Se afișează postările cu eticheta Creasta Sudică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Creasta Sudică. Afișați toate postările

07.07.2015

Momentul Pietrei Craiului

     Îmi era dor de o astfel de tură, presărată cu multe surprize plăcute, dar și una mai puțin fericită. Am plecat vineri după ora 4 după-amiază din Galați în echipă de 10: Daniela+Edy, Doina+Dan, Emilia+Nelson, Cătălina+Cătălin, Alex și George.
    Drumul surprinzător de lejer pe valea Prahovei, doar că la intrarea în orașul Zărnești mașina lui Edy se oprește brusc și nu mai poate fi pornită, la prima vedere fiind vorba de alimentarea bateriei, până la urmă fiind ruperea curelei de distribuție (probleme mari, costuri de reparație și mai mari). Cu puțin noroc, pe la ora 10 seara găsim un mecanic la al cărui atelier ducem mașina. George sună un prieten (Adi), care are bunăvoința să ne ducă până la Plaiul Foii, unde ajungem pe la ora 23.00, pe o vreme ploioasă.
     Este târziu, decidem să nu mai urcăm către refugiul Șpirlea, punem corturile în poiana din preajma cabanei și ne punem la somn.

     Ne trezim devreme, plătim taxa de intrare în parc la automat (5 lei/7 zile în Crai/persoană) strângem corturile și pornim pe traseu. 

     Înaine de urcușul către Șpirlea, umplem bidoanele cu apă (vreo 3 l de fiecare). Urmăm marcajul bandă roșie și ne încadrăm către Zaplaz către Lanțuri. Timp de vreo aproape 4 ore, un mix de sentimente plăcute pe această porțiune de traseu, considerat unul dintre cele mai dificile trasee marcate și omologate de la noi din țară.







     În șaua Grind, ne liniștim foamea, lăsăm bagajele în grija Doinei și urcăm până la vârful La Om.



     Facem cale întoarsă și luăm la pas Creasta Sudică (marcaj: punct roșu), pe alocuri crenelată, cu porțiuni de custură, cățărări și descățărări făcute cu atenție, cu pajiști pline de garofițe, flori de colț și sângele-voinicului. Fetele s-au descurcat foarte bine pe această porțiune, Emilia cu un plus la impresie artistică.






     Aproape de șaua Funduri, a început ploaia torențială ce ne-a însoțit până la refugiul Funduri, unde aveam să dormim la noapte. Aici, erau deja 2 persoane din Ploiești și cu noi 8, refugiul s-a umplut. Nelson și Emilia au dormit la cort, amplasat in fața refugiului în potecă. Am mâncat și ne-am băgat la somn, moment în care au mai sosit încă 5 persoane. Ne-am înghesuit și am adunat 15 persoane într-un refugiu mare/mic cât debaraua. Mai greu a fost dimineața la trezire când „piesele de lego” ieșeau greu din cutie.


     Facem bagajele, mâncăm, urcăm repede în șaua Funduri de unde luăm la pas marcajul triunghi albastru pe valea Urzicii. O singură porțiune de traseu a fost mai dificilă, unde din cauza ploii stânca era umedă și aluneca și a fost nevoie de asigurare cu o cordelină.
     Oprim la Cerdacul Stanciului și la Peștera Stanciului, trecem de impresionantul și Marele Grohotiș, admirăm Colțul Carugelor (info: cărugea înseamnă garofiță) și pe lângă Umerii Pietrei Craiului ieșim la refugiul Șpirlea.




     Cu gândul la maxi-taxi, grăbim pasul până la Plaiul Foii, de unde Dan ne repede până la autogara din Brașov. Noi plecăm înspre Galați, iar Dan face cale-întorsă către Plaiul Foii pentru a aduna și restul găștii.
     Am trăit un weekend frumos, plin de inedit, piatră și prietenie. Mulțumesc colegilor de tură pentru: atlasul florilor Emiliei, poveștile lui Nelson și Dan, inspirația lui Edi pentru tură, starea de spirit a lui Alex și George, curajul fetelor Cătălina, Daniela și Doina de a se bucura din plin de frumusețea traseelor!