30.12.2020

Crasna - Lacul Vulturilor

     În ultima duminică a lunii noiembrie am planificat o drumeție către lacul Vulturilor din munții Siriu pe traseul turistic marcat cu triunghi albastru ce pornește din localitatea Crasna. Venind dinspre Buzău, imediat cum intrăm în Crasna, parcurgem spre stânga drumul forestier cale de 5 km până la al doilea pod pe partea stângă, unde găsim un stîlp indicator către lacul Vulturilor și vom lăsa mașina pe marginea drumului.


     Cu rucsacul în spate, trecem podul peste pârâul Crasna luând la pas un drum forestier secundar pe valea pârâului Urlătoarea, ce a fost amenajat hidrologic cu mulți ani în urmă. După o oră de mers am ajuns în poiana Urlătoarea, de unde urcăm abrupt pe o potecă în dreapta timp de încă o oră ieșind în golul alpin, unde intersectăm traseul cu bandă roșie ce marchează autostrada Carpaților. Ritmul de mers este lejer, la nivel conversațional alături de Sorin și Costin.





    Ajungem la Poarta Vânturilor (de fapt, o curmătură între vârfurile Siriu și Mălâia), ceața devine mai densă, descoperind încă un marcaj turistic cu punct roșu ce urcă spre vîrful Siriu și coboară la Colții Balei pe valea Bradului către coada lacului de acumulare. Aproape de lacul Sec suntem ajunși din urmă de mai multe mașini de teren ce au urcat la lac venind dinspre Stearpa pe drumul forestier Morcovoaia, vechi drum de căruțe și tunuri amenajat în Primul Război Mondial. 
     Am ajuns la lacul Vulturilor după 3 ore de mers lejer, am luat o pauză de masă, apoi ne-am întors pe același traseu, cu o mică deviere pe la Colții Măgăreței, singurul loc din munții Buzăului unde putem zări capre negre.







02.12.2020

Hârtopul Darei și Dara

     La sfârșitul lunii august, după alergarea de la Făgăraș Ultra Rocks, am urcat împreună cu Cătălina, pentru două zile și o noapte la cort în creasta Făgărașului pe vârfurile Hârtopul Darei (2506 m altitudine) și Dara („doar” 2500 m alt.), campând pe malul lacului Mioarelor, situat după GPS-ul multora la cea mai înaltă altitudine din țară (2282 m). 

   Am plecat destul de târziu din Sâmbăta de Sus, parcând mașina la pensiunea Floarea Reginei. Un weekend cu vreme bună la munte aduce cu sine un trafic mai mare pe drumul forestier către cabana Sâmbăta și numeroși doritori să ajungă la chilia lui Arsenie Boca. La cabană luăm o scurtă pauză, urcând în treapta superioară a văii de sub colțul Bălăceni, unde decidem să ieșim în creasta Făgărașului pe poteca mai rar folosită de turiști, marcată cu punct roșu ce urcă pieptiș sub vârful La Cheia Bândei. Oriunde te întorceai dădeai de afine, viteza noastră de înaintare fiind încetinită.




      Ajunși în creastă, ghid ne devine marcajul bandă roșie, mărim numărul pașilor pentru a ajunge pe lumină la Tăul Mioarelor. Fiind duminică după-amiază nu mai întâlnim alți turiști în creastă, trecem de curmătura Mogoșului, iar la portița Lacului ne surâde ideea pentru câteva momente de a înnopta la lacul Urlea. Mai avem aproape o oră până la lăsarea nopții, decidem să mergem mai departe așa cum planificasem de la început. Dincolo de vârful Fundu Bândei, coborâm abrupt către lac, ajungând aproape de asfințit.  Temperatura a scăzut brusc, prin urmare a trebuit să intrăm în cortul degrabă montat, nu înainte de prepararea unei supe calde la plic.



Lacurile Gemenele (de Sus și de Jos)

      Am dormit buștean câteva ore, Cătălina foindu-se spre dimineață, din cauza denivelărilor terenului, promițându-i că data viitoare vom monta cortul pe gazonul lui Liverpool. Dimineața ne-a întâmpinat cu mult soare, cercetând împrejurimile lacului Mioarelor, lac de origine glaciară, situat în căldarea Hârtoapele Leaotei, alături de lacurile Geamănul de Sus, Geamănul de Jos, lacul Taberei și Mușetescu, cu locuri ideale pentru corturi.






     Lacul este alimentat de două izvorașe, de unde reușim să umplem bidoanele cu apă. Luăm micul dejun, urmat de o bălăceală rece, apoi pregătim bagajele. Ne facem o idee despre poteca nemarcată pe care vom urca mai întâi pe vârful Mușetescu, apoi pe Hârtopul Darei și Dara. Pornim la drum, luăm înălțime, admirând perspectivele spre masivele învecinate și spectaculosul cadru al circului glaciar. Treptat suișul se domolește pășind în șaua Hârtopului. Pe vârful Mușetescu (2495 m altitudine) găsim o momâie solidă ridicată din pietre și lespezi, de unde pleacă spre sud o culme lungă numită muntele Mușetescu.





Vârful Mușetescu și lacul Roșu

Trapezul Moldoveanu-Viștea pe linia orizontului

     Poteca lină marcată rar cu punct roșu urcă pe vârful Hârtopul Darei, unde nu zăbovim prea mult, pentru a ajunge și pe Dara, cele două vârfuri fiind separate de o distanță de doar 500 m. Dara constituie una din cele șase ramuri sudice ale munților Făgăraș, fiind totodată printre cele mai înalte platforme din munții noștri, situată la aproximativ 2500 m altitudine. Platforma comunică cu creasta Făgărașului printr-o culme stâncoasă cu versanți abrupți, având capătul vestic pe vârful Dara, iar cel estic pe vârful La Fundu Bândei. 




Lacul Urlea văzut din creastă


      La întoarcere am decis să mergem pe bandă roșie până în Fereastra Mare a Sâmbetei, urmând să coborâm pe vale pe același traseu ca la dus. Coborârea ni s-a părut lungă ca o zi de post, ultima porțiune a drumului forestier devenind ca un biscuite uscat mâncat fără chef. Această drumeție a fost gândită pentru a parcurge o zonă mai puțin vizitată a Făgărașului, frumusețea acestor munți fiind dată de numeroasele văi și creste secundare, nu doar de urcarea pe Moldoveanu sau Negoiu.