Schi și alergare în pasul Bucin

      Alături de aproape aceeași trupă veselă, am făcut un bun obicei de a merge pentru câteva zile în fiecare iarnă în zona Harghitei, pentru a redescoperi frigul și zăpada de care nu prea avem parte în Galați. La începutul lunii februarie, în vacanța copiilor, ne-am cazat la o cabană în Borzont, un sat din comuna Joseni, vestită pentru temperaturile scăzute la noi în țară, unde luna iulie este singura lună din an când nu se înregistrează temperaturi negative.

Cabana Rum Haz

       De la cabană am urcat în fiecare zi în pasul Bucin, unde se află pârtia de schi de la Havas Bucin. Pasul Bucin este situat la o altitudine de 1287 m în munții Gurghiului, fiind traversat de drumul național 13B ce leagă orașul Gheorghieni de stațiunea Praid. Situată la 1 km distanță de pas, pârtia Havas are o lungime de 1150 m cu o înclinare de 14%, cu o dificultate medie, fiind potrivită pentru începători, fiind dotată cu instalație de teleschi. Pe parcursul a trei zile consecutive, pârtia a reprezentat locul de joacă, schiatul dezvoltând mobilitatea, echilibrul, antrenând coordonarea, motricitatea, reflexele și percepția vizuală. Pe măsură ce copiii începeau să se descurce pe schiuri, am observat cum le creștea bucuria și încrederea în sine, depășind ușor frustrările apărute la primele lecții de schi.

    Cum gașca s-a distrat pe schiuri, eu m-am bucurat în alergare de potecile nebătute din zona pârtiei. Îmi place să alerg la temperaturi joase, asta nu înseamnă că m-aș duce în Groenlanda, însă iarna este un anotimp potrivit pentru antrenament de volum, cu alergări mai lungi, dar la viteze mai mici. O alergare pe zăpadă care trosnește sub picioare reprezintă un boost de energie.

     După-amiaza, reîntorși la cabană, continuam joaca în zăpadă pe derdelușul din fața cabanei, copiii preferând să se dea cu sania până se întuneca, iar mai apoi să organizăm activități de cabană. 

Omul de zapadă șnur

     Într-un târziu de seară, era rândul adulților să aibă parte de o atmosferă relaxantă la ciubăr și un pahar de vin bun sau o bere. Ciubărul rustic este construit din lemn de esență tare (de obicei, pin sau molid) fiind dotat cu o sobă submersibilă din inox. Baia în ciubărul cu apă sărată adusă de la Praid este o modalitate de stimulare a sistemului imunitar, recomandată în caz de răceli, afecțiuni reumatice și ameliorarea stresului. Temperatura optimă a apei din ciubăr este la 40 de grade, iar o leneveală în ciubăr este de nerefuzat.

La plecarea din Borzont ne-a ieșit curcubeul în cale

Weekend hibernal la Dochia

     O vorbă adevarată din popor spune să ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să se întâmple, astfel că în sensul pozitiv al cuvintelor, tocmai atunci când ne doream o ieșire de weekend pe munte, am nimerit într-o tură organizată de Mirela, mai nou locomotiva mișcării mecanturiste din Galați. Tura a avut loc în februarie anul trecut, când încă nu bănuiam ce pandemie ne paște, ținându-ne închiși în case.

     Dacă majoritatea participanților au plecat de vineri dimineață, împreună cu Cătălina și Alex am plecat la ora 16.00 din Galați, ajungând în parcarea de la Izvorul Muntelui în jurul orei 21.30. Cunoscând destul de bine traseul de pe Lutu Roșu și Piatra cu Apă, am îndrăznit să urcăm în noapte către cabana Dochia, unde aveam să ajungem în jurul orei 1. Traseul  are o lungime de doar 6,5 km însă am făcut multe pauze, pe rucsaci agâțând câteva luminițe și clopoței pentru a ne face simțită preventiv prezența pe traseu. Dacă la început am înaintat destul de greu din pricina gheții de pe traseu, cu cât luam în altitudine, grosimea stratului de omăt creștea, fulgii de nea dansând haios la lumina frontalelor. 

     Ajunși la cabană, am intrat tiptil în camera cu 16 paturi, unde corul Madrigal de sforăituri era la datorie, noi găsind paturi libere lângă cei mai vocali. Mare noroc am avut cu dopurile de urechi, nelipsite din borseta de drumeție, spre surprinderea colegilor de cameră care se mirau dimineață cum am putut adormi.

    Treziți devreme, am servit micul dejun la cabană, apoi rând pe rând ne-am adunat pentru urcarea pe vârful Toaca, apoi la Panaghia. Ulterior, am făcut stînga împrejur, întorcându-ne în șaua Lespezi, de unde ne-am îndreptat către schit, Piatra Lăcrămată și Jgheabul lui Vodă.

     Conform legendei, Dragoș-Vodă hăituind un zimbru rănit de o săgeată, a urcat pe jgheabul cu pricina pentru a-l prinde, zimbrul sleit de puteri fiind răpus în colții stâncoși de sub Piatra Lată, locul fiind denumit Cununa Zimbrului.

Toaca și scara (Foto: Viorel Ion)

Gașca mecanturistă

Piatra Lăcrămată - bloc de gresie și conglomerat , 

modelat de vânturi și ploi (Foto: Viorel Ion)

Capre negre pe Ocolașu Mare

Gardul Stănilelor, cu numeroase stane de piatră, despărțite de jgheaburi

Cabana Dochia

     Duminică dis-de-dimineață, la o temperatură de -10 grade, am ieșit pe terasa cabanei pentru a surprinde răsăritul soarelui din marea întinsă de nori pufoși. 

      Am coborât de la cabană pe Jgheabul cu Hotar, strecurându-ne la început prin jnepeni și afinișuri de nu te mai vezi, apoi o coborâre abruptă pe sub pereți și polițe de piatră, cu un mic popas de regrupare la stînca Dochiei, fiica lui Decebal, care a fost transformată în stâncă de Zamolxes pentru a o scapă de împăratul Traian, cuceritorul Daciei.

       Am avut parte de un weekend plin de zăpadă, discuții amicale si drumeție pe cărările Ceahlăului. Mai vrem...