12.10.2019

Willkommen in Stralsund

     Orașul hanseatic Stralsund este situat în nord-estul Germaniei, pe țărmul de sud al Mării Baltice aproape de granița cu Polonia. Cu o populație de 60 de mii de locuitori, Stralsund este principalul oraș al regiunii Vorpommern (Pomerania Anterioară), fiind atestat documentar în anul 1234.


    Stralsund nu este un oraș foarte întins ca suprafață, arhitectura clădirilor și străzile aducând cu Sighișoara de la noi, singura mare diferență fiind faptul că se este așezat la malul mării. Nici populația orașului nu este prea tânără, majoritatea locuitorilor fiind pensionari sau copii, tinerii fiind tentați să plece spre vestul Germaniei.



   
    Istoria orașului este plină de evenimente:
- este unul din orașele-stat, ce a fost membru al uniunii comerciale și vamale Liga Hanseatică (Hansa), ligă a orașelor porturi cu ieșire la Marea Baltică;
- timp de 159 de ani a făcut parte din componența Suediei (între anii 1648-1807). Prin tratatul de la Szczecin, Stralsund a devenit fort apărat de către armata suedeză, până în anul 1807 când a fost cucerit de către armata condusă de Napoleon Bonaparte;
- între anii 1549-1647, catedrala Sfânta Maria a fost cea mai înaltă clădire din lume (104 metri);
- pe 28 aprilie 1945, cu 10 zile înainte de terminarea celui de-al II-lea Război Mondial, Stralsund a fost ocupat de armata rusă, peste jumatate din populație fugind din calea ei;
- în perioada RDG (Republica Democrată Germană), activitatea economică s-a concentrat  îndeosebi pe șantierul naval, ce construia nave pentru Uniunea Sovietică.

  Centru istoric al orașului, cu frumoasele sale clădiri gotice face parte din patrimoniul mondial UNESCO începând cu anul 2002.  Dupa anul 1990, o mare parte din orașul vechi a fost renovat, doar blocurile de apartamente amintind de perioada comunistă. Roșul este culoarea dominantă a clădirilor principale ale orașului.
    Pe perioada verii este un oraș intens vizitat, mai ales la sfârșit de săptămână, atunci când germanii, mari iubitori de călătorie, umblă de-a lungul și de-a latul țării, avantajați fiind de o bogată infrastructură rutieră și feroviară. 
   Inima orașului este reprezentată de piața veche (Alter Markt), biserica Sfântul Nicolae și de clădirea primăriei construită în secolul al XIII-lea. 
    Biserica Sfântului Nicolae este menționată pentru prima dată în anul 1276, fiind cea mai veche dintre cele trei mari biserici parohiale din Stralsund. Biserica este neterminată, probabil așa va și rămâne, avea un singur turn, mai târziu în 1314 s-au construit alte două turnuri.

     Celelalte două mari biserici parohiale sunt biserica Sfânta Maria și Biserica Sfântul Iacob, ambele cladiri fiind construite in secolul al XIII-lea. Biserica Sfânta Maria este cea mai impunătoare clădire din Stralsund, turla bisericii având o înălțime de 104 m.






     Clădirea primăriei (Rathaus) este o construcție în stil gotic din cărămidă roșie, ce datează din anul 1310. Inițial, clădirea a funcționat ca magazie pentru țesături scumpe, găzduind totodată și un depozit cu peste 40 de magazine.




Badstüberstraße este cea mai fotografiată stradă din Stralsund, fiind o alee îngustă pietruită, cu case colorate construite în perioada medievală.





Ozeaneum este un oceanograf ce conține specii din principalele ecostistem marine din lume. Nu poate fi comparat cu cel mai mare din lume, precum este cel din Valencia, însă un lucru este cert: noi nu avem așa ceva în România, deci merită vizitat. Oceanograful oferă acvarii mari cu o vizibilitatea foarte bună, având senzația că te afli într-o capsulă în mijlocul apei.



     Cea mai mare expoziție a muzeului orașului Stralsund reprezintă una dintre cele mai vechi clădiri din oraș. Construită în anul 1310, fiind proprietatea unui băcan, casa prezintă viața negustorilor din perioada hanseatică, putându-se vizita de la pivnița casei până la liftul medieval amplasat în podul casei.



     La sfârșitul lunii iulie este organizată sărbătoarea orașului Stralsund, străzile fiind animate de numeroși comercianți, actori, saltimbanci și petrecăreți costumați ca în perioada medievală.







     Heilgeistkirche (in traducere, Biserica Sfantului Duh) este un alt obiectiv interesant construit in secolul al XIV-lea în apropierea portului turistic. Partea frontală este acoperitaă îaproape în intregime de vie salbatică, având un colorit în funcție de anotimp.





     Nava Gorsch Fock I a fost construită în anul 1933 la șantierul Blohm&Voss din Hamburg. Scufundată în cel de-al II-lea Război Mondial, nava a fost reparată și redenumită "Tovarischsch". Ultima restaurare a navei a avut loc în 2003, iar nava poate fi vizitată.




Kniepertor și Kütertor sunt singurele părți ale fortificațiilor medievale care mai există și astăzi, din cele 10 porți ale orașului, denumite fiind după numele unor familii burgheze. Pe poarta Kniepertor, în anul 1809 Napoleon a intrat cu armata în Stralsund.


Kütertor
Kniepertor

    Plaja din Stralsund este situată la câteva minute de centrul istoric al orașului, unde poți sta la soare cât ziua de lungă, pentru copii fiind amenajat un spațiu de joacă, la capătul cel mai îndepărtat fiind o zonă destinată celor care au „uitat” costumul de baie acasă, germanii fiind cunoscuți pentru atitudinea relaxată în privința nudismului.



Biblioteca de pe plajă


„Multe salutări din orașul Stralsund”:






Muzeul maritim prezintă un exponat unicat, un schelet de 15 m al unei balene







Fabrica de bere Stortebeker dateaza din anul 1827, avand foarte multe sortimente de bere ce pot fi degustate in magazinul de prezentare al fabricii


Sunt momente când ai nevoie de un rucsac mai mare




16.09.2019

UTMB 2019 - Întrebări și răspunsuri

     Ultra Trail du Mont Blanc (pe scurt, UTMB) a reprezentat obiectivul meu în acest an, în care am investit enorm, după posibilități: muncă, emoții, ceva bani și timp, mult timp. Cursa s-a terminat prematur aproape de kilometrul 100, când picioarele și mintea au refuzat să mai colaboreze împreună. La peste două săptămâni de la cursă, am reușit să aștern pe hârtie cauzele abandonului la UTMB, reușind să identific ceea ce a mers bine, ce nu a mers și cam ce trebuia să fac și nu am făcut. Această experiență o voi folosi pentru a fi pregătit pentru competițiile ce vor urma.
        După cursă, fiind încă prins în Chamonix în atmosfera evenimentului, nu am simțit șocul unui abandon - un lucru inedit pentru mine, însă cu cât zilele treceau, nopțile mele de somn erau mai scurte, retrăind în vis de câteva ori cursa pas cu pas, venind la pachet cu mulți de „dacă”, ”oare” sau „poate”. Dacă eram mai bine pregătit, oare terminam cursa și poate reușeam să alerg mai bine, în ciuda problemelor musculare avute? Oare de ce n-am continuat cursa, cu toate că cvadricepșii femurali urlau, iar eu mă mișcam precum un melc? Poate dacă doar mergeam, terminam cursa, însă oare cu ce avarii? Oare nu am greșit strategia de abordare a cursei? Momentul în care am renunțat, iar numărul de concurs a fost ciopârțit de către organzatori a reprezentat o dezamăgire eliberatoare. Știam că UTMB înseamnă frumusețe, agitație, spectacol și multă durere. Am atâtea întrebări și răspunsuri....
        Visul UTMB 2019 nu este un coșmar, ci doar un bilanț frumos al unei idei apărute în urmă cu câțiva ani, din păcate un vis neterminat....deocamdată! Mă consumă mental acest DNF, cu toate că știu că nu este nicio dramă, nu sunt primul sportiv amator care abandonează la o cursă. Însă am fost acolo, alături de alți 2300 de participanți norocoși să alerge cea mai frumoasă alergare montană din lume, am fost acolo într-o atmosferă unică, plină de energie și adrenalină, pentru care cuvintele sunt insuficiente pentru a o descrie.
         Răspunsurile pentru acest abandon nu se regăsesc doar în timpul cursei, ci mai ales în pregătirea cursei de-a lungul întregului an. Am învățat despre mine din această cursă cât din alte zece curse la care am trecut linia de final. Am învățat că nu este suficient doar să alergi și să ai un volum suficient de kilometri, este nevoie de multă diferență de nivel adunată în timpul anului, cât mai ales în ultimele două luni înainte de cursă, când mușchii trebuie chinuiți pe coborârile abrupte. Saltul de la o cursă de 120 km (cea mai lungă alergare de până acum) la 170 de km a fost destul de mare, oare m-am grăbit și am sărit o treaptă?! 
       Am jucat în „Champions League” al alergării montane, mi-a plăcut la nebunie să fiu acolo și să alerg alături de cei mai buni. 





 


Doar atât am putut...

Datele sunt doar pentru statistică

 “A fost odată ca niciodată,
că de n-ar fi nu s-ar povesti”,
cam așa încep toate basmele românești...

...toată lumea știe ce urmează, binele învinge, blablabla..., așa bănuiam și eu cu cea mai lungă alergare montană la care am participat până acum. Totuși, alergarea pe o distanță de 170 de km nu este chiar un basm, cu atât mai mult când nu ai un super-paloș, iar baghete magice nu există. Insă orice baghetă are nevoie de energie, consecvență si mai ales încredere. Am muncit foarte mult pentru această cursă, însă rezultatul îmi spune că nu suficient. Prâslea se dă peste cap de trei ori, în acest an s-a dat doar o dată... 
     UTMB va fi acolo în fiecare an, cu startul din Chamonix, sunt convins că voi avea oportunitatea să revin.