Bușteni SkyRace 2015

     După experienţa plăcută din munţii Retezat, alergarea din Buşteni-The Bucegi Gate nu trebuia să lipsească din calendarul meu. Iar neparticipând în acest an la Marathon7500, dorul de potecile  Bucegiului crescuse.

     Iată-mă în Buşteni sâmbătă după-amiază alaturi de Marian şi Olimpia. Mă cazez la o cabană alături de colegii de la Mecanturist, ei cu alte obiective: valea Gălbenele, Hornul Coamei şi Brâna Aeriană. Gaşca ajunge târziu şi nu apuc prea mult să stau la vorbă cu ei. Dimineaţă-devreme, fac ceva gălăgie în cameră şi îi trezesc.

     La start, ora 9.00 în faţa primăriei din oraş aproape 150 de participanţi la SkyRace: 31 de km, 2100 m diferenţă de nivel. Inaugurez noul tricou de alergare de la Compressport şi decid să alerg fără beţe. Cred că am ales bine, totuşi la sfârşitul cursei îmi dau seama că îmi trebuie o borsetă mai bună.

Cu Marian, mergem către start

     Plec în alergare uşoară, primul km este pe asfalt până la Căminul Alpin, de acolo se intră pe traseul marcat cu triunghi roşu către Poiana Coştilei, unde timpul meu este de 37 de minute. Voluntarii de aici sunt simpatici şi gălăgioşi, bravo!

     Continui către Pichetul Roşu (timp: 1 oră şi 1 minut), unde sunt poziţionați strategic doi voluntari. Aici, într-o clipă de neatenţie, scap bidonul de hidratare din mână vărsând mai bine de jumătate din isostar. Nasol pe căldura asta, până la Mălăieşti trebuie să trag tare!

Mă bucur de alergare fiind mulțumit de ritmul avut. 

     Ajung la Prepeleac la 1 oră şi 35 de minute, numeroşi turişti cu rucsacul în spinare fac galerie pe traseu, mă salut cu Florin Vestale de la HPM Iaşi şi ajung la cabana Mălăieşti la 1 oră şi 48 de minute. Mă hidratez, umplu bidonul cu apă pornind pe cea mai grea porţiune a traseului. Simt că beţele mi-ar fi fost de ajutor pe o porţiune scurtă. 

De la Mălăiești către Horn

       La intrare în horn, îmi revin si ies uşor către vf.Omu. În şaua Hornului, 4 turişti inspirați stau cu cortul exact pe culme, bucurându-se de priveliştea pitorească spre valea Malaieşti, dar şi către valea Gaura. Frumos şi de ţinut minte!

      Ajung la punctul de hidratare şi control la vf.Omu (timp: 2 ore şi 55 de minute), unde lumea este voioasă şi face galerie. Urmează coborârea pe valea Cerbului, unde incerc să dau drumul la picioare şi să tai cât mai multe serpentine. Vorbesc cu picioarele: „dacă nu alergaţi acum, atunci când?”.

     Ies în Poiana Coştilei, găsesc aceeaşi oameni inimoşi, unde-mi potolesc căldura şi setea (timp: 3 ore şi 45 de minute). De aici, încă 5 km comuni ca la dus către finish. 

      Devin relaxat, dar şi depăşit de 2 concurenţi mai proaspeţi decât mine. Ies la Căminul Alpin, asfaltul topeşte tălpile, repede printre tarabele cu blănuri şi gata am ajuns la sosire. Timp final: 4 ore şi 11 minute (locul 32 la open masculin). Super-tare, sunt mulţumit de mine!

Eeeeeeeeeeesteeee!

     Urmează ceva discuţii prin zonă, hidratare cu bere nealcoolizată oferită de organizatori (niște oameni harnici şi dăruiţi acestui sport) şi un masaj scurt de 10 minute la picioare. Îl aştept pe Marian, care soseşte cu un timp bun de 5 ore şi 32 de minute. Buşteni SkyRace 2015: palpitant, interesant, frumos şi epuizant! Mai vreau...!