Weekend hibernal la Dochia

     O vorbă adevarată din popor spune să ai grijă ce îți dorești că s-ar putea să se întâmple, astfel că în sensul pozitiv al cuvintelor, tocmai atunci când ne doream o ieșire de weekend pe munte, am nimerit într-o tură organizată de Mirela, mai nou locomotiva mișcării mecanturiste din Galați. Tura a avut loc în februarie anul trecut, când încă nu bănuiam ce pandemie ne paște, ținându-ne închiși în case.

     Dacă majoritatea participanților au plecat de vineri dimineață, împreună cu Cătălina și Alex am plecat la ora 16.00 din Galați, ajungând în parcarea de la Izvorul Muntelui în jurul orei 21.30. Cunoscând destul de bine traseul de pe Lutu Roșu și Piatra cu Apă, am îndrăznit să urcăm în noapte către cabana Dochia, unde aveam să ajungem în jurul orei 1. Traseul  are o lungime de doar 6,5 km însă am făcut multe pauze, pe rucsaci agâțând câteva luminițe și clopoței pentru a ne face simțită preventiv prezența pe traseu. Dacă la început am înaintat destul de greu din pricina gheții de pe traseu, cu cât luam în altitudine, grosimea stratului de omăt creștea, fulgii de nea dansând haios la lumina frontalelor. 

     Ajunși la cabană, am intrat tiptil în camera cu 16 paturi, unde corul Madrigal de sforăituri era la datorie, noi găsind paturi libere lângă cei mai vocali. Mare noroc am avut cu dopurile de urechi, nelipsite din borseta de drumeție, spre surprinderea colegilor de cameră care se mirau dimineață cum am putut adormi.

    Treziți devreme, am servit micul dejun la cabană, apoi rând pe rând ne-am adunat pentru urcarea pe vârful Toaca, apoi la Panaghia. Ulterior, am făcut stînga împrejur, întorcându-ne în șaua Lespezi, de unde ne-am îndreptat către schit, Piatra Lăcrămată și Jgheabul lui Vodă.

     Conform legendei, Dragoș-Vodă hăituind un zimbru rănit de o săgeată, a urcat pe jgheabul cu pricina pentru a-l prinde, zimbrul sleit de puteri fiind răpus în colții stâncoși de sub Piatra Lată, locul fiind denumit Cununa Zimbrului.

Toaca și scara (Foto: Viorel Ion)

Gașca mecanturistă

Piatra Lăcrămată - bloc de gresie și conglomerat , 

modelat de vânturi și ploi (Foto: Viorel Ion)

Capre negre pe Ocolașu Mare

Gardul Stănilelor, cu numeroase stane de piatră, despărțite de jgheaburi

Cabana Dochia

     Duminică dis-de-dimineață, la o temperatură de -10 grade, am ieșit pe terasa cabanei pentru a surprinde răsăritul soarelui din marea întinsă de nori pufoși. 

      Am coborât de la cabană pe Jgheabul cu Hotar, strecurându-ne la început prin jnepeni și afinișuri de nu te mai vezi, apoi o coborâre abruptă pe sub pereți și polițe de piatră, cu un mic popas de regrupare la stînca Dochiei, fiica lui Decebal, care a fost transformată în stâncă de Zamolxes pentru a o scapă de împăratul Traian, cuceritorul Daciei.

       Am avut parte de un weekend plin de zăpadă, discuții amicale si drumeție pe cărările Ceahlăului. Mai vrem...

Crasna - Lacul Vulturilor

     În ultima duminică a lunii noiembrie am planificat o drumeție către lacul Vulturilor din munții Siriu pe traseul turistic marcat cu triunghi albastru ce pornește din localitatea Crasna. Venind dinspre Buzău, imediat cum intrăm în Crasna, parcurgem spre stânga drumul forestier cale de 5 km până la al doilea pod pe partea stângă, unde găsim un stîlp indicator către lacul Vulturilor și vom lăsa mașina pe marginea drumului.

     Cu rucsacul în spate, trecem podul peste pârâul Crasna luând la pas un drum forestier secundar pe valea pârâului Urlătoarea, ce a fost amenajat hidrologic cu mulți ani în urmă. După o oră de mers am ajuns în poiana Urlătoarea, de unde urcăm abrupt pe o potecă în dreapta timp de încă o oră ieșind în golul alpin, unde intersectăm traseul cu bandă roșie ce marchează autostrada Carpaților. Ritmul de mers este lejer, la nivel conversațional alături de Sorin și Costin.

    Ajungem la Poarta Vânturilor (de fapt, o curmătură între vârfurile Siriu și Mălâia), ceața devine mai densă, descoperind încă un marcaj turistic cu punct roșu ce urcă spre vîrful Siriu și coboară la Colții Balei pe valea Bradului către coada lacului de acumulare. Aproape de lacul Sec suntem ajunși din urmă de mai multe mașini de teren ce au urcat la lac venind dinspre Stearpa pe drumul forestier Morcovoaia, vechi drum de căruțe și tunuri amenajat în Primul Război Mondial. 

     Am ajuns la lacul Vulturilor după 3 ore de mers lejer, am luat o pauză de masă, apoi ne-am întors pe același traseu, cu o mică deviere pe la Colții Măgăreței, singurul loc din munții Buzăului unde putem zări capre negre.