Reîntâlnire de clasă montană 2018

      A devenit o tradiție pentru colegii din școala generală să organizăm o dată pe an reîntâlnirea de clasă.  „Agapa” noastră este puțin altfel, în sensul că am decis să mergem pe munte, cu cortul sau la o cabană, stabilind totodată alte două reguli de bază: fără soții/prietene și fără alți prieteni care nu au fost colegi în clasa noastră.

        De astă dată, am decis să mergem în munții Penteleu, planificând un traseu în circuit pentru două zile de weekend. Astfel, cinci colegi am spus prezent vineri după-amiază la Pătârlagele pentru cumpărături, apoi ne-am deplasat către Varlaam la cantonul Cernatu pentru a ridica tabăra de corturi pentru prima seară. La canton, am avut surpriza ca toată poiana să fie acum îngrădită, astfel că am pus corturile în aval de Cernatu, pe o pajiște la Gura Milea, unde pe vremuri, exista un important centru de exploatări forestiere. Seara am petrecut-o la povești în jurul focului și a unui ceaun în care chef-Sorin ne-a surprins cu o tocană gustoasă.

     Sâmbătă nu prea de dimineață am pornit pe drumul forestier de pe Milea-Viforâta, traseu marcat recent cu triunghi albastru către Penteleu, cu intenția de a pune corturile și de a deschide catalogul într-una din poienile de sub vârful Penteleu: în poiana Miclăuș sau la lacul Roșu. 
      Traseul pe primii kilometri este domol, doar șleaurile de tractor ne-au făcut să traversăm de pe o parte a alta a drumului. Traseul traversează rezervația forestieră Milea-Viforâta, ce are în compoziția sa exemplare de arbori  masivi ce depășesc vârsta de 150 de ani. Continuăm traseul pe vechiul drum forestier construit cu zeci de ani în urmă, remarcând durabilitatea și calitatea construcției de odinioară. Sălbăticia este prezentă, nefiind folosit nici măcar ca drum de acces de vaci sau oi, în ciuda faptului că Penteleul a fost dintotdeauna un munte al pășunatului și oieritului.

      Ajungem la capătul forestierului într-o poiana lungă, din care putem admira pentru prima dată golul alpin al Viforâtei. Ne orientăm spre stânga pe o potecă nu prea umblată și cu ceva ezitări după aproximativ 40 de minte ajungem în șaua Caprei, unde este amplasat un stâlp indicator. Ne îndreptăm spre poiana Miclăușului, poteca bine evidențiată fiind obturată de câțiva copaci doborâți de furtună. Aproape de golul Miclăușului ne prinde ploaia, totodată având parte de o primă panoramă a vârfului Penteleu. 
      Structural, Penteleul se prezintă sub forma unei stele, fiind alcătuit dintr-un nod central, vârful Penteleu (1772 m alt.), din care se ramifică culmile: Zănoaga, Miclăuș, Piciorul Caprei, Viforâta și Cernatu. 

     Nu avem vreun motiv să montăm corturile în poiană, nu am găsit niciun izvor, împreună am decis să mergem către zona lacului Roșu, unde într-o poiană este amplasat un foișor. În șaua Cășeriei, se vedea apropiindu-se un șir gros de nori amenințători. Nu după mult timp, primirăm o stropire scurtă.

     Poteca traversează izvoarele Penteleului (am socotit vreo 6 la număr, toate cu debit bogat), apoi după o urcare scurtă, am intrat într-o pădure de conifere. Din cauza ceții, am ratat foișorul văzut de noi din șaua Cășeriei și am ieșit mai jos de cum ne imaginam, în poiana largă de la stâna de la lacul Roșu. 
      Stâna, destul de modestă este amplasată la 50 de metri deasupra potecii pe un pinten la marginea pădurii. Ciobanii au coborât cu oile la vale cu câteva zile în urmă, intrăm în stână pentru a ne adăposti de ploaie. Timpul se scurge, ne liniștim foamea și pornim focul cu lemnele așezate în stivă de ciobani la plecare.

      În ciuda mirosului puternic de stână, decidem să nu mai montăm corturile și să dormim în stână. Un pat zăbrelit și o laviță așezată într-unul din colțurile încăperii aveau să ne fie gazde în care ne vom înghesui toți cinci. Sprijinind alți doi dulapi groși în jurul focului am reușit să încropim încă două locuri de dormit.

     Noaptea s-a lăsat peste Penteleu, ploaia și vântul izbind din nou pereții cariați ai stânii. Cu glume, râsete și povești am petrecut seara, flacăra de la foc pâlpâia dând o lumină slabă ce se reflecta pe pereți. Am adormit destul de repede.
   Trezindu-ne spre dimineață, cerul este în continuare cenușiu, luăm micul-dejun pe repede-înainte, refacem bagajele și pornim către culmea Penteleului. Lacul Roșu îl lăsăm pe altădată, nefiind clar localizat pe hartă și nici de stâlpii indicatori. În ciuda ceții dense și a vântului puternic, urcăm pieptiș pe un hățaș de oi, în jumătate de oră de la plecare descoperind primul marcaj de bandă roșie. Dibuim poteca, organizați în șir indian, am ajuns pe vârful Penteleu, de unde nu am putut observa mare lucru, vizibilitatea fiind limitată.

     Din vârf, coborâm către cabana meteorologică renovată în acest an (am stat câteva minute de vorbă cu meteorologul). Dăm la vale, vântul se mai potolește, luând o scurtă pauză la locul de campare situat deasupra stânii Cernatu. Drumul reprezintă varianta clasică de urcare/coborâre a Penteleului, nefiind unul prea pitoresc, doar amprentele mari și proaspete ale unui urs plimbăreț stârnind câteva discuții. 

     Din nou, a fost o întâlnire inedită, regăsind toate ingredientele necesare pentru o reîntălnire reușită: voie bună, povești și amintiri, locuri și experiențe noi.

Echipa de șoc: Adi, Tănase,Costin, eu și Sorin

Schița traseului 

Fuga de caniculă

      Când vara ne dă bătăi de cap din cauza caniculei, iar temperaturile devin aproape insuportabile, există varianta să mergem cu cortul la munte. Astfel, împreună cu Cătălina, Marilena și Sorin am plecat vineri dimineața din Galați către poiana Stânii, un loc de popas și campare mai puțin frecventat de turiști, din munții Ciucaș. 

    Întinsă, netedă și înconjurată de păduri, poiana Stânii reprezintă un punct de plecare pentru mai multe trasee turistice în circuit.

Poiana Stânii sub pereții stâncoși ai Zăganului

     Sunt o mulțime de locuri de campare în poiană și pe malul Telejenelului, pârâul ce străbate zona. Pentru a ajunge în valea Stânii, trebuie parcurs cu mașina drumul forestier ce pornește la intrarea în satul Cheia. Mai există și varianta unui forestier din comuna Măneciu. Drumul forestier este circulabil pentru mașini cu garda la sol mai ridicată. Sunt câteva pensiuni construite, o păstrăvarie și nu am văzut niciun magazin alimentar. Deci, vă recomand să va luați totul de acasă! Nu există semnal la telefon, ceea ce nu este chiar așa rău.

    Deîndată ce ne-am instalat tabăra de corturi, după ora prânzului am pornit către pasul Tabla Buții și Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial. Traseul marcat cu cruce roșie, urcă printr-o pădure de foioase pe plaiul Cetății până în creasta principală a Carpaților, de unde marcajul bandă roșie continuă către munții Siriu.

Hai la drum!

Marcaje CiucașX3

Pe creasta principală a Carpaților

Pasul Tabla Buții

Cimitirul Eroilor din Tabla Buții

     În urmă cu 400 de ani, pasul Tabla Buții era considerat principala trecătoare practicabilă din punct de vedere comercial. Se spune că pe aici ar fi trecut Mihai Viteazu în anul 1599, fiind construită o cetate, zidurile putând fi observate și în zilele noastre. În Primul Război Mondial, trecătoarea a devenit teatru de operațiuni militare cu peste 3000 de soldați români. În memoria celor căzuți în luptă a fost ridicat un monument la Cimitirul Eroilor, unde sunt înmormântați soldați români și germani. Din ce am citit denumirea de Tabla Buții vine de la tablele folosite pentru ștanțarea butoaielor cu mărfuri la trecerea prin acest punct vamal dintre Transilvania și Țara Românească.

     Seara s-a lăsat peste poiană cu un mic grătar și cartofi la jar, apoi în jurul focului de tabără am depănat povești, temperatura fiind în jur de 14 grade. Fiind solitari în poiană, am adormit destul de repede într-o liniște plăcută.

     Sâmbătă dimineață, în timp ce gașca dormea, am încălțat pantofii de alergare montană și am dat o fugă pe valea pârâului Sterp până în culmea Zăganului, un scurt antrenament pentru ultramaratonul CiucașX3 ce va avea loc în septembrie.

      După o baie cu apă rece și un mic-dejun bogat pornim la drum pe valea Stânii, pe marcajul bandă albastră, ce urcă spre Curmătura Stânii. Trecem de o barieră și urmăm drumul forestier, treptat valea se îngustează, iar poteca ne îndrumă prin albia pârâului. Suntem în Cheile Văii Stânii cu o lungime de un kilometru, iar pereții cheilor se apropie atât de mult cât să încapă doar un om. Observăm locul de unde izvorăște pârâul Stânii, iar valea devine seacă și nisipoasă. Ne bucurăm de răcoarea cheilor. Curând, înfățișarea cheilor se schimbă, relieful devine mai accidentat și sălbatic. Bolovanii și trunchiurile de copaci ne obligă să-i ocolim.

     După proape după 2 ore de mers lejer, poteca iese într-o poiană în preajma unei stâni, iar de acolo urcăm către curmătura Stânii, unde  găsim marcajul de creastă bandă roșie ce merge către cabana Ciucaș. Noi am decis să urcăm în șaua Gropșoarele pe culmea Albele, traseu marcat sporadic cu triunghi roșu.

Piramida Penteleului

Înainte de șaua Gropșoarele, luăm apă de la izvor

    Din șaua Gropșoarele, urcăm către La Răscruce, unde luăm o scurtă pauză de masă și de hidratare. La Răscruce reprezintă o intersecție de poteci marcate: triunghiul roșu către Muntele Roșu, triunghiul galben pe valea pârâului Alb, crucea roșie spre culmea Buzăianu sau Cabana Ciucaș. Ajungem pe vf. Gropșoarele, traversăm o zonă stâncoasă prevăzută cu un cablu metalic, apoi strunga dintre Podul de Aramă si Vf.Zăganu. Ajungem la bifurcația cu poteca marcată cu triunghi albastru, de unde coborâm abrupt pe valea pârâului Sterp pentru a reveni in poiana Stânii, la corturi.

Vf. Ciucaș

Cabana Muntele Roșu

La Podul de Aramă

Tabla Buții

Pe valea pârâului Sterp

 

Poiana Stânii

     În a doua noapte, plăcerea dormitului la cort a fost risipită de către niște localnici mândri de putința și avuția lor: boxe cât frigiderul, karaoke și urlete, mese și grătare ca la cumetrie. Unde ajunge românul cu mașina, șansele să te întâlnești cu asemenea oameni au devenit din ce în ce mai mari. 

     Vom mai reveni în poiana Stânii, zona este foarte frumoasă, poate cu mai mult noroc!