17.07.2018

Efharisto Naxos

     Cauți pe internet o destinație grecească, vrei să te relaxezi pe o insulă cu plaje inedite, nu dorești Thassos, Corfu și nici Lefkada, știi prea bine că Grecia are vreo 6000 de insule dintre care doar 300 locuite, dar tu ești încăpățânat și tot cauți. Nu mai ai răbdare, tastezi pe google: „Greece`s most popular undiscovered island”, iar rezultatul este Naxos, ridici curios sprânceana și spui „asta-i pentru mine!”. 
     Cea mai mare și cea mai fertilă dintre insulele Ciclade, Naxos este considerată cea mai frumoasă, înverzită și muntoasă insulă. Muntele Zas (Zeus) are o înălțime de 1001 m. Legendarul Tezeu a abandonat-o aici pe Ariadna, cu toate că îl ajutase în labirintul cretan. Dionysos, zeul vinului și al extazului, aparține insulei Naxos.

Cum am ajuns în Naxos: 
- cu avionul de la Otopeni la Atena cu compania Wizz Air (zborul nu durează mai mult de o oră și 15 minute);
- de la aeroportul din Atena până în portul Pireu cu autobuzul X96 (biletele le-am cumpărat de la ghișeul de la terminalul sosiri);
- din Pireu până în Naxos cu feribotul companiei Blue Star Ferry (biletele le-am achiziționat online de pe site-ul https://www.directferries.com/). Călătoria durează aproximativ 6 ore, prețul unui bilet dus-întors (economy class) fiind în jur de 75 de euro de persoană. Ferry oprește prima dată în insula Paros, apoi în Naxos;
- pentru deplasarea din Naxos către Agia Anna am ales transportul local în comun (biletele se cumpără de la ghișeu sau de magazinele cu suveniruri);
- într-una din zile am vizitat jumătatea nordică a insulei prin intermediul unei agenții locale de turism (prețul excursiei 25 euro/persoană).





     Cazarea ne-am asigurat-o pe booking.com în stațiunea Agia Anna la un apartament-studio cu cameră dublă, chicinetă, balcon, aer condiționat, wi-fi. Prețurile pentru perioada aleasă de noi (16-23 iunie) pornesc de la 40 de euro/noapte/cameră cu mic dejun continental inclus.



        Am mâncat preparatele locale (souvlaki, mousaka, gyros), precum și pește, fructe de mare la restaurantele de pe insulă. O masă pentru două persoane cu băuturi incluse costă în jur de 30 de euro. La majoritatea tavernelor, masa se termina aproape întotdeauna cu un desert din partea casei.


     Insula Naxos este o destinație de vacanță perfectă pentru relaxare, pentru odihnă pe plajele frumoase și liniștite. Plajele curate sunt acoperite cu nisip fin, amenajate cu umbrele, șezlonguri, terase și magazine în apropiere. Noi am preferat să mergem la plajă pe Agios Prokopios, Agia Anna și Plaka Beach, cele mai frumoase și renumite plaje de pe insulă, fiind catalogate cu Blue Flag. Agios Prokopios Beach este o plajă animată, Agia Anna se regăsește într-un golf, iar  Plaka Beach este plaja cu cel mai fin nisip, având o lungime de 4 km, foarte lată, cu anumite porțiuni destinate nudiștilor, unde poți descoperi și etala adevărul gol-goluț.











Ce am vizitat:
     Orașul Naxos este capitala-port a insulei, dinamică și plăcută. De la cheiuri, urci pe alei abrupte, pe sub arcade, spre Kastro, capitala venețiană. Orașul are un port activ, plin de baruri și taverne. 















    Una dintre cele mai vechi și impresionante priveliști din Naxos este Portara, aflată pe insulița Palatia, unită acum de insula principală. Această poartă uriașă trebuia să fie intrarea într-un templu dedicat lui Apollo început în anul 530 î.Hr., dar niciodată finalizat.




     În epoca clasică, marmura fină și albă era celebră pentru sculpturi și clădiri. În anul 1207, Marco Sanudi a fondat Ducatul Venețian de Naxos, construind nenumărate turnuri și conace. Marmura naxiană era folosită pentru unele dintre cele mai frumoase statui kouros. În NE insulei, se află stațiunea Apollonas, de fapt un sat de pescari, unde în apropiere există o statuie neterminată, despre care se bănuiește că l-ar înfățișa pe Apollo și care zace din jurul anului 600 î.Hr., când a fost abandonată.







     Apiranthos reprezintă o adevărată colecție de case frumoase de piatră, fiind un sat fondat de refugiații cretani care au colonizat coasta de est a insulei.I se mai spune „satul de marmură”, toate străzile fiind pavate cu marmură. Am pornit pe cotloanele satului, bineînțeles că ne-am rătăcit în labirintul ce ne atrăgea.






      Datorită faptului că insula este mare și se poate întreține singură din agricultură, multe din locurile destinate vizitatorilor sunt așezări rurale. Livezile de măslini susțin mare parte din economie. La Eggares am vizitat un muzeu dedicat uleiului de măsline, unde se pot admira câteva instalații tradiționale folosite pentru presarea măslinelor și extragerea uleiului.



    Am vizitat distileria tradițională Vallindras din Chalki, locul unde se obține kitronul, un lichior local din frunze de lămâi. În acest mic muzeu sunt expuse uneltele tradiționale folosite pentru producerea kitronului, ce poate fi cumpărat în trei variante: kitron verde - slab alcoolizat și dulce, kitron galben - tare și mai puțin dulce, kitron incolor cu tărie medie. Am cumpărat o sticlă de kitron verde pentru acasă.



     Pe insula Naxos a fost venerată Demetra, zeița fertilității și a agriculturii, pe una din văile fertile ale insulei fiind ridicat un templu. Vechiul sanctuar a fost devastat cu sute de ani în urmă, iar astăzi putem admira o reconstituire parțială.




     Naxos este insula unde te poți ascunde ușor din calea zgomotului și a distracției estivale, nefiind sufocată de turiști. Insula este o destinație de vacanță de la începutul lunii mai până în luna octombrie, temperatura apei și a aerului fiind constante și îmbietoare de-a lungul întregului sezon.









03.07.2018

Fuga de luna mai

   În luna mai, mi-am propus si am reușit să particip la 3 competiții de alergare montană: din nou la Ecomarathon cu dorința de a obține un „personal best”, prima alergare în munții Măcin - cea mai apropiată alergare de casă, apoi Transylvania 50k - o cursă tare în munții Bucegi. 
  Pentru a 6-a oară am alergat potecile din jurul Moeciului, și parcă, de astă dată, vara timpurie a oferit cel mai frumos și verde Ecomarathon. Obiectivul propus a fost îmbunătățirea timpului obținut doi ani la rând, în acest sens fiind conștient că trebuie să schimb ceva în alergările de zi cu zi. Astfel, am încercat să compensez lipsa diferenței de nivel ce nu prea o pot aduna în Galați, cu un număr mai mare de kilometri alergați. Astfel, am obținut un timp de 4 ore și 37 de minute, locul 28 în clasamentul general masculin. 




     Următorul weekend am alergat în munții Măcin, la proba de semimaraton (24 de km, +900 m diferență de nivel). Am luat startul, curios fiind de cum mă voi recupera după Ecomarathon. Cunoșteam traseul destul de bine, încă de la start m-am situat în primul pluton compus din 6-7 alergători. Am ajuns repede pe Țuțuiatu, apoi pe o potecă lată prin pădure. Am tras destul de tare, la urcarea spre culmea Pricopanului, un grup de turiști anunțându-mă că sunt pe locul 3. Am ajuns la linia de finiș pe locul al doilea, urcând pentru prima dată pe un podium al alergării montane.


Foto: Georgiana Popa

Foto: Iulian Răzvan

Foto: Floricica Neacșu

       A urmat Transylvania 50K, o alergare cu lungimea de 50 km și 3300 diferență de nivel, unde datorită promovării britanice a organizatorilor, aproape jumătate dintre concurenți înscriși sunt străini. Pe o vreme bacoviană, startul cursei s-a dat la ora 7.00, odată cu luarea în altitudine au apărut peticele de zăpadă, hornul Mălăieștiului era plin de zăpadă, iar la Omu ninsoarea și vîntul își făceau de cap. Ca urmare a comentariilor din anii trecuți, organizatorii au marcat foarte bine traseul, iar punctele de alimentare au fost bogate. Cunoașterea traseelor reprezintă un plus la alergarea montană, mai ales în privința gestionării efortului și a planului de nutriție și hidratare. Sunt mulțumit de timpul obținut și de locul ocupat în clasament, schimbările făcute în planurile de alergare fiind inspirate.


Foto: Andrei Manu

Foto: Bogdan Todea

Foto: Edi Hîrjoi

Foto: Dragoș Fânaru


Foto: Nicu Chirobocea