Am terminat școala generală în urmă cu 25 de ani, încercând să ne revedem anual în același cerc de colegi și prieteni. Se spune că prietenii din copilărie rămân prieteni pe viață, prima senzație atunci când ne vedem este că timpul n-a prea trecut peste noi, în ciuda firelor albe de păr, fiind o regăsire similară cu cea de pe vremuri, reluând amintirile comune, uneori cu aceleași glume și povești de odinioară, dar ușor îmbogățite. Ne-am amintit cu drag de timpurile când prietenia se înfiripa din orice și nu ținea cont de prea multe.
Am redeschis catalogul pentru reîntâlnirea de clasă montană, pentru o tură mai serioasă în munții Făgăraș, la care am spus prezent: Costin, Lucian, Sorin, Dorin și subsemnatul. Cu rucsacul în spinare, am pornit pe valea Sâmbetei către Fereastra Mare a Sâmbetei, iar de aici pe creasta Făgărașului către Viștea-Moldoveanu, închizând circuitul cu coborârea pe valea Viștei. Am dormit două nopți la cort, în Fereastra Mică și pe valea Viștei, în poiana de la limita de superioară a pădurii. După trei zile parcurse pe trasee montane, cu rucsacurile cam grele în spinare, cu discuții și teme inepuizabile, ne-am despărțit recunoscând că a fost o întâlnire reușită, propunându-ne o nouă întalnire montană in Retezat sau Parâng.
