Ultra Trail du Mont Blanc 2022

Data: 26 august 2022

Caracteristici: 171 km, +10100 m diferență de nivel
Număr de concurs: 1021
Timp final: 36 ore, 28 minute, 14 secunde
Link: https://montblanc.utmb.world/

Clasare:
- locul 512 în clasamentul general.

      Timpul a alergat foarte repede în ultima perioadă, ajungând după mai bine de un an să scriu câteva cuvinte despre a doua participare și primul finish la ”Champions League”-ul alergării montane din lume, Ultra Trail du Mont Blanc (pe scurt, UTMB), o alergare în jurul vârfului Mont-Blanc, lungă de peste 170 de km și 10000 m diferență pozitivă de nivel.

       Dacă despre prima participare din 2019 am mai scris pe blog, abandonând la km 98 la Arnouvaz, în 2022 am avut șansa să fiu ales din nou să alerg, lucru ce m-a ambiționat să mă pregătesc mai bine pentru a trece linia de finiș cu un timp decent. Nu m-am aventurat să mă gândesc că un timp sub 30 de ore ar fi posibil pentru momentul actual, însă planul de antrenament întocmit și bifat în mare parte, plus timpii obținuți la competițiile precedente îmi ofereau încredere că pot finaliza UTMB-ul într-un timp de 34-36 de ore.

       Am ajuns încrezător la Chamonix cu câteva zile înainte de start, locul unde toată lumea respiră, mănâncă, bea și trăiește din plin spiritul nebun UTMB.

      Startul a fost vineri după-amiază la ora 18.00, când peste 2500 de alergători au dat năvală către Les Houches, primul check-point al cursei. Am pornit lent, poate mult prea încet, însă în urma experienței din 2019 mi-am propus să nu alerg prea mult în prima jumătate a cursei, având setat un timp de 14 ore de la startul cursei la Courmayeur de la km 81. Am împărțit cursa în mai multe segmente, concentrându-mă pe fiecare porțiune în parte. Noaptea m-a prins aproape de Saint-Gervais la km 27, de aici păstrând un ritm constant de alergare nocturnă, astfel încât zorii zilei să mă găsească aproape de Lac Combal, la kilometrul 68.

      Cu planul revizuit cu ce voi face în fiecare check-point, am ajuns la Courmayeur, unde am găsit dropbag-ul după 14 ore și jumătate de la start. De obicei, nu zăbovesc mult în punctele de control, dar neavând pe cineva să mă ajute, am zăbovit vreo 25 de minute pentru a-mi schimba hainele și pungile cu geluri și batoane. Bănuiam că de-abia de aici, cu resursele conservate și cu mici ajustări, începe partea cea mai importantă, de care depinde felul în care treci linia de sosire. De fapt, jumătatea cursei este la refugiul Bertone, unde m-am alăturat unui grup de alți 4 alergători, până la Arnouvaz poteca fiind destul de alergabilă. 

    Dacă în 2019, am abandonat la Arnouvaz, de data asta nu am stat mai mult de 5-6 minute, pornind către „necunoscutul meu” spre Grand Col Ferret. Urcarea până pe vârf a părut fără de sfărșit, la un moment trebuind să las rușinea deoparte și să mă ascund într-o văioagă pentru a deveni mult mai ușor :). Am coborât lesne spre La Peule, unde steagul României era arborat, de unde am umplut bidoanele cu apă, ajungând la La Fouly la peste 22 de ore de la startul cursei. 

    Porțiunea de la La Fouly la Champex-Lac poate fi asemănată unei vizite într-un muzeu imens al satului, alergând pe ulițele unor sătuce elvețiene și pe potecile unor coline, unde firele de iarbă nu cresc fără știrea fermierului, iar vacile pasc după un program inițiat de astrologi. 

    Ultramaratonul fiind și un joc mental, știam că șansele de a termina UTMB-ul cresc considerabil cu cât treci mai repede de punctul de control de la Champex-Lac, de la kilometrul 127, unde nu am stat foarte mult, mirosul neplăcut din pavilionul alergătorilor grăbindu-mă să plec mai repede. Dacă urcarea până la Plan de l'Au am dovedit-o conform planului, de aici încolo m-am mișcat ca un melc până la Trient.....atât s-a putut!

    Mi-a plăcut atmosfera disco de la Trient, DJ-ul mixând melodii în funcție de naționalitatea alergătorilor, la sosirea mea în check-point auzindu-se la maxim „Dragostea din tei” a celor de la O-Zone. Mai Ya Hee, Mai Ya Hooo și urc spre Les Tseppes, unde în 3 km de urcare adun vreo 700m diferență de nivel. 

     Pe coborârea spre Vallorcine, deja la kilometrul 153, simt nevoia de un pui de somn scurt. Nu am mai experimentat acest lucru într-o cursă, cu atât mai mult nu-mi doresc acum.  Acest lucru se va accentua ulterior pe urcarea anevoioasă către Tete Aux Vents, unde bolovanii se transformau subit în corturi montane, din care ieșeau copii chicotind cu rucsacul în spinare, iar copacii scunzi de pe marginea potecii îi confundam cu capetele unor căprioare. Privarea de somn ajunsese la limită. Mintea îmi juca feste, așezandu-mă pentru câteva minute pe o piatră, luând un gel cu multa cofeină și aruncând apă pe față.

    Cătinel am ajuns la La Flegere, unde întunericul nopții nu mai era negru precum fundul unui ceaun, devenind gri, și, într-un final, a scos la iveală zorii dimineții spre linia de sosire de la Chamonix, unde eram așteptat de Sofi și Cătălina. Probabil, finalul de cursă a reprezentat unul dintre cele mai fericite momente din viață, alergarea montană reprezentând un mic condiment necesar ce oferă un gust inedit experiențelor unice din viață.

Chamonix Mont Blanc Multipass

     Merg pe ideea că orice alergare montană aduce cu sine și câteva zile de vacanță, încercând pe cât posibil să condimentez alergarea cu drumeții si obiective turistice. Nu doar fuga reprezintă scopul principal, cât mai ales socializarea, cunoașterea locurilor, a oamenilor, tradițiilor  si „apucăturilor” locale. Prin participarea la Ultra Trail du Mont Blanc am reușit să organizez o vacanță de o săptămână la Chamonix, una dintre cele mai cunoscute stațiuni montane din Europa, situată la poalele Mont Blanc-ului. 
      Pasionații de munte au parte de trasee de drumetie, cabane și refugii, instalații de transport pe cablu la înălțime, trenuri alpine pe linii înguste, peisaje deosebite. Chamonix reprezintă perla regiunii, mai nou capitala alergării montane, unde pe perioada UTMB-ului poți auzi aproape toate limbile pământului. Rar poți întâlni o asemenea densitate de cuvinte de toate națiile. Cazarea am luat-o de pe airbnb, la una dintre zecile de case de vacanță situate în Les Moussoux, la 15 minute de mers pe jos până în centrul stațiunii. 

    Limitat fiind de timpul disponibil, participarea la Ultra Trail du Mont Blanc, ne-am propus pentru primele trei zile de vacanță trei obiective turistice mai importante: Tramway du Mont Blanc, Aiguille du Midi si Montenvers Mer de Glace. 
    Astfel, am achiziționat online cardul de acces Mont Blanc Multipass, valabil pentru cele trei zile, fiind incluse în preț accesul pe aproape toate instalațiile de cablu din zonă, la trenurile alpine și către Aiguille du Midi (un multipass de 3 zile consecutive costă în jur de 85 de euro de persoană, astfel economisind o sumă bunicică de bani). Ca să vă faceți o idee, numai accesul pe Aiguille du Midi este 65 de euro, iar cardul ne scutește de statul la coadă, el facilitând totodată transportul local gratuit cu trenul sau autobuzul. 
       

     Tramway du Mont Blanc a fost primul tren turistic alpin din lume, traseul complet fiind finalizat în anul 1914. Din 1956 este electrificat, până atunci fiind acționat de locomotive cu abur. Gradul de înclinare maximă de 24% este atins la stația finală Nid D'Aigle (Cuibul vulturului, în traducerea noastră). A fost construit pentru a facilita accesul alpiniștilor spre punctul de plecare pentru urcarea pe Mont Blanc. Stația de pornire este situată în Saint Gervais-Le Fayet la altitudinea de 590 m, imediat cum ieși din gara feroviară. După o călătorie de aproape o oră și jumătate, trenul oprește la altitudinea de 2372 de metri, la 5 minute de mers pe jos pe potecă, ajungând la refugiul Nid D'Aigle, de unde putem admira in tihnă ghețarul Bionnassay. Sunt trei garnituri de tren în culori diferite, fiecare având nume de fete: Jeanne, Marie și Anne.

     Aiguille du Midi reprezintă cel mai vizitat obiectiv, fiind un vârf situat la 3842 m altitudine, vizavi de Mont Blanc, panorama de aici către cel mai înalt vârf de pe continent fiind inegalabilă. Accesul se face urcând din Chamonix cel mai înalt teleferic din Europa, într-o telecabină în care încap în jur de 60 de persoane. Urcarea este din două bucăți, prima parte până la Plan de l'Aiguille, iar a doua fiind cea mai lungă deschidere de teleferic din Europa, stâlpii neputând fi montați pe ghețari. Senzația este că urci cu un lift de mare viteză, având ceva temeri către final când telecabina s-a oprit brusc, suspendată fiind deasupra ghețarului. Nu am eu rău de înălțime, dar nu mi-ar plăcea să rămân blocat de-aiurea. De la stația de sus a telefericului situată la 3777 m, am urcat cu un lift săpat în stâncă până la 3842 m,  pe platforma principală a stației, unde atracția principală este o cabină de sticlă - „a step in a void”, suspendată deasupra unui hău de peste 1000 m. Accesul pe Aiguille du Midi este cel mai la îndemână și mai sigur mijloc de a vedea de aproape vârful Mont Blanc. Mare grijă cum te îmbraci și te încalți, când am plecat din Chamonix erau 15 grade, sus la 3800 m erau -2 grade, în luna august, cu o noapte înainte ninsese. Am zărit câțiva chinezi tremurând în bermude și tricou.

      Accesul către Montenvers Mer de Glace se face cu un tren prevăzut cu cremalieră, traseul construit în anul 1909, urcând până la 1913 m altitudine, la baza celui mai mare ghețar din Franța și al treilea din Alpi (7 km lungime și 200 m grosime). Trenul ce pare vechi, având o culoare plăcută de roșu aprins, urcă pe o lungime de 5 km, oferind posibilitatea de a admira Chamonix-ul de la înălțime. 

       Montenvers este un punct de plecare în drumețiile si ascensiunile montane. O plimbare în inima ghețarului este posibilă prin intermediul unui teleferic, urmată de coborârea unor scări, la capătul cărora se află grota de gheață refăcută periodic din cauza deplasării ghețarului și, mai ales, a topirii acestuia. Această grotă lungă de 100 m oferă vizitatorilor imaginea interioară a unui ghețar. În zona treptelor, din loc în loc sunt marcate semnele topirii ghețarului la diferiți ani și perioade. Sunt convins că „cercetătorii britanici” sau cei din Chile au calculat deja anul în care ghețarul va dispărea pentru totdeauna, ritmul de topire fiind unul accentuat. Mergeți acum, cât încă mai este posibil!

      Prin achiziționarea cardului Mont Blanc Multipass consider că am făcut o investiție bună în amintirile ce le voi povesti peste ani și ani. Îmi amintesc cu plăcere, fiind prin clasa a patra, de momentul în care am primit de la colega mea de bancă o carte despre Chamonix-Mont Blanc, un loc ce părea atunci atât de îndepărtat pentru mintea unui copil curios, dar încă pasionat de geografie și colecționar de hărți vechi de munte.