Deseori se spune că orașul Galați este departe de orice obiectiv turistic mai important, din această cauză neputând plănui o drumeție de weekend mai departe de casă. Pe timpul verii, profităm că marea și plaja sunt la doar 3 ore de mers cu mașina, de multe ori organizând de pe o zi pe alta o ieșire cu prietenii la mare.
În weekendul de Rusalii, am ales să mergem pentru o noapte pe plaja Vadu, unde să campăm pe malul mării, însă înainte de asta ne-am propus să vizităm două obiective interesante din Dobrogea: peștera Sfântului Ioan Casian de la Târgușor și peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei.
Venind dinspre Hârșova, în localitatea Mihail Kogălniceanu, ne îndreptăm către Târgușor, imediat după ce traversăm calea ferată Medgidia-Tulcea, facem dreapta pe un drum de piatră cale de 4 km către mânăstirea și peștera Sfântului Ioan Casian.
Începutul construirii mânăstirii îl avem datat în anul 2003, în peștera Sfântului Ioan Casian au fost găsite urme de locuire datând din secolul I, î.Hr. Se pare că peștera este locul pe care vestitul teolog, la vârsta de 18 ani, l-a ales pentru o viață sihastră. Născut în anul 360 și crescut pe aceste meleaguri, Casian a devenit, primul mare călător dobrogean care a colindat lumea cunoscută. La vârsta de 20 de ani pornește în aventura vieții către Bethleem împreună cu sora sa (devenind călugăriță) și un bun prieten, Gherasim. Au urmat apoi Egipt, Asia Mică, Constantinopol, Roma și Marsilia, unde moare, în anul 435. Sfântul Ioan Casian nu a mai revenit vreodată pe meleagurile natale.
Peștera se află într-un perete calcaros, deasupra văii Casimcea și a lacului Casian, la capătul potecii ce pleacă din dreapta mânăstirii, coborând o vale destul de abruptă amenajată cu trepte și balustrade, printre tufișuri și stânci. Pentru a intra în peșteră trebuie să urci o scară metalică.
Tot pe valea Casimcei, în zona Gura Dobrogei, există alte două peșteri: a Liliecilor și Adam, noi alegând să vizităm pe cea a Liliecilor. Am lăsat mașinile în parcare la schitul Sfântul Dionisie Exiguul, pe valea Vistorna, de unde ne-am deplasat aproape jumătate de kilometru, urcând o potecă abruptă și măcinată de pietriș, către intrarea principală a peșterii.
Nu mai fusesem pe plaja Vadu din 2011, când nu multă lume se aventura in pustietatea acestei zone, însă acum, mediatizarea și curiozitatea oamenilor au transformat-o într-o plajă destul de celebră. În ciuda numărului mare de turiști, plajă este încăpătoare, fiecare turist își poate alege pătrățica lui de spațiu și confort pentru campare.
Nu am avut parte de vreme prea bună, vântul a suflat cu putere, din această cauză fiind nevoiti să montăm corturile dincolo de prima dună de nisip. De asemenea, temperatura apei a fost doar în jur de 14 grade. O noapte petrecută pe malul mării, o joacă în nisip, precum și o primă expunere la razele soarelui au fost marile câștiguri ale unui weekend petrecut la Vadu.
