Merg pe ideea că orice alergare montană aduce cu sine și câteva zile de vacanță, încercând pe cât posibil să condimentez alergarea cu drumeții si obiective turistice. Nu doar fuga reprezintă scopul principal, cât mai ales socializarea, cunoașterea locurilor, a oamenilor, tradițiilor si „apucăturilor” locale. Prin participarea la Ultra Trail du Mont Blanc am reușit să organizez o vacanță de o săptămână la Chamonix, una dintre cele mai cunoscute stațiuni montane din Europa, situată la poalele Mont Blanc-ului.
Pasionații de munte au parte de trasee de drumetie, cabane și refugii, instalații de transport pe cablu la înălțime, trenuri alpine pe linii înguste, peisaje deosebite. Chamonix reprezintă perla regiunii, mai nou capitala alergării montane, unde pe perioada UTMB-ului poți auzi aproape toate limbile pământului. Rar poți întâlni o asemenea densitate de cuvinte de toate națiile. Cazarea am luat-o de pe airbnb, la una dintre zecile de case de vacanță situate în Les Moussoux, la 15 minute de mers pe jos până în centrul stațiunii.
Limitat fiind de timpul disponibil, participarea la Ultra Trail du Mont Blanc, ne-am propus pentru primele trei zile de vacanță trei obiective turistice mai importante: Tramway du Mont Blanc, Aiguille du Midi si Montenvers Mer de Glace.
Astfel, am achiziționat online cardul de acces Mont Blanc Multipass, valabil pentru cele trei zile, fiind incluse în preț accesul pe aproape toate instalațiile de cablu din zonă, la trenurile alpine și către Aiguille du Midi (un multipass de 3 zile consecutive costă în jur de 85 de euro de persoană, astfel economisind o sumă bunicică de bani). Ca să vă faceți o idee, numai accesul pe Aiguille du Midi este 65 de euro, iar cardul ne scutește de statul la coadă, el facilitând totodată transportul local gratuit cu trenul sau autobuzul.
Pasionații de munte au parte de trasee de drumetie, cabane și refugii, instalații de transport pe cablu la înălțime, trenuri alpine pe linii înguste, peisaje deosebite. Chamonix reprezintă perla regiunii, mai nou capitala alergării montane, unde pe perioada UTMB-ului poți auzi aproape toate limbile pământului. Rar poți întâlni o asemenea densitate de cuvinte de toate națiile. Cazarea am luat-o de pe airbnb, la una dintre zecile de case de vacanță situate în Les Moussoux, la 15 minute de mers pe jos până în centrul stațiunii.
Limitat fiind de timpul disponibil, participarea la Ultra Trail du Mont Blanc, ne-am propus pentru primele trei zile de vacanță trei obiective turistice mai importante: Tramway du Mont Blanc, Aiguille du Midi si Montenvers Mer de Glace.
Astfel, am achiziționat online cardul de acces Mont Blanc Multipass, valabil pentru cele trei zile, fiind incluse în preț accesul pe aproape toate instalațiile de cablu din zonă, la trenurile alpine și către Aiguille du Midi (un multipass de 3 zile consecutive costă în jur de 85 de euro de persoană, astfel economisind o sumă bunicică de bani). Ca să vă faceți o idee, numai accesul pe Aiguille du Midi este 65 de euro, iar cardul ne scutește de statul la coadă, el facilitând totodată transportul local gratuit cu trenul sau autobuzul.
Tramway du Mont Blanc a fost primul tren turistic alpin din lume, traseul complet fiind finalizat în anul 1914. Din 1956 este electrificat, până atunci fiind acționat de locomotive cu abur. Gradul de înclinare maximă de 24% este atins la stația finală Nid D'Aigle (Cuibul vulturului, în traducerea noastră). A fost construit pentru a facilita accesul alpiniștilor spre punctul de plecare pentru urcarea pe Mont Blanc. Stația de pornire este situată în Saint Gervais-Le Fayet la altitudinea de 590 m, imediat cum ieși din gara feroviară. După o călătorie de aproape o oră și jumătate, trenul oprește la altitudinea de 2372 de metri, la 5 minute de mers pe jos pe potecă, ajungând la refugiul Nid D'Aigle, de unde putem admira in tihnă ghețarul Bionnassay. Sunt trei garnituri de tren în culori diferite, fiecare având nume de fete: Jeanne, Marie și Anne.
Aiguille du Midi reprezintă cel mai vizitat
obiectiv, fiind un vârf situat la 3842 m altitudine, vizavi de Mont Blanc,
panorama de aici către cel mai înalt vârf de pe continent fiind inegalabilă.
Accesul se face urcând din Chamonix cel mai înalt teleferic din Europa, într-o telecabină în care încap în jur de 60
de persoane. Urcarea este din două bucăți, prima parte până la
Plan de l'Aiguille, iar a doua fiind cea mai lungă deschidere de teleferic din
Europa, stâlpii neputând fi montați pe ghețari. Senzația este că urci cu un
lift de mare viteză, având ceva temeri către final când telecabina s-a oprit
brusc, suspendată fiind deasupra ghețarului. Nu am eu rău de înălțime, dar nu mi-ar plăcea să rămân blocat de-aiurea. De la stația de sus a telefericului
situată la 3777 m, am urcat cu un lift săpat în stâncă până la 3842 m, pe platforma principală a stației, unde
atracția principală este o cabină de sticlă - „a step in a void”, suspendată deasupra unui hău de peste 1000
m. Accesul pe Aiguille du Midi este cel mai la îndemână și mai sigur mijloc de a vedea de aproape vârful Mont Blanc. Mare grijă cum te îmbraci și te încalți, când am plecat din Chamonix erau 15 grade, sus la 3800 m erau -2 grade, în luna august, cu o noapte înainte ninsese. Am zărit câțiva chinezi tremurând în bermude și tricou.
Accesul către Montenvers Mer de Glace se face cu un tren prevăzut cu cremalieră, traseul construit în anul 1909, urcând până la 1913 m altitudine, la baza celui mai mare ghețar din Franța și al treilea din Alpi (7 km lungime și 200 m grosime). Trenul ce pare vechi, având o culoare plăcută de roșu aprins, urcă pe o lungime de 5 km, oferind posibilitatea de a admira Chamonix-ul de la înălțime.
Montenvers este un punct de plecare în drumețiile si ascensiunile montane. O plimbare în inima ghețarului este posibilă prin intermediul unui teleferic, urmată de coborârea unor scări, la capătul cărora se află grota de gheață refăcută periodic din cauza deplasării ghețarului și, mai ales, a topirii acestuia. Această grotă lungă de 100 m oferă vizitatorilor imaginea interioară a unui ghețar. În zona treptelor, din loc în loc sunt marcate semnele topirii ghețarului la diferiți ani și perioade. Sunt convins că „cercetătorii britanici” sau cei din Chile au calculat deja anul în care ghețarul va dispărea pentru totdeauna, ritmul de topire fiind unul accentuat. Mergeți acum, cât încă mai este posibil!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu