vineri, 14 noiembrie 2014

Au(gust) de vacanță

     Știți care este cea mai importantă și limitată resursă?  Nu este nevoie de explicații științifice, nu trebuie să deschidem vreun horoscop, însă aud tot mai des în ultima perioadă expresia „nu am timp!”.  Cred că este cea mai lejeră și cea mai la îndemână scuză folosită atunci când o persoană caută motive sau un alibi pentru lucruri ce niciodată nu dorește să le facă cu adevărat și când de fapt nu își dă seama de ipocrizia situației. Tot ceea ce se spune înaintea expresiei „……..dar, nu am timp!” cred că rămâne la stadiul de minciuni nevinovate.
     Putem discuta mult și bine pe această temă, însă prefer să ne consumăm timpul altfel, poate lecturând jurnalul nostru de vacanță montană din 2014. Așadar, haideți la drum!
     Început de august. Uauuuu, în sfârșit concediu…ieri ne-am hotărât unde mergem! Bagajele fiind aceleași indiferent de destinație, renunțăm la Retezat din cauza vremii mult prea furtunoase și ne orientăm către Giumalău și Rodnei, munți mai puțin udați în ultima săptămână.
     Echipa de vacanță este alcătuită din Luminița și Robert și noi: Cătălina și Cătălin. Cu portbagajul mașinii plin cu „de toate ca shaorma” pornim către nord, pe E85 urmând traseul Adjud-Bacău-Roman-Fălticeni. Cu Muntenii ne vom vedea la destinație, ei venind de la Brașov, deh…fiecare cu ale sale drumuri.
     Nu ratăm vizitele la Mânăstirile Humor și Voroneț, prima dată vizitându-le cu colegii de școală generală în clasa a 8-a. Atunci vedeam lucrurile altfel, mi-aduc aminte că aveam mâna-n gips, ruptă de la fotbal când am plecat în acea excursie.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Acum cel mai mult m-au impresionat iile de pe tarabele bucovinenilor, dar și prețul acestora. La Humor dibuim și o idee de traseu în Obcinele bucovinene.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Ajungem după-amiază la Fundu Moldovei, unde vom sta 2 nopți la camping-ul Vuurplaats (http://www.vuurplaats.eu/), un camping bine amenajat și curat, cu multă iarbă și dotat cu toate cele necesare. Să fie așa pentru că proprietarii sunt olandezi stabiliți aici în România? Campingul se află pe malul râului Moldova, iar prin spatele campingului se găsește calea ferată aflată acum în conservare de câțiva ani ce pornea de la Pojorâta. Știm doar că aici trebuie să mai venim.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     A doua zi, luni-dimineață,  începem să bifăm din obiectivele montane cu vârful și cabana Giumalău.  Dimineața, lumea face mișcare.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Din Pojorâta urcăm pe drumul recent asfaltat și lăsăm mașina în șaua Fundu Colbului. Urma să aflăm mai târziu, când am ajuns acasă că se numește „TransRarăul”.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Din Fundu Colbului, drumul lat și bătut de atâția pași este plin de afine, de unde și o viteză de înaintare destul de mică a noastră. Cu buzele de culoare mov ajungem la intersecție, decidem să urcăm pe bandă roșie pe vf. Giumalău (1857m alt.)  și să ne întoarcem pe traseul cruce roșie realizând în acest fel un circuit.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Cu privirile aruncate ba către afine, ba către Pietrele Rarăului, urcarea spre vârf este frumoasă și ne încântă. Facem câteva fotografii pe vârf, de fapt un platou întins cu o movilă puțin mai înaltă aflată în centru și coborâm către cabana Giumalău pe marcajul punct albastru în jumătate de oră.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     La cabană, trei persoane taie de zor lemne de foc de la o anexă dezafectată. Dăm să intrăm în sala de mese, dar aflăm că de fapt la cabană nu prea se oferă mâncare. Apelăm la rezerve, experiența învățându-ne că oriunde am merge pe munte  o conservă cu carne și un salam trebuie aruncate întotdeauna într-un colț al rucsacului. Cabana nu este foarte mare, pare primitoare și este așezată într-un plai larg cu priveliști interesante către Pietrosul Bistriței. Mi-ar plăcea să ajung iarna aici!
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Drumeția noastră continuă pe poteca marcată cu cruce roșie pe sub culmea Giumalăului, realizând un traseu în circuit, doar ultima porțiune de traseu fiind identică. Dacă eu nu mă omor după afine și alte fructe de pădure, Cătălina, Luminița și Robert au făcut prăpăd, urșii fiind invidioși de sporul alert avut la cules.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Seara ajungem în camping, de unde au mai plecat dar și sosit alți vecini de cort, fiind printre puținii români cazați în camping. În rest, doar polonezi, olandezi, danezi… Între timp, cineva și-a cumpărat pantofi noi din colecția primavară-vară, cu amortizare.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Marți dimineață după micul-dejun cu tableta în mână ne informăm asupra prognozei meteo din zonă,  ne strângem bagajele și decidem să mergem în pasul Rotunda ce desparte munții Rodnei de Suhard. După ce traversăm pasul Mestecăniș ne încadrăm spre Cârlibaba unde facem o pauza de reaprovizionare alimente la magazinul din centrul comunei.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Oare cum o fi urcat proprietarul mobila în casă?
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Biserica din Cârlibaba
     Ajungem după 7 km în pasul Rotunda pe drumul național neasfaltat DN17D. Concluzionat,  plătim taxe degeaba pentru drumuri pentru că încă mai avem în România drumuri naționale de pământ, unde roțile devin pătrate.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Refacem bagajele și decidem să dormim în această seară la lacul Lala Mică. Lăsăm mașinile exact în pas și o luăm la picior. Urcarea la început este lejeră, urmărind drumul de tractor ce urcă spre stânile de la limita rezervației.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Întâlnim pe traseu o formație de culegători de afine, „luați cu ziua” de un patron din sat și plătiți cu 10 lei pe kg cules. Or fi ei harnici, dar tot își dau arama pe față cerșind ba o eugenie sau o felie de pâine, fie o țigară. Nu peste mult timp, dinspre Omu Suhardului se tot văd fulgere urmate de tunete ce par a se îndrepta către noi.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Zorim pașii pentru a ne apropia de șaua Gajei și a ieși din creastă. Robert își amintește că a uitat cuiele de la cort exact lângă mașină, moment în care apar și primele picături de ploaie în jurul nostru.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     În stânga noastră, aproape de Prelucile Gajei observăm ascuns un canton silvic. Dăm la vale și în 10-15 de minute ne adăpostim sub streașina acestuia. Aveam să aflăm mai târziu că suntem la cantonul de vânătoare Nicitaș sau Nichitaș (pe hartă nu apare acest adăpost). Este închis cu două lacăte solide și probabil dacă ar fi fost deschis am fi înnoptat aici. Ploaia s-a întețit, în rămășițele vetrei de foc găsim cuie numai bune pentru ancorarea unui cort. În creasta Rodnei continuă să fulgere și  noi așteptăm trecerea ploii.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     După aproape o oră de așteptare sub șindrila acoperișului, după limpezirea cerului și apariția soarelui, ne reluăm călătoria. Peisajele sunt mult mai clare, iar noi mergem cu un ritm cam de maraton, chiar dacă rucsacii par cam grei.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Ajungem în șaua Găjii și luăm la vale punctul roșu ce ne va conduce către lacul Lala Mică, traversând o zonă mult prea bogată de jnepeniș.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Lacul glaciar Lala Mare cică ar fi situat la altitudinea de 1815 m, are o suprafață de 6000 m pătrați și o adâncime de aproape 2 m.Așa o fi, însă mie îmi place locul de  amplasare și forma lui inedită, impresia fiind că un matematician a trasat malurile acestui lac cu un excavator.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Cum aici nu se poate pune cortul (regulă a Rezervației), urcăm către lacul Lala Mică pe marcaj punct albastru, un lac nu prea mare și nici adânc, situat exact sub vf. Ineu. Este aproape ora 8, suntem singurii turiști de la lac și montăm degrabă corturile.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Bate vântul, este frig, dar cutez pentru câteva secunde să mă scald în lac. Mă răzgândesc subit, apa fiind mult prea rece. Încălzim la aragaz două conserve cu sarmale și chifteluțe grecești cumpărate de la Lidl, stabilim planul pentru ziua următoare și intrăm în cort.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Începe ploaia și se lasă ceață. Adorm buștean, mai greu adorm Cătălina și Luminița care sunt uimite de atmosfera închisă și puțin stranie dată de liniștea locului. Mie îmi place că aici nu poate oricine să ajungă cu motociclete sau atv-uri. E miercuri-dimineață, iar soarele se străduie să ne uimească. Doborâm repede corturile, luăm micul dejun consistent, ne umplem bidoanele cu apă din izvorul ce alimentează Lala Mică și ieșim în șaua Ineuțului.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Ascundem rucsacii într-o văioagă și urcăm către Vf. Ineu, al doilea vârf ca înălțime din Rodnei cu altitudinea de 2279 m. Spun doar…uaaaaaaauuuuuuuuuuu! Îmi doream să ajung aici, vf.Ineu fiind de bifat pe bucket list.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Am mai fi stat, însă trebuie să plecăm, recuperând rucsacii din șa și urcând către vf. Ineuț (2222 m alt.), nu înainte de a verifica starea refugiului recent reconstruit de către ieșenii de la Asociația „Hai pe Munte”. Bravo lor!
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     De aici, urmăm traseul marcat cu cruce albastră către vf. Roșu pentru a ajunge la o pensiune în satul Șanț. Unele porțiuni ale traseului prin custura și peisajele oferite îmi amintesc de grandoarea Făgărașului.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Aproape de vf.Roșu (2113m alt.) , nori negri dinspre Ineu vin spre noi. Totodată, pe valea Someșului către satul Șanț perdeaua de ploaie sporește.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     După vârful Cobășel, când ne apropiam de intrarea în pădure, tunete și fulgere înspăimântătoare ne fac să o luăm la goană și să dăm la vale, de unde un localnic culegător de afine ne face semn să ne îndreptăm către adăpostul improvizat într-o aglomerație de brazi. Adunăm rucsacii într-un colț și așteptăm ca ploaia să se oprească, ceea ce se petrece după aproximativ o oră, timp în care am stat la vorbă și am mâncat din afinele culese cu câteva ceasuri în urmă.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Știam că la jumătate de oră mai jos se află cabana Diana, pe valea Blaznei, dar nu am găsit pe nimeni acolo. Prin urmare, decidem să ne cazăm la pensiunea Alpina Blazna, situată într-o zonă cu căutare mai mult iarna datorită pârtiei de schi amenajate.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Dimineața ne trezim devreme, luăm micul dejun regim all-inclusive inclus în prețul de cazare și hotărâm să recuperăm mașinile din pasul Rotunda. Fetele rămân la pensiune, eu și cu Robert coborând în satul Șanț de unde aveam să ajungem cu 4 mașini diferite până în pas.
     Ne întoarcem la pensiune, plouă ca-ntr-o zi de Sfântul Ilie, scoatem harta zonei și ad-hoc decidem să ne îndreptăm conform planului de acasă către lacul Colibița, nu înainte de a trece prin orașul Bistrița pentru reaprovizionare.
    Pe la 7 seara, din drumul național din dreptul satului Mureșenii Bârgăului ne orientăm către lacul de acumulare Colibița din munții Călimani, unde la primul camping ivit în cale  (camping Sculptor – așa se cheamă) montăm corturile. Seara se lasă cu un ospăț cu  mititei și ceva bucăți de porc ruginite la grătar.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Lacul Colibița este un lac artificial de acumulare amenajat în perioada 1977-1991 pe cursul râului Bistrița Ardeleană. Pe malurile sale s-au construit numeroase pensiuni și cabane, lacul Colibița fiind o importantă atracție turistică a zonei.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Azi vom urca pe vârful Bistricior (1990 m alt.) , după ce vom parcurge mai bine de 8 km de drum forestier aflat în renovare către mina Banya, alături de marcajul triunghi albastru, dar și roșu. La intersecție, urmăm triunghiul albastru pe o potecă vizibilă, recent marcată. Zona îmi pare destul de sălbatică, puțin frecventată de turiști dar totuși mai des umblată de tăietorii de lemne.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     La refugiul Salvamont Bistricior luăm pauza de masă. Nori negri se adună în creastă, cad și primele picături de ploaie, având speranța că vom ajunge și în vârf. Refugiul este refăcut recent, pe vechea fundație a unui adăpost și este unul destul de solid mobilat cu câteva priciuri și o sobă pe lemne.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     De aici, urcăm ultima pantă abruptă către vârf și ieșim repede în șaua dintre vârful Bistricior și Zurzugău. Încercăm cu harta în față să identificăm câteva vârfuri către Rodnei și Ceahlău.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     De cum ajungem pe vârful Bistricior, nu apucăm să facem două poze că o ploaie torențială ne determină să mergem mai departe către vârful Străcior (1963m alt.).
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Din Străcior (1963 m alt.) coborâm la vale pe o potecă lată printre jnepeni înalți pînă la prima intersecție cu marcajul triunghi roșu.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Banda roșie se îndreaptă către șaua Terha, noi fiind acum și pe marcajul drumului Mariei Therezia, un drum istoric, militar și comercial construit cu două sute de ani în urmă ce lega Transilvania de Bucovina.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Ploaia nu ne dă pace. Urmează o coborâre abruptă, ieșim într-o poiană largă de unde marcajul dispare, dar noi ne desfacem în pieptene și găsim într-un final urmele unor vechi semne.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Dăm într-o potecă noroioasă, ce ne scoate într-un final la drumul principal și implicit către mașină. Suntem uzi leoarcă, ne schimbăm de la piele de haine.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
     Seara ajungem la camping la Colibița, urmează o nouă seară plină de taclale și zâmbet, de unde aveam următoarea zi să ne întoarcem acasă la Galați.  Îmi vin în aminte cuvintele prietenului Gigi Cepoiu: „Dacă pleci de acasă, probabil vei ajunge unde ți-ai propus. Dacă nu pleci de acasă, sigur nu vei ajunge!”.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA