Întâlnire pe Viscol

     Cod galben de viscol și ninsori la munte anunțat pentru weekend-ul programat pentru o nouă reîntâlnire montană de clasă. Destinația: satul Făgețel (județul Harghita) din munții Ciuc, unde ne-am cazat la o cabană ospitalieră. Venind dinspre Onești către Miercurea Ciuc, înainte de a urca în pasul Ghimeș, un drum pietruit se desprinde spre stânga către Făgețel, un sătuc parcă din altă lume liniștită. 

     Doar patru colegi de clasă ne-am revăzut la această ediție, însă revederea a fost plăcută ca întotdeauna cu povești, taclale, aduceri-aminte și de acum-încolo, vestita tocană cu carne de oaie, udată cu un vin sănătos de țară.

Cabana noastră

„Careul de ași”

Tocana reloaded

     Tradiționala drumeție planificată a reprezentat parcurgerea culmei principale a Carpaților pornind din pasul Ghimeș (1155 m altitudine)  până pe vârful Viscol (1494 m alt.), la întoarcere coborând pe la izvoarele Trotușului către Făgețel. 

     Traseul este unul mediu ca dificultate, lipsa marcajelor dese pot pune probleme doar în cazul unei vizibilități limitate. Printr-o succesiune lină de urcări și coborâri deasupra Făgețelului, ajungem pe muntele Petru, unde descoperim un al doilea traseu turistic marcat cu cruce galbenă ce vine dinspre satul Frumoasa. Vremea este închisă, iar prognoza de vânt și lapoviță se adeverește.

Din pasul Ghimeș mergem către relee

Aproape de vârf este amplasat un refugiu montan solid cu priciuri

Am făcut 3 ore până pe vârful Viscol

     La întoarcerea către Făgețel pe unele porțiuni am avut parte de un viscol destul de puternic, urmele lăsate pe zăpadă la dus nemaifiind vizibile. Probabil, pentru a ne reaminti de numele vârfului de pe care venim. Lăsăm pe altădată izvorul geografic al Trotușului și ne orientăm într-un ritm mai alert pe un drum forestier îngust cu ghețuș spre satul Făgețel, iar de aici mai departe către cabană.

Schița traseelor

Meet my challenge - UTMB

     De cele mai multe ori, o poveste frumoasă începe cu un „DA”. Traversând trei țări (Franța, Italia și Elveția) de-a lungul a 170 km și 10 000 m diferență de nivel, Ultra Trail du Mont Blanc (pe scurt, UTMB) atrage atenția ca nicio altă cursă de trail running din lume.

     Anul trecut m-am înscris pentru cursa CCC, nefiind însă tras la sorți, numărul celor înscriși fiind aproape dublu față de cel al locurilor alocate. Anul acesta am vrut să mă înscriu cu șansă dublă la CCC, dar am decis în ultima clipă să mă înscriu la cursa cea mare, UTMB, șansele să fiu extras din primul an fiind, desigur, mult mai mici. De multe ori, am avut inspirația și stăruința să încerc acolo unde alte persoane nici nu îndrăznesc să bată la ușă. Alegerile luate de fiecare dintre noi sunt uși ce le cărăm în spate.

     Iată-mă în fața cele mai mari provocări de trail running. Nu am mai alergat mai mult de 120 de km într-o singură cursă (în 2017 la Lavaredo Ultra Trail), dar consider că am experiența necesară să termin această cursă într-un timp mulțumitor pentru mine. Cu 5-6 ani în urmă nu mi-aș fi putut imagina participarea la UTMB, experiențele de până acum mi-au arătat că trebuie să crezi în tot ceea ce faci, să îți placă o idee și să muncești oricât este nevoie pentru ca ea să se materializeze.

    Următorul pas l-am făcut, am achitat taxa de participare, apoi am căutat cazare în Chamonix, totodată și variante de zbor până la Geneva (cel mai apropiat aeroport de start). Aa, să nu uit de câteva analize medicale pentru certificatul medical necesar pentru participare.

     Cel mai important lucru este întocmirea unui plan de antrenament, încercând pe cât posibil să-l respect, astfel încât vineri, pe 30 august la ora 18.00 să fiu pregătit pentru cele peste 30 de ore de mers/alergat/urcat/coborât pe traseul UTMB. Timpul limită este de 46 de ore și jumătate, statistica spune că o treime din participanți nu termină cursa, iar o altă treime ajunge la finiș după 40 de ore de la start.

       Programul de alergare cuprinde mai multe etape constituite din 2-3 săptămâni cu volum mai mare de kilometri, urmate de o săptămână mai lejeră, pentru a permite recuperarea și odihna, pentru prevenirea accidentelor. Odihna și somnul sunt esențiale. În fiecare weekend voi încerca o alergare mai lungă (28-30 km), urmată a doua zi de o alergare puțin mai scurtă (20-24 km). Alergările mai lungi ar trebuie să simuleze, pe cât posibil, condițiile cursei (suprafață, altitudine, condiții meteo). Odată cu venirea primăverii, voi mări volumul săptămânal de kilometri, precum și diferența de nivel.  

       M-am înscris la câteva alergări montane ce vor reprezenta antrenamente bune pentru UTMB. De asemenea, este necesar să planific 2-3 alergări nocturne, pentru învingerea psihicului obosit și a mă obișnui cu privarea de somn. Mersul pe munte trebuie antrenat, prin câteva drumeții montane voi îmbunătăți viteza de mers. 

      Orice plan de antrenament rămâne doar un plan, oricând poate fi modificat și revizuit pentru a ne menține motivați și a evita accidentările, dar mai ales pentru a se potrivi stilului de viață, precum și priorităților de familie. 

        Most importantly remember to have fun, because in the end, it is only running!

       Provocările trebuie căutate, iar oportunitățile abordate cu curaj. Nu lăsa pe 2020, ce poți face în 2019!