Meet my challenge - UTMB

     De cele mai multe ori, o poveste frumoasă începe cu un „DA”. Traversând trei țări (Franța, Italia și Elveția) de-a lungul a 170 km și 10 000 m diferență de nivel, Ultra Trail du Mont Blanc (pe scurt, UTMB) atrage atenția ca nicio altă cursă de trail running din lume.

     Anul trecut m-am înscris pentru cursa CCC, nefiind însă tras la sorți, numărul celor înscriși fiind aproape dublu față de cel al locurilor alocate. Anul acesta am vrut să mă înscriu cu șansă dublă la CCC, dar am decis în ultima clipă să mă înscriu la cursa cea mare, UTMB, șansele să fiu extras din primul an fiind, desigur, mult mai mici. De multe ori, am avut inspirația și stăruința să încerc acolo unde alte persoane nici nu îndrăznesc să bată la ușă. Alegerile luate de fiecare dintre noi sunt uși ce le cărăm în spate.

     Iată-mă în fața cele mai mari provocări de trail running. Nu am mai alergat mai mult de 120 de km într-o singură cursă (în 2017 la Lavaredo Ultra Trail), dar consider că am experiența necesară să termin această cursă într-un timp mulțumitor pentru mine. Cu 5-6 ani în urmă nu mi-aș fi putut imagina participarea la UTMB, experiențele de până acum mi-au arătat că trebuie să crezi în tot ceea ce faci, să îți placă o idee și să muncești oricât este nevoie pentru ca ea să se materializeze.

    Următorul pas l-am făcut, am achitat taxa de participare, apoi am căutat cazare în Chamonix, totodată și variante de zbor până la Geneva (cel mai apropiat aeroport de start). Aa, să nu uit de câteva analize medicale pentru certificatul medical necesar pentru participare.

     Cel mai important lucru este întocmirea unui plan de antrenament, încercând pe cât posibil să-l respect, astfel încât vineri, pe 30 august la ora 18.00 să fiu pregătit pentru cele peste 30 de ore de mers/alergat/urcat/coborât pe traseul UTMB. Timpul limită este de 46 de ore și jumătate, statistica spune că o treime din participanți nu termină cursa, iar o altă treime ajunge la finiș după 40 de ore de la start.

       Programul de alergare cuprinde mai multe etape constituite din 2-3 săptămâni cu volum mai mare de kilometri, urmate de o săptămână mai lejeră, pentru a permite recuperarea și odihna, pentru prevenirea accidentelor. Odihna și somnul sunt esențiale. În fiecare weekend voi încerca o alergare mai lungă (28-30 km), urmată a doua zi de o alergare puțin mai scurtă (20-24 km). Alergările mai lungi ar trebuie să simuleze, pe cât posibil, condițiile cursei (suprafață, altitudine, condiții meteo). Odată cu venirea primăverii, voi mări volumul săptămânal de kilometri, precum și diferența de nivel.  

       M-am înscris la câteva alergări montane ce vor reprezenta antrenamente bune pentru UTMB. De asemenea, este necesar să planific 2-3 alergări nocturne, pentru învingerea psihicului obosit și a mă obișnui cu privarea de somn. Mersul pe munte trebuie antrenat, prin câteva drumeții montane voi îmbunătăți viteza de mers. 

      Orice plan de antrenament rămâne doar un plan, oricând poate fi modificat și revizuit pentru a ne menține motivați și a evita accidentările, dar mai ales pentru a se potrivi stilului de viață, precum și priorităților de familie. 

        Most importantly remember to have fun, because in the end, it is only running!

       Provocările trebuie căutate, iar oportunitățile abordate cu curaj. Nu lăsa pe 2020, ce poți face în 2019!  

Rezervația de zimbri și Urlătoarea de la Vama Buzăului

     La poalele munților Ciucaş, pe partea opusă celei arhicunoscute, cu Cheia şi Muntele Roşu, descoperim comuna Vama Buzăului ce se întinde de-a lungul râului Buzău, proaspăt format din contopirea pârâurilor Fetii și Strâmbu, ce izvorăsc din munții Ciucaș.
     Accesul este facil din drumul național 10 Buzău-Brașov, la ieșirea din Întorsura Buzăului către Brădet într-o intersecție strânsă, urmărind indicatorul rutier către Vama Buzăului.

     Denumirea localității provine de la punctul vamal ce se afla în zona izvoarelor Buzăului, în trecătoarea Tabla Buții, dintre Țara Românească și Transilvania. După anul 1700, oficiul vamal din Tabla Buții a fost coborât pe cursul Buzăului, la confluența cu pârâul Dălghiu, în jurul acestuia dezvoltându-se actuala așezare. Vama a funcționat până în anul 1839, când a fost deschis un punct de graniță pe valea Buzăului, la Siriu.

    Recent, Vama Buzăului a fost declarată staţiune turistică de interes local. Principala atracţie turistică din Vama Buzăului este o rezervaţie naturală care adăposteşte peste 30 de zimbri, pui și adulți. 
     Rezervaţia atrage an de an mii de vizitatori, curioși pentru a vedea simbolul României. În anii 1800 a fost vânat ultimul exemplar sălbatic din Carpați, în anul 1958 s-a luat decizia de înființare a unei rezervații de zimbri la Hațeg, fiind adusă o pereche de zimbri din Polonia. Zimbrii au prosperat, s-au înmulțit, luând naștere și alte rezervații de profil. Având o lungime de 3 metri și o înălțime de aproape 2 metri, zimbrul este considerat cel mai mare animal din Europa, exceptând vietățile marine. Greutatea masculului adult variază între 500 și 900 de kg, femelele fiind ceva mai mici, atingând maxim 600 de kg.

     Comuna se mândreşte şi cu Cascada Urlătoarea, situată la 5 km distanță de rezervația de zimbri de la Acriș. Cascada reprezintă un fenomen hidrogeologic - front liniar de izvoare cu depuneri de masive de tuf calcaros. La baza depozitelor de conglomerate cretacic inferioare apar pânzele de apă subterane care alimentează cele 9 izvoare cu debit și temperatură constantă tot anul. Zona cascadelor este amenajată cu locuri de picnic, ca de obicei fiind mai aglomerată în weekend.

     Totodată, Vama Buzăului are un potențial turistic deosebit, reprezentând un punct de plecare pe traseele turistice din munții Ciucaș, un munte accesibil tot timpul anului.