O drumeție de toamnă în munții Buzăului reprezintă un bun prilej pentru descoperirea de noi poteci și coclauri mai puțin umblate. Într-o zi frumoasă de sâmbătă ne-am deplasat cu mașina pe drumul național Buzău-Brașov către Nehoiu, barajul și lacul de acumulare Siriu, ocolind lacul pe linia sa de contur și oprindu-ne pe valea Giurca, după ce am traversat viaductul cu acelaşi nume.
Viaductul Giurca, renovat și consolidat de curând, are o lungime de 280 m și o înălțime a pilonilor de 46 m. Valea Giurca, situată pe malul stâng al râului Buzău (se consideră direcția de curgere), este strajuită de culmea Giurca și dealul Cașocei, fiind paralelă cu valea Tehărăului. Pârâul Giurca se compune din două izvoare: unul ce pleacă din culmea Tehărăului și altul de sub vârful Strigoaiei din culmea Spedișu Buzăului, care după ce se unesc se varsă în Buzău. Numele de Giurca sau Ghiurca vine de la Gyurka (din limba maghiară), un anume Gheorghe, care trebuie să fii fost un cioban al locului, ce avea stâna pe această vale.
Am început să urcăm ușor la început pe un drum forestier de piatră ce devine noroios pe alocuri ajungând într-o poieniță de unde am înaintat susținut pe o potecă în pădure. Pe o vreme bună și călduroasă pentru un început de noiembrie, drumeţia noastră poate fi comparată cu o plimbare într-un parc imens și neamenajat, dar colorat de toamna târzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu