Cifre adunate și alergate în 2015

     Anul 2015 este pe sfârșite, iar vremea caldă de până acum nu m-a făcut să-mi iau la revedere de la adidași, ci doar am schimbat echipamentul pentru alergările de pe faleza Dunării.

      În acest an, mi-am întocmit un jurnal în care au fost notate zilele de alergare cu distanțele parcurse, schițele și planurile de alergare alături de alte note, comentarii și sfaturi binevenite. Această agendă mi-a fost utilă, în acest fel am devenit mai disciplinat, acordând o atenție sporită programului de antrenament, alimentației și echipamentului.

     Fiind norocosul posesor al unor colegi de alergare (Vali, Marian, Cristi, Laurențiu, Floricica, Dana), mi-a fost mult mai greu să chiulesc de la alergare. Știam că trebuie să fiu acolo, chiar dacă au fost zile când căldura patului și comoditatea erau mai puternice decât voința. Bravo, băieți!

Cu trupa pe faleză

Galațiul la Retezat SkyRace

     Competițiile de alergare montană la care am participat nu fost numeroase, totuși întocmirea unui calendar de alergare mi-a fost de real folos, aducându-mi o motivație în plus. Obișnuit de la serviciu cu multe cifre, am îndrăznit să aștern pe hârtie/blog cifrele alergărilor din acest an. Iată ce am obținut:

4 Aprilie 2015 – Semimaraton Brașov (20 km, 640 m diferență de nivel) – timpul obținut 1:55:25 – locul 114 din 663 participanți în clasamentul general masculin.

9 Mai 2015 – Ecomarathon Moieciu de Sus (42 km, 2400 m diferență de nivel) – timpul obținut: 5:18:20 – locul 103 din 450 participanți în clasamentul general masculin.

20 Iunie 2015 – Retezat SkyRace (28 km, 2800 m diferență de nivel) – timpul obținut: 5:02:07 – locul 43 din 255 participanți în clasamentul general masculin.

9 August 2015 – Bușteni SkyRace (31 km, 2100 m diferență de nivel) – timpul obținut: 4:11:21 – locul 32 din 112 participanți în clasamentul general masculin.

La start cu Marian

12 Septembrie 2015– Ultramaraton CiucașX3 (105 km, 4900 m diferență de nivel) – timpul obținut: 19:31:11 – locul 30 din 83 participanți în clasamentul general masculin.

3 Octombrie 2015 – Maratonul Pietrei Craiului (41 km, 2250 m diferență de nivel) – timpul obținut: 5:35:15 – locul 92 din 589 participanți în clasamentul general masculin.

     În spatele celor 6 competiții de alergare montană, descoperim și alte cifre adunate în alergările pe faleza Dunării gălățene, dar și pe potecile montane:

- câți km am alergat: 1701

- câte zile am ieșit la alergat: 120

     La alergare, nu numai picioarele sunt puse la lucru, ci și mintea. O pregătire mentală se îmbunătățește prin lecturarea unor cărți de tipul:

     În perioada următoare voi încerca să adun cât mai mulți kilometri alergați pe faleză, nu doar pe asfalt ci și pe poteca alăturată. O țintă ar fi 200 km în fiecare lună. Totodată, voi stabili un calendar competițional, cu două-trei obiective mai importante, iar restul...la fel de interesante!

    Din lista curselor pe 2016 nu aș vrea să lipsească Ecomarathon și Retezat SkyRace. Experiența unui ultramaraton montan trebuie repetată, probabil tot la CiucașX3, dar auzind numai vorbe de bine vreau sa merg și la Via Maria Theresia din munții Călimani. O altă dorință este ca la majoritatea alergărilor montane să fiu încurajat de familie, ce mă va aștepta la finalul curselor. 

     Voi încerca și alergări noi, creasta Făgărașului de la 2X2 Race (vârfurile Moldoveanu și Negoiu în aceeași zi) fiind provocatoare.

     Prin blogul actual si jurnalul de alergare, am observat un progres al alergărilor și am reusit să-mi stabilesc câteva obiective mult mai clare si indrăznețe. În final, nu doresc să dau sfaturi, pot spune doar atât: aleargă pentru tine! 
      La Mulți Ani cu multe realizări în 2016!

Muntele și timpul

     A pleca la drum fără niciun plan reprezintă cea mai rapidă cale către un eșec sau nerealizare. Așa se întâmplă și în cazul mersului pe munte. 

     Avem doar 21-25 de zile de concediu pe an și încercăm să le planificăm pentru a merge pe munte/la mare, să ne rezolvăm unele probleme sau să participăm la alte evenimente. Prin urmare, weekend-urile devin importante și adevărate oportunități de plecare pe munte. De aici încolo începem să vorbim despre timp și priorități.

     Sentimentul că viața prinde viteză reprezintă un efect al îmbătrânirii. S-a constatat că abilitatea noastră de a conștientiza trecerea timpului se alterează odată cu înaintarea în vârstă. Dacă întrebi un tânăr de 20 de ani și o persoană în vârstă de 70 de ani să ghicească, când trece un minut, persoana tânără ghicește cu mai mare acuratețe, în timp ce persoana mai în vârstă are senzația că timpul trece mai repede. Nu am încercat, dar așa o fi....Intrarea în obișnuință și lipsa experiențelor noi sunt alte două motive pentru care avem senzația că timpul trece mult prea repede. 

     Setarea priorităților ne va ajuta să ne concentrăm asupra lucrurilor ce le considerăm cu adevărat importante și care ne fac să ne simțim împliniți pe plan profesional, dar și personal. Așezând lucrurile după prioritate, timpul va fi alocat lucrurilor importante.

     Dacă nu mai ai timp suficient pentru munte cum aveai odinioară, din experiența personală îți pot sugera participarea la unele alergări montane, îmbinând utilul (sănătate, nevoia de mișcare, experiențe noi) cu plăcutul (mersul pe munte, socializare la o viteză puțin mai mare). 

     O alta variantă, ce nu cred că încântă multă lume, lași totul baltă pe o perioadă de timp ne/determinată (casă, serviciu, familie, cățel, purcel, facturi neplătite), pui în spate un rucsac plin și pleci de la Galați la .... Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwllllantysiliogogogoch (un orășel din Țara Galilor) sau la Ip (un sat în județul Sălaj), depinde de lista priorităților.

Dus-întors pe Parâng

     Din Retezat, decidem să mergem la Petroșani pentru realimentare și să urcăm în stațiunea Parâng, unde cu siguranță iarna este mult mai multă animație, fiind o stațiune de ski de interes regional. Este trecut de ora 18.00, găsim într-un final cazare la o pensiune din zona Rusu, multe pensiuni fiind închise în această perioadă, cu toate că suntem în sezonul concediilor de vară. 

     Noaptea trece repede, a doua zi ne-am propus o tură dus-întors până pe vârful Parângul Mare (2519 m altitudine), al cincilea ca înălțime din România. Scutim din drum, urcând cu mașina până în zona alpină a stațiunii Parâng, trecem de cabana ANEFS și urmăm marcajul bandă roșie ce ne va însoți întreaga zi.

Vârful Cârja în prim-plan, Parângul Mare în spate

La drum!

Vedere către Petroșani și Lupeni pe valea Jiului de Vest

     Poteca urcă pe o curbă de nivel cu rază mare, ocolind vârful Parângul Mic. Pe vale, culegătorii de afine sunt la datorie, iar noi ieșim repede într-o șa cu stâlpi indicator și marcaje retușate recent. Aveam ca prim obiectiv vârful Cârja, nu înainte de a arunca o privire la refugiul situat chiar lângă potecă.

Vârful Cârja în stânga

Refugiul Cârja

Interiorul refugiului

     Refugiul reprezintă un adăpost util în caz de vreme rea, la interior găsim doar o masă rotundă pe mijloc. Construit rudimentar, nu are priciuri și nici vreo platformă pentru a dormi în sacul de dormit, fiind necesar neapărat un izopren pentru a nu sta în umezeala refugiului. Constat că se poate monta cortul în interiorul refugiului.

     Urcușul zig-zag către Cârja taie ușor respirația, dar ne oferă șansa de a avea o primă vedere panoramică asupra zonei. Liniște totală, fiind primii care urcă azi către Parângul Mare. Pe toată lungimea traseului nu am dibuit nicio sursă de apă pe potecă.

Lacul Cârja și lacul Verde

Momâia de pe vârf

Loc de cort, cu paravan sub vârful Cârja

     Poteca este clară și vizibilă, vorbim de-ale noastre, aduceri-aminte din drumețiile trecute. Soarele nu mai dogorește, un vânt rece adie ușor prevestind o ploaie pentru după-amiază. Sporim pașii traversând o scurtă zonă de grohotiș. Ne apropiem de vârf, după ce am trecut de vârful Gemănarea. 

Creasta Parângului

Lacul Verde

Acolo sus este

Aruncăm priviri din creastă

Am ajuuuuns!

     Ajunși pe vârf, ne bucurăm de o panoramă extraordinară către munții Retezat și Vâlcan, dar și spre masivul Șureanu. Câteva fotografii, vântul se întețește, iar timpul zboară repede. Ne întoarcem la mașină pe același traseu, dar de astă-dată mult mai repede. 

     Deîndată plecați din parcarea de la Rusu, o ploaie zgomotoasă s-a pornit în spatele nostru, nu înainte de a lua cu noi în mașină până în Petroșani doi baieți din Constanța ce parcurseră traseele Parângului de-a lungul mai multor zile.
       Concediul nostru continuă cu două zile petrecute într-o capitală culturală europeană...Sibiu.

Felia retezată

      Concediu. Început de august, mergem în Retezat. Plecăm, Cătălin și Cătălina, dis-de dimineață din Galați, trecem pe la Tulnici, Târgu Secuiesc, Brașov, Sibiu, autostradă până la Simeria, urmează Hațeg și înainte de a intra pe traseul din satul Pui avem parte o surpriză.

După câteva ore bune de condus ajung tot la Galați, dar în județul Hunedoara

      În Retezat se disting două creste principale paralele, una la sud și cealaltă la nord, despărțite de văile superioare ale Râului Bărbat și Lăpușnicului, ambele creste fiind legate de o creastă ascuțită Custura-Păpușa, configurația acestor creste fiind asemănătoare literei H.     

      Intrăm pe valea râului Bărbat, către Stâna de Râu pe un drum forestier lung de vreo 32 de km, practicabil cu o mașina cu gardă la sol mai înaltă. Noi am mers cu Loganul și nu am avut probleme. Marcajul punct roșu însoțește drumul forestier, la capătul căruia lăsăm mașina într-o parcare amenajată. Semnalul la telefon este inexistent în zonă.

     Râul Bărbat se naște din pârăurile Adânc, Țapului și Ciomfu lângă Stâna de Râu. Se presupune că pe valea Râului Bărbat a existat un ghețar imens de 7 km lungime și 4 km lățime și cu grosimea de 300 m.
     

     Luăm bagajele, suntem luați în primire de către câinii de la stâna din apropiere și în 10 minute ajungem la locul amenajat pentru corturi, unde descoperim o tabără tematică de corturi a unor unguri ce stăteau timp de o saptămână. 

     Există un izvor cu apă bună de băut în dreapta potecii marcate cu punct roșu ce urcă imediat de la locurile de cort către Tăul Țapului. Accesul este gratuit în apele reci ale Râului Bărbat, unde te poți îmbăia în voie și fără textile.

      În antichitate, Hipocrate recomanda pacienților săi să facă baie într-un izvor de munte. În secolul XVIII, englezii care călătoreau în Japonia au constatat că localnicii nu erau afectați de boli ce în Europa făceau ravagii. Spălându-se destul de des pentru acele vremuri, folosind apă rece, japonezii nu răceau. Obiceiul spălatului cu apă rece a fost preluat, iar beneficiile au început să apară: sistem imunitar mai puternic și scăderea bolilor de piele. Alte beneficii ale îmbăierii în apă rece: îmbunătățirea circulației sanguine, reduce durerile și inflamațiile, în general produce o stare de bine.

Se lasă seara. După muncă și răsplată

Privire aruncată către Șaua Custurii

Vârful Păpușa Mică

     A doua zi, de dimineață urcăm susținut către Tăul Țapului, unul dintre cele mai frumoase lacuri de munte din Carpații României, unde ajungem după o oră și jumătate de la cort.

Marcaj la Cătălina

Cascada Ciomfu, de fapt un șir de cascade mai mici ce se formează mai sus

 cu circa 100 m 

Fereastra Custurii

Un adăpost răvășit, util în caz de vreme rea

     La Tăul Țapului, o altă surpriză și mai mare și mai plăcută, întâlnindu-ne cu Alexandra și Marius (Senty). Și dacă ne vorbeam, nu reușeam să ne întâlnim aici. Ce tare! Stăm la povești mai bine de o oră.

Insula verde a lacului

Tăul Țapului (2160 m altitudine) văzut din creastă 

     De la Tăul Țapului urcăm către singurul horn accesibil, ocolind pâlcuri de jnepeniș, ieșind în creastă la capătul de vestic al Porților Închise. Urmând marcajul bandă roșie, mergem către vf. Păpușa, al doilea vârf ca înălțime din munții Retezat. Întâlnim câteva stânci și praguri ce le traversăm ușor, trecem prin mijlocul unui platou. 

Lacul Galeș (2040m alt., 21 m adâncime)

Către vârful Păpușa, priveliștea este atrăgătoare

     Înconjurând jumătate din căldarea Tăului Adânc, poteca urcă pe o brână  de iarbă către Spălătura Păpușii, o zonă asigurată cu un cablu de ajutor turiștilor. 

Tăul Păpușii (Adânc) - 2150 m alt.

Urcând abrupt către Păpușa...am ajuuuuns!

     Din vârful Păpușa, poteca se scurge din treaptă în treaptă, înlesnind niște pante mai primitoare. Observăm extraordinara înșeuare dintre Păpușa și Peleaga, oglindită în apele lacului Peleaga.

Lacul Peleaga (Ghimpele)

Lacul Peleguța

Către Fereastra Custurii, pe marcajul cruce galbenă, de unde coborâm pe marcajul triunghi albastru către Stâna de Râu

     Din creastă  coborâm la început pe o brână mai îngustă ce ocolește pe dreapta căldarea Râului Bărbat, apoi după o tură în semicerc pe conturul crestei ce limitează această căldare, coborâm în serpentine și atingem fundul circului aproape de pereții Șeii Custurii. Cotim din nou la dreapta și coborâm către Stâna de Râu.

     A treia zi, avem în plan un traseu în circuit pe o potecă ciobănească pe la cascada și lacul Ciomfu. De la lacul Ciomfu urcușul continuă pe un nou prag glaciar înconjurat de pereți abrupți către Tăurile Custurii. Din lespede în lespede continuăm către Șaua Ciomfu, unde observăm cum creasta este despărțită în lungul ei ca un șanț natural. Din vârful Custura ne orientăm către Fereastra Custurii și din nou coborâm la Stâna de Râu (durata 6 ore).

Lacul Ciomfu

Din vârful Custura de deschide o rețea de văi și munți în toate direcțiile

Vedere către Vârful Mare și Tăul Țapului

Tăurile Custurii

     După-amiaza, strângem cortul, luăm bagajele de la Stâna de Râu și mergem la Petroșani pentru aprovizionare, curioși fiind și de frumusețea munților Parâng.