05.04.2020

#Citimacasă

     Am întocmit o listă cu cărțile citite în ultima perioadă ce mi-au plăcut mai mult, adăugând totodată câteva recomandări în contextul actual al statului în casă, lectura fiind poate cel mai la îndemână și benefic înlocuitor al asaltului mass-media și temerilor induse. Cu siguranță nu putem influența ceea ce se întâmplă în jurul nostru, însă putem gestiona emoțiile și sursa de informații primite. Pentru ca timpul disponibil să lucreze pentru noi, este necesar să ne apucăm de răsfoit o carte, un jurnal sau un ghid turistic.

1)  Recunosc că este cartea ce am citit-o de trei ori până acum, fiind recomandată și altor amici. „În pădurile Siberiei” scrisă de Sylvain Tesson prezintă rutina zilnică și gândurile autorului, izolat fiind de bunăvoie într-o izbă de lemn pe malul lacului Baikal, timp de 6 luni la 25 km depărtare de primul vecin.
    „Am luat cu mine cărți, trabucuri și vodcă. Celelalte lucruri - spațiul, liniștea și singurătatea - erau deja acolo. În pustietatea aceasta, mi-am inventat o viață frumoasă și sobră, ducând o existență redusă la câteva activități simple. Am privit trecerea zilelor, având dinainte lacul și pădurea. Am spart lemne, am pescuit ca să am ce mânca, am citit mult, m-am plimbat prin munți și am băut vodcă. șezând lângă fereastră. Cabana era un ideal post de observație.De acolo, puteam surprinde chiar și cele mai subtile tresăriri ale naturii.”

2)  Despre Vama cum „nu mai e ce-a fost” și timpurile cum erau odată, am aflat din memoriile regizorului Cristian Pepino: „Cartea de la Vama Veche” (nu am citit-o încă) și  „A doua carte de la Vama Veche”.
     „Eugen Istodor: Care-s tabieturile ultimei veri petrecute acolo?
     Cristian Pepino: Cele impuse de mândra mea: pe la 7, baie în mare contra mahmurelii. Între 10 şi 1, citit, scris sau desenat în curte, la umbră. Pe la 1 gătit prânz, în general cartofi prăjiţi cu ochiuri. Plajă și baie în mare după-amiaza, de la 4 până la apus. Grătar seara, în curte, șpriţuri și taclale cu prietenii până spre dimineaţă. Uneori o baie în mare noaptea dacă eram destul de matoli. Uneori noctiluca — adică alge fosforescente — sau perseide — stele căzătoare. Nimic deosebit.”

3) „Mănâncă și aleargă” - Scott Jurek.

     Cartea abundă în povestiri incredibile, la limită, despre anduranță, competiție, știință fascinantă și sfaturi practice accesibile, incluzând rețete vegane.
     „Am început să alerg din motive pe care abia acum începeam să le înțeleg. Pe când eram copil, alergam prin pădure și prin curte în joacă. Ca adolescent, alergam pentru a avea o condiție fizică bună. Mai târziu am alergat  ca să-mi găsesc pacea interioară. Am alergat și am tot alergat deoarece învățasem că, odată ce ai început ceva nu renunți, pentru că în viață, la fel ca în ultra-maraton, trebuie să insiști, să mergi înainte....Alergam pentru că depășirea dificultăților dintr-un ultra-maraton îmi amintea că pot depăși dificultățile vieții, că depășirea dificultăților înseamnă de fapt a trăi.”

4) „Luptând cu imposibilul” - Mike Horn

     O carte despre experiența inedită a lui Mike Horn, cel care cu o voință nebunească a parcurs turul Cercului Polar de Nord, 20 000 de km într-un timp de 23 de luni.
    „Acolo, în Arctica, am trăit tot ce trăisem timp de 38 de ani: teama, durerea, bucuria, decepția, euforia, turbarea, speranța, disperarea și... mai ales, fericirea, de o intensitate de neînchipuit. Un mare finit al sentimentului. Am văzut tot ce mi-am dorit să văd, am trăit tot ce aș fi vrut să trăiesc, am învățat să controlez decepția și eșecul, ca elemente inevitabile ale oricărei traiectorii, mi-am sensibilizat sensul priorităților...”

5) „Înțelepciunea lupilor” - Elli H. Radinger

     „Niciun animal nu seamănă atât de mult cu omul în privința comportamentului social ca lupul. Elli H. Radinger, specialista germană numărul unu în lupi, a văzut de mai multe ori lupi răniți la vânătoare sau în luptă. Familia de lupi se îngrijea mereu de aceștia. Dacă plecau la vânătoare, unul rămânea cu cel rănit. Când se întorceau, îi aduceau hrană. Animalele bolnave și bătrâne erau îngrijite până când se simțeau mai bine. Elli H. Radinger se bazează pe experiența ei de decenii în studiul lupilor și ne oferă o privire uimitoare asupra inteligenței unei specii adesea greșit înțelese.”

6) „Acasă, pe drum.4 ani teleleu” - Elena Stancu, Cosmin Bumbuț

   „În noiembrie 2013, cei doi reporteri s-au mutat într-o auto-rulotă ca să înțeleagă România de azi. Au intrat în penitenciare ca să afle de ce sărăcia te aruncă în închisoare, au stat în frig printre oamenii străzii și au văzut abuzurile poliției, au fost în comunitățile în care părinții își pedepsesc copiii cu lovituri de bici și femeile sunt omorâte în bătaie de bărbații lor. Au trăit printre rromii căldărari, unde fetele sunt măritate la 12 ani.”

7) „Mai mult cu mai puțin” - Leo Babauta

     „Cartea ne arată cum să ne simplificăm viața prin identificarea esențialului și eliminarea a ceea ce nu este necesar din situație de viață, fie ea profesională sau personală. Cartea nu vă va spune exact cum să scrieți un roman, să participați la un maraton sau să vă lăsați de fumat. Este însă un manual care vă va învăța să simplificați lucrurile și să vă concentrați pe ce este esențial.”

8) „Incredibila călătorie a lui Shackleton - ENDURANCE” - Alfred Lansing

     „Stăm de mai bine de patru luni pe banchiză - o perioadă de inutilitate absolută, în starea cea mai pură, pentru noi toți. Nu ai nimic de făcut decât să-ți omori timpul cât de bine poți. Chiar și acasă, unde există teatre și tot felul de prilejuri de distracții, de schimbări de peisaje și de oameni, patru luni de lâncezeală ar fi plictisitoare, așa că oricine își poate imagina că pentru noi situația este mult mai grea.”



14.03.2020

Izvoarele Trotușului

    Pasionat de geografie și drumeție, dintotdeauna am fost interesat să aflu locuri inedite cum ar fi obârșia principalelor râuri de la noi din țară.
     Primele triburi umane când descopereau un izvor cu apă trebuiau să anunțe celorlalți de existența lui, asigurându-se în acest fel supraviețuirea grupului. Acum nu mai este cazul, dar oportunitatea unui weekend montan în pasul Ghimeș ne-a oferit șansa să vizităm izvoarele râului Trotuș (în maghiară Tátros – în traducere „râul tătarilor”). Râul Trotuş are o lungime totală de 162 km, fiind unul din afluenţii principali ai Siretului, al şaselea ca lungime, al patrulea ca bazin hidrografic şi al doilea ca debit multianual.


     Căutând pe hartă și întrebând localnicii, am aflat că cele trei izvoare ale Trotușului se adună de pe versantul nordic al Muntelui lui Petru din munții Ciucului. Astfel am pornit din Făgețel către capătul satului, ajungând la cabana Piposz Birtok, iar de acolo am urcat pieptiș pe o potecă veche de grăniceri către muntele lui Petru.



    Când eram puști, am prins la bunicii mei în zona Măgura de Buzău, tradiția de nuntă numită prăjina miresei. Socrul mic înălța în fața casei miresei o prăjină înaltă de 6-8 metri, în vârful căreia se fixa un brad împodobit și un sac cu merinde, cozonac și câțiva bănuți. Înainte de hora miresei, mai mulți flăcăi din sat încercau pe rând să urce această prajină până în vârf pentru a lua acest sac, împărțind cozonacul cu nuntașii. Între timp tradiția a dispărut la Buzău, mare fiind surpriza să regăsesc acest obicei arhaic la Făgețel.

Singurul magazin din Făgețel


    Ieșind în culmea Făgețelului, am întâlnit pentru câteva sute de metri marcajul bandă roșie, reprezentând creasta principală a Carpaților. Poteca urcă spre vârful Viscol și merge mai departe către munții Nemira. Noi ne abatem în stânga, pentru a descoperi primul izvor al Trotușului, țuțuroiul amenajat fiind situat într-un pâlc de brazi pitici, firul permanent al izvorului fiind situat câteva zeci de metri mai sus.








     Urcăm în culmea Păltiniș, unde am găsit poteca marcată cu bandă galbenă. Ne îndreptăm către muchia Beneș, descoperind o săgeată indicatoare ce ne trimite 100 de metri în stânga, la baza unor brazi solizi către al doilea izvor al Trotușului, declarat oficial printr-un indicator turistic.





     Revenind în culme, continuăm drumeția și găsim chiar în potecă un al treilea izvor al Trotușului, cu debit redus, ce probabil vara își pierde firul pe vale. Acest izvor pare a fi situat la o altitudine mai mare comparativ cu celelalte două, din acest punct de vedere putând fi considerat izvorul geografic. Dar, acest lucru ar putea fi studiat de persoane abilitate. 


     Închidem potcoava Făgețelului, părăsind marcajul bandă galbenă, urmărind în stânga culmea Rândașului, ce ne duce într-o coborăre lentă pitorească aproape de mânăstirea Făgețel, situată înainte de serpentinele ce suie în pasul Ghimeș. Întregul circuit are lungimea de 22 km, putând fi parcurs într-un ritm lejer în aproximativ 5 ore cu pauze.




Rumburak fără inel, dar cu casa mai mică

Vedere către pasul Ghimeș