pentru prima seară. La canton, am avut surpriza ca toată poiana să fie acum îngrădită, astfel că am pus corturile în aval de Cernatu, pe o pajiște la Gura Milea, unde pe vremuri, exista un important centru de exploatări forestiere. Seara am petrecut-o la povești în jurul focului și a unui ceaun în care chef-Sorin ne-a surprins cu o tocană gustoasă.

     Sâmbătă nu prea de dimineață am pornit pe drumul forestier de pe Milea-Viforâta, traseu marcat recent cu triunghi albastru către Penteleu, cu intenția de a pune corturile și de a deschide catalogul într-una din poienile de sub vârful Penteleu: în poiana Miclăuș sau la lacul Roșu. 
      Traseul pe primii kilometri este domol, doar șleaurile de tractor ne-au făcut să traversăm de pe o parte a alta a drumului. Traseul traversează rezervația forestieră Milea-Viforâta, ce are în compoziția sa exemplare de arbori  masivi ce depășesc vârsta de 150 de ani. Continuăm traseul pe vechiul drum forestier construit cu zeci de ani în urmă, remarcând durabilitatea și calitatea construcției de odinioară. Sălbăticia este prezentă, nefiind folosit nici măcar ca drum de acces de vaci sau oi, în ciuda faptului că Penteleul a fost dintotdeauna un munte al pășunatului și oieritului.

      Ajungem la capătul forestierului într-o poiana lungă, din care putem admira pentru prima dată golul alpin al Viforâtei. Ne orientăm spre stânga pe o potecă nu prea umblată și cu ceva ezitări după aproximativ 40 de minte ajungem în șaua Caprei, unde este amplasat un stâlp indicator. Ne îndreptăm spre poiana Miclăușului, poteca bine evidențiată fiind obturată de câțiva copaci doborâți de furtună. Aproape de golul Miclăușului ne prinde ploaia, totodată având parte de o primă panoramă a vârfului Penteleu. 
      Structural, Penteleul se prezintă sub forma unei stele, fiind alcătuit dintr-un nod central, vârful Penteleu (1772 m alt.), din care se ramifică culmile: Zănoaga, Miclăuș, Piciorul Caprei, Viforâta și Cernatu. 

     Nu avem vreun motiv să montăm corturile în poiană, nu am găsit niciun izvor, împreună am decis să mergem către zona lacului Roșu, unde într-o poiană este amplasat un foișor. În șaua Cășeriei, se vedea apropiindu-se un șir gros de nori amenințători. Nu după mult timp, primirăm o stropire scurtă.

     Poteca traversează izvoarele Penteleului (am socotit vreo 6 la număr, toate cu debit bogat), apoi după o urcare scurtă, am intrat într-o pădure de conifere. Din cauza ceții, am ratat foișorul văzut de noi din șaua Cășeriei și am ieșit mai jos de cum ne imaginam, în poiana largă de la stâna de la lacul Roșu. 
      Stâna, destul de modestă este amplasată la 50 de metri deasupra potecii pe un pinten la marginea pădurii. Ciobanii au coborât cu oile la vale cu câteva zile în urmă, intrăm în stână pentru a ne adăposti de ploaie. Timpul se scurge, ne liniștim foamea și pornim focul cu lemnele așezate în stivă de ciobani la plecare.

      În ciuda mirosului puternic de stână, decidem să nu mai montăm corturile și să dormim în stână. Un pat zăbrelit și o laviță așezată într-unul din colțurile încăperii aveau să ne fie gazde în care ne vom înghesui toți cinci. Sprijinind alți doi dulapi groși în jurul focului am reușit să încropim încă două locuri de dormit.

     Noaptea s-a lăsat peste Penteleu, ploaia și vântul izbind din nou pereții cariați ai stânii. Cu glume, râsete și povești am petrecut seara, flacăra de la foc pâlpâia dând o lumină slabă ce se reflecta pe pereți. Am adormit destul de repede.
   Trezindu-ne spre dimineață, cerul este în continuare cenușiu, luăm micul-dejun pe repede-înainte, refacem bagajele și pornim către culmea Penteleului. Lacul Roșu îl lăsăm pe altădată, nefiind clar localizat pe hartă și nici de stâlpii indicatori. În ciuda ceții dense și a vântului puternic, urcăm pieptiș pe un hățaș de oi, în jumătate de oră de la plecare descoperind primul marcaj de bandă roșie. Dibuim poteca, organizați în șir indian, am ajuns pe vârful Penteleu, de unde nu am putut observa mare lucru, vizibilitatea fiind limitată.

     Din vârf, coborâm către cabana meteorologică renovată în acest an (am stat câteva minute de vorbă cu meteorologul). Dăm la vale, vântul se mai potolește, luând o scurtă pauză la locul de campare situat deasupra stânii Cernatu. Drumul reprezintă varianta clasică de urcare/coborâre a Penteleului, nefiind unul prea pitoresc, doar amprentele mari și proaspete ale unui urs plimbăreț stârnind câteva discuții. 

     Din nou, a fost o întâlnire inedită, regăsind toate ingredientele necesare pentru o reîntălnire reușită: voie bună, povești și amintiri, locuri și experiențe noi.

Echipa de șoc: Adi, Tănase,Costin, eu și Sorin

Schița traseului