„2x2 Race" este un „ultra-sky marathon”, o alergare montană în Făgăraș ce se desfășoară la peste 2000 de metri altitudine, ceea ce o face unică la noi în țară. Caracteristicile cursei (45 de km și 4400 m diferență de nivel), locul de desfășurare și traseul (de la Bâlea Lac pe vf.Moldoveanu, apoi pe creastă pe vf.Negoiu și înapoi la Bâlea) precum și numărul participanților m-au determinat să mă înscriu la această alergare încă de la începutul anului.
Vineri dimineață am plecat din Galați către Bâlea-Lac, locul de start al cursei. Cu multe bagaje, drumul avea să fie destul de lung și obositor, în această perioadă aglomerată a concediilor. Ajunși la Bâlea (zona seamănă cu un talcioc de mașini, peisaj de bâlci ieftin, păcat de peisaj), am montat cortul în zona destinată participanților la cursă, am ridicat kitul de concurs, apoi am stat la taclale până la lăsarea serii și a frigului. La 9 eram în „pat”.
Noaptea a trecut repede, trezindu-mă la ora 4.45, mai dezorganizat ca niciodată. Am ajuns cu 5 minute înainte de ora startului, echipamentul obligatoriu a fost verificat de către voluntari, nereușind să mă încălzesc suficient de bine.
Pe prima urcare, în șaua Capra, toată lumea a pornit tare cu oarecare atenție la grohotișul din potecă. Există mai multe poteci întretăiate, ce se adună aproape de creastă, de unde se aleargă către lac, apoi către văioaga Caprei. Îmi place ritmul, poate este cam tare, dar vreau să trec repede de zona „la 3 pași de moarte”, unde de obicei se crează dop și pierzi minute bune.
Foto: Ovidiu Matiu
Între Monumentul Nerlinger și vârful Mircii descoperim o zonă bună de alergat, privesc la ceas și constat că sunt în grafic cu timpii intermediari planificați, atent fiind asupra alimentației și hidratării. Pe coborârea de pe vârful Mircii către Iezerul Podu Giurgiului calc pe o piatră instabilă și colțuroasă, având parte de o julitură frumoasă pe coapsă. Fac refill-ul bidoanelor cu apă, nu stau mai mult de un minut în checkpoint, urcând susținut și constant către șaua Podragului. De aici, practic am alergat tot segmentul către Viștea Mare, urcarea fiind foarte abruptă. Prin natura traseului, 2x2 îți oferă prilejul să afli locul provizoriu ocupat, socotind ceilalți alergători ce coborau deja de pe Moldoveanu (cred că eram pe locul 18).
Pe vârf (Foto: Mihaela Pavel)
Am ajuns pe Moldoveanu la ora 8.35, mi-e bine, vizualizând cursa în avans. La întoarcere începusem să simt lipsa apei, la Podu Giurgiului reaprovizionez, iar pe urcarea către vârful Mircii mă mișc destul de greu, parcă fără energie. Îmi revin ușor-ușor, aproape de „Paru de Fier” mă salut cu Ionuț Bocănială, el fiind în drumeție către Moldoveanu.
Foto: Tabere și Circuite
Foto: Ionuț Bocănială
Traversând zona „La 3 pași...”, dau drumu la picioare, dar mi-e foarte sete și nu mă simt deloc în forță. Mi-e ciudă că lipsa apei mă poate costa cursa, gestionând deficitar acest aspect. Este destul de cald, merg susținut către lacul Capra, iar de aici reduc ritmul către vârful Iezerul Caprei. Kilometrii se scurg din ce în ce mai greu, în Turnul Paltinului tocmai ce aterizează un elicopter SMURD pentru a prelua o alergătoare accidentată. În sfârșit, ajung la checkpoint-ul „ascuns”: apă, multă cola, ceva mâncare și am plecat mai departe. Trec de o zonă expusă a traseului, asigurată prin cabluri, urcând constant către vârful Lăițel. Am reintrat în ritm, alergând cu spor către lacul Călțun, de unde am luat băut apă și am umplut bidoanele.
Foto: Andrei Staicu
De la Călțun se urcă spre Portița Călțunului, apoi prin strunga Doamnei către vârful Negoiu. Mi s-a părut cel mai greu segment al traseului, știam că este ultima piatră de moară a zilei. Cu siguranță nu ai timp să te plictisești pe acest traseu, traversarea în strungă este îngreunată de numeroși turiști cu rucsaci voluminoși în spinare. Ni se oferă spațiu, suntem încurajați și continuăm spre vârf. Pe Negoiu, fac repede stânga-împrejur și dau la vale. Umplu din nou bidoanele cu apă din lacul Călțun. De la Lăițel rămân singur în alergare, îmi place această senzație. Din șaua Caprei, poteca este foarte aglomerată de turiști, primind ceva încurajări de final: 10 ore și 20 de minute, locul 30 la general, 27 la masculin.
Foto: Andrei Staicu
Câteva date tehnice:
Segmente:
lacul Bâlea- șaua Capra: 15 minute
șaua Capra- vf. Moldoveanu: 2 ore, 35 minute
vf.Moldoveanu - șaua Capra: 5 ore, 15 minute
șaua Capra- lacul Călțun: 7 ore
lacul Călțun - vf. Negoiu: 7 ore, 50 minute
vf. Negoiu - lacul Călțun: 8 ore, 25 minute
lacul Călțun - șaua Capra: 10 ore, 5 minute
șaua Capra - lacul Bâlea: 10 ore, 20 minute (timp final)
Încălțăminte: Inov8 Race Ultra 290 (excelenți ca aderență, ușori, m-am simțit bine cu ei, nu m-au ros, fără nicio unghie neagră).
Alimente: am pornit de la start cu 1 litru de apă cu izotonic, am mai băut apă de la check-point, de la un izvor din văioaga Caprei, precum și din lacul Călțun. Am consumat 4 geluri, 5 batoane, 2 fiole de magneziu,un activator și câteva tablete de magneziu, toate de la Isostar.
Nu am folosit bețe de trekking, probabil mi-ar fi fost utile în unele zone, dar m-ar fi încurcat în zona lanțurilor și a cablurilor.
Foto: Ovidiu Matiu
Mi-a plăcut 2x2, vreau să revin pentru un timp mai bun, cu atenție sporită pentru hidratare și un antrenament specific Făgărașului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu