Weekend pe litoralul bulgăresc

     În weekendul Constantinilor şi Elenelor, echipa deja obișnuită de patru plimbăreți (Cătălina, Marilena, Sorin și Cătălin) a decis să vizităm cele mai apropiate obiective turistice de pe litoralul bulgăresc şi să încercăm marea cu degetul pentru prima dată în 2016. 

    Nerăbdători, am urnit caii de la Logan pe la 5 dimineaţă din Galaţi, pe traseul Brăila – Viziru – Gura Ialomiţei - Hârşova – Constanţa – Mangalia, unde am oprit în zona gării la o casă de schimb valutar  pentru a schimba leii în leve. Graniţa am trecut-o foarte repede în jurul orei 9.00, am luat „bu-vigneta” din vamă şi mica noastră excursie de weekend începe cu cetatea de la capul Kaliakra, o fâşie îngustă de pământ ce continuă în mare cam 2 km cu stânci roşiatice abrupte de 70-80 de metri.

Abrupturi roșiatice

     Plătim taxa de intrare (3 leva de persoană) şi lăsăm maşina în parcarea amenajată, în dreptul monumentului cu statuia amiralului rus Feodor Ushakov care a distrus flota otomană şi a pus capăt războiului ruso-turc (anii 1787-1791) într-o bătălie dată chiar în zona Capului Kaliakra.

     Fără a fi o mare fortăreaţă, cetatea impresionează prin poziţionare, fiind înconjurată din trei părţi de apă şi de abrupturi aproape inaccesibile invadatorilor şi protejată de mai multe ziduri succesive puternice. Se pare că cele mai vechi vestigii ale cetăţii datează din secolul IV î.Hr., de pe vremea unor triburi tracice. Tot aici, găsim un mic muzeu amenajat într-o grotă cu exponate ale sitului arheologic (se plăteşte doar taxa foto-video - 2 leva). Alături, la intrare este situat un restaurant, iar noi mergem în capăt, unde este amenajat un punct de belvedere.

Poarta de intrare este impunătoare

C&C

Marilena & Sorin

Arcașul Mării Negre

     În apropiere se află golful Bolata, pentru a-l vizita ne abatem de la drumul principal câțiva km pe un drum îngust și cam șifonat ce coboară către țărmul mării. Dacă în fotografiile găsite pe internet golful este plin de culoare și viață, acum se prezintă neamenajat, apreciind doar forma semicercului și liniștea locului. La plecare, doi juni bulgari alungă liniștea cu drifturile făcute pe plajă cu două mașini obosite. Deci, și pe-aici există „bizoni”!

     Cu harta în față și vânt din pupa, mergem la crescătoria de scoici de la Dalboka, ce are amenajat pe malul mării un restaurant lăudat de multă lume. De neratat, scoicile fiind gătite în toate felurile posibile: sarmale, supă, musaca, natur, ruladă, ardei umpluți, frigărui, pane!

     Drumul de acces este bun, doar ultima bucată fiind cam abruptă. Odată ajunși, observăm că sunt de fapt două restaurante, noi intrând în primul din cale, la invitația ospitalieră a unui tânăr plăcut la vorbă si la port. Chelnerii sunt prompți, meniul bogat și variat, existând și varianta în limba română, iar prețurile mai mult decât atractive. Singurul regret este că nu poți încerca prea multe feluri de mâncare într-o singură vizită.

Pe alese

Efectul scoicilor: fetele zâmbesc, iar băieții sunt somnoroși

     Trecem de Kavarna, îndreptându-ne către Balchik pentru a vizita castelul și grădina botanică. Lăsăm mașina în parcarea cu plată și mergem la casa de bilete. Aici, surpriză, sunt de fapt două case de bilete separate pentru fiecare obiectiv. Luăm tichetele pornind periplul prin grădina botanică, un domeniu vast cu numeroase parcele cu plante exotice, cactuși și flori diverse. Grădina a fost amenajată după planurile arhitecților reginei Maria.

     Trecem pe la crama castelului, unde pasionații de vinuri pot degusta tot felul de soiuri de vin și le pot cumpăra, prețul unei sticle fiind în jur de 30 de leva. Fetele au fost convinse imediat de vânzătoare să cumpere un vin dulce cu aroma de migdale. Acum, așteptăm să dea cep sticlelor.

     Între 1913-1940, Balcicul aparținea de Regatul României alături de Dobrogea de Sud. În 1940, Cadrilaterul (deci și orașul Balcic) au fost trecute la vecinii bulgari. Și cum istoria este întortocheată, vă las pe mâna google-lui și a wikipedia să aflați mai multe informații.

     Castelul, construit pe faleza Mării Negre, a reprezentat reședința de vară a reginei Maria.

Interiorul Castelului este modest, dar plăcut, pereții văruiți în alb, cu uși masive din lemn sculptat. Au mai fost păstrate din acea perioadă și câteva obiecte: dulapuri sculptate și pictate, oglinzi, scaune și un șemineu. Baia de marmură, cu cada îngropată în piatră, cu chiuvetă și măsuța de toaletă au fost păstrate intacte.

     În spatele castelului descoperim poate cea mai frumoasa arie a grădinii, o zona terasată imitând un labirint în trepte.

Cascada, o cădere liberă de 9 m

Locul preferat al Reginei

     Spre seară, ne retragem la Nisipurile de Aur, la hotelul Golden Line, unde condițiile de cazare sunt excelente și la un preț bun.

     Duminică dimineață, ne trezim tare-greu. Ne plimbăm prin stațiune, fetele au lipici la magazine (noi le facem pe plac, deh bărbații ăștia!), într-un final după ora prânzului plecăm către casă.

      Ne propunem să bifăm faleza stâncoasă și arcada de Tyulenovo, apoi farul din Shabla. Din toate drumurile posibile, am avut nefericita inspirație să-l alegem pe cel mai prost, cel de la intrare în satul Gorun. Așa ceva…..mai rar! La Tyulenovo, loc de plajă nu există, însă peisajul calcaros al țărmului este inedit și ne place.

     Farul din Shabla se află în cel mai estic punct al Bulgariei. Este, de asemenea, și cel mai înalt far dar și cel mai vechi, el datând din anul 1857. Lumina farului poate fi observată până la o depărtare de 17 mile marine.

    În zona Farului nu este indicat să faci plajă, mai ales din cauza rămășitelor de pod care acum se află în reconstrucție.

Alte informații inedite

     Nu e mult de zăbovit la far și plecăm către vamă, unde trecem în România după aproape o oră și jumătate de stat la rând. Următorul popas îl facem la 2 Mai în Golful Pescarului, unde liniștim foamea cu rapane, guvizi și hamsii prăjite cu mult mujdei de usturoi. Ne întindem apoi la plajă, intrând în apa cam rece a mării pentru câteva minute, ceea ce activează starea de bine.

     Ultima oprire o tocmim aproape de Hârșova într-un lan de maci de unde fetele se lasă greu convinse pentru a ajunge acasă într-un târziu de seară. A fost un weekend reușit!