UTMB 2019 - Întrebări și răspunsuri

     Ultra Trail du Mont Blanc (pe scurt, UTMB) a reprezentat obiectivul meu în acest an, în care am investit enorm, după posibilități: muncă, emoții, ceva bani și timp, mult timp. Cursa s-a terminat prematur aproape de kilometrul 100, când picioarele și mintea au refuzat să mai colaboreze împreună. La peste două săptămâni de la cursă, am reușit să aștern pe hârtie cauzele abandonului la UTMB, reușind să identific ceea ce a mers bine, ce nu a mers și cam ce trebuia să fac și nu am făcut. Această experiență o voi folosi pentru a fi pregătit pentru competițiile ce vor urma.
        După cursă, fiind încă prins în Chamonix în atmosfera evenimentului, nu am simțit șocul unui abandon - un lucru inedit pentru mine, însă cu cât zilele treceau, nopțile mele de somn erau mai scurte, retrăind în vis de câteva ori cursa pas cu pas, venind la pachet cu mulți de „dacă”, ”oare” sau „poate”. Dacă eram mai bine pregătit, oare terminam cursa și poate reușeam să alerg mai bine, în ciuda problemelor musculare avute? Oare de ce n-am continuat cursa, cu toate că cvadricepșii femurali urlau, iar eu mă mișcam precum un melc? Poate dacă doar mergeam, terminam cursa, însă oare cu ce avarii? Oare nu am greșit strategia de abordare a cursei? Momentul în care am renunțat, iar numărul de concurs a fost ciopârțit de către organzatori a reprezentat o dezamăgire eliberatoare. Știam că UTMB înseamnă frumusețe, agitație, spectacol și multă durere. Am atâtea întrebări și răspunsuri....
        Visul UTMB 2019 nu este un coșmar, ci doar un bilanț frumos al unei idei apărute în urmă cu câțiva ani, din păcate un vis neterminat....deocamdată! Mă consumă mental acest DNF, cu toate că știu că nu este nicio dramă, nu sunt primul sportiv amator care abandonează la o cursă. Însă am fost acolo, alături de alți 2300 de participanți norocoși să alerge cea mai frumoasă alergare montană din lume, am fost acolo într-o atmosferă unică, plină de energie și adrenalină, pentru care cuvintele sunt insuficiente pentru a o descrie.
         Răspunsurile pentru acest abandon nu se regăsesc doar în timpul cursei, ci mai ales în pregătirea cursei de-a lungul întregului an. Am învățat despre mine din această cursă cât din alte zece curse la care am trecut linia de final. Am învățat că nu este suficient doar să alergi și să ai un volum suficient de kilometri, este nevoie de multă diferență de nivel adunată în timpul anului, cât mai ales în ultimele două luni înainte de cursă, când mușchii trebuie chinuiți pe coborârile abrupte. Saltul de la o cursă de 120 km (cea mai lungă alergare de până acum) la 170 de km a fost destul de mare, oare m-am grăbit și am sărit o treaptă?! 
       Am jucat în „Champions League” al alergării montane, mi-a plăcut la nebunie să fiu acolo și să alerg alături de cei mai buni. 

 

Doar atât am putut...

Datele sunt doar pentru statistică

 “A fost odată ca niciodată,
că de n-ar fi nu s-ar povesti”,

cam așa încep toate basmele românești...

...toată lumea știe ce urmează, binele învinge, blablabla..., așa bănuiam și eu cu cea mai lungă alergare montană la care am participat până acum. Totuși, alergarea pe o distanță de 170 de km nu este chiar un basm, cu atât mai mult când nu ai un super-paloș, iar baghete magice nu există. Insă orice baghetă are nevoie de energie, consecvență si mai ales încredere. Am muncit foarte mult pentru această cursă, însă rezultatul îmi spune că nu suficient. Prâslea se dă peste cap de trei ori, în acest an s-a dat doar o dată... 

     UTMB va fi acolo în fiecare an, cu startul din Chamonix, sunt convins că voi avea oportunitatea să revin. 

Meet my challenge - UTMB

     De cele mai multe ori, o poveste frumoasă începe cu un „DA”. Traversând trei țări (Franța, Italia și Elveția) de-a lungul a 170 km și 10 000 m diferență de nivel, Ultra Trail du Mont Blanc (pe scurt, UTMB) atrage atenția ca nicio altă cursă de trail running din lume.

     Anul trecut m-am înscris pentru cursa CCC, nefiind însă tras la sorți, numărul celor înscriși fiind aproape dublu față de cel al locurilor alocate. Anul acesta am vrut să mă înscriu cu șansă dublă la CCC, dar am decis în ultima clipă să mă înscriu la cursa cea mare, UTMB, șansele să fiu extras din primul an fiind, desigur, mult mai mici. De multe ori, am avut inspirația și stăruința să încerc acolo unde alte persoane nici nu îndrăznesc să bată la ușă. Alegerile luate de fiecare dintre noi sunt uși ce le cărăm în spate.

     Iată-mă în fața cele mai mari provocări de trail running. Nu am mai alergat mai mult de 120 de km într-o singură cursă (în 2017 la Lavaredo Ultra Trail), dar consider că am experiența necesară să termin această cursă într-un timp mulțumitor pentru mine. Cu 5-6 ani în urmă nu mi-aș fi putut imagina participarea la UTMB, experiențele de până acum mi-au arătat că trebuie să crezi în tot ceea ce faci, să îți placă o idee și să muncești oricât este nevoie pentru ca ea să se materializeze.

    Următorul pas l-am făcut, am achitat taxa de participare, apoi am căutat cazare în Chamonix, totodată și variante de zbor până la Geneva (cel mai apropiat aeroport de start). Aa, să nu uit de câteva analize medicale pentru certificatul medical necesar pentru participare.

     Cel mai important lucru este întocmirea unui plan de antrenament, încercând pe cât posibil să-l respect, astfel încât vineri, pe 30 august la ora 18.00 să fiu pregătit pentru cele peste 30 de ore de mers/alergat/urcat/coborât pe traseul UTMB. Timpul limită este de 46 de ore și jumătate, statistica spune că o treime din participanți nu termină cursa, iar o altă treime ajunge la finiș după 40 de ore de la start.

       Programul de alergare cuprinde mai multe etape constituite din 2-3 săptămâni cu volum mai mare de kilometri, urmate de o săptămână mai lejeră, pentru a permite recuperarea și odihna, pentru prevenirea accidentelor. Odihna și somnul sunt esențiale. În fiecare weekend voi încerca o alergare mai lungă (28-30 km), urmată a doua zi de o alergare puțin mai scurtă (20-24 km). Alergările mai lungi ar trebuie să simuleze, pe cât posibil, condițiile cursei (suprafață, altitudine, condiții meteo). Odată cu venirea primăverii, voi mări volumul săptămânal de kilometri, precum și diferența de nivel.  

       M-am înscris la câteva alergări montane ce vor reprezenta antrenamente bune pentru UTMB. De asemenea, este necesar să planific 2-3 alergări nocturne, pentru învingerea psihicului obosit și a mă obișnui cu privarea de somn. Mersul pe munte trebuie antrenat, prin câteva drumeții montane voi îmbunătăți viteza de mers. 

      Orice plan de antrenament rămâne doar un plan, oricând poate fi modificat și revizuit pentru a ne menține motivați și a evita accidentările, dar mai ales pentru a se potrivi stilului de viață, precum și priorităților de familie. 

        Most importantly remember to have fun, because in the end, it is only running!

       Provocările trebuie căutate, iar oportunitățile abordate cu curaj. Nu lăsa pe 2020, ce poți face în 2019!