Ultra-maraton CiucașX3 - 2017

     CiucașX3 este o alergare montană celebră în România, cu punctul de start și de sosire la Cheia. De câțiva ani, în al doilea weekend din septembrie, se întâlnesc cei mai buni alergători și pasionați de trail-running, numărul total de participanți înscriși fiind de aproape 2000 la toate cele trei curse din cadrul evenimentului. Chiar dacă simți că nu ești pregătit pentru a lua startul la cursa de ultramaraton, merită să îți programezi weekend-ul cu pricina în această zonă.

   Este un sentiment plăcut să alergi pe munte. Traseul este foarte variat, peisajul schimbător mai tot timpul, sunt și momente grele în cursă, însă, la final vei rămâne cu amintiri de neuitat, prieteni noi și o încredere în forțele proprii.
      Am vizualizat de multe ori cei 105 km sau cele 18-20 ore de alergare, gândindu-mă cum să le abordez. Un ultramaraton înseamnă ambiție, gândire pozitivă, psihic tare și mulți kilometri alergați. CiucașX3 este o cursă la care înscrierile se deschid pe la începutul lunii aprilie, astfel încât, stabilit ca obiectiv, vei fi motivat suficient încât să nu tragi prea tare mâța de coadă și să reușești să ieși la alergat pe frig, pe ploaie sau când somnul este mult prea dulce. Atunci când vei reuși să ieși mai des din zona de comoditate, vor apărea cheful de alergare și îmbunătățirea rezultatelor personale.

Foto: Irina Anton (fisheye.ro)

          Fiind o cursă lungă, cu harta în față am împărțit cursa în 3 porțiuni aproape egale. Prima parte este de la start până în pasul Bratocea la DN1A, de aproximativ 30 de km și cuprinde o zonă spectaculoasă a cheilor văii Stânii, urcarea pe vârful Ciucaș, dar și porțiuni alergabile în pasul Boncuța și pe culmea Bratocii. Am pornit încet de la start, am alergat doar porțiunile ce le-am considerat că mă ajută, în rest am mers susținut. Am ajuns la Bratocea într-un timp de 4 ore și 23 de minute. 

Foto: Irina Anton (fisheye.ro)

Foto: Cornel Pochiu (fisheye.ro)

      Al doilea segment urmează creasta golașă a Grohotișului, de la Bratocea până la barajul Măneciu, pe o distanță de 32 de km, în mare parte alergabilă, având doar câteva porțiuni de urcare ușoare pe Bobul Mic, vârful Grohotiș și pe vârful Nebunu. În vârful Grohotiș am fost informat de voluntari că sunt pe locul 18 la general, având senzația că sunt undeva pe 30-35. De la releu până la baraj se coboară pe un forestier lung, ultima porțiune fiind „demarcată” de localnici, deci cu ceva probleme de orientare. Am ajuns la checkpoint la 8 ore și 50 de minute de la start.

Foto: Elena Postolache

     La Măneciu aveam trimis bagaj cu haine de schimb, câteva geluri, batoane și o pereche de încălțări în caz de urgență. Am mâncat: o ciorbă, colivă, găluște cu prune și cașcaval cu napolitane. Nu încerca să înțelegi poftele din timpul unui ultramaraton.
     Al treilea segment continuă de la baraj pe un drum forestier lung către vârful lui Crai, destul de sărac în surse de apă. Am alergat câțiva kilometri singur, ajungându-l din urmă pe Vlad Pop. Împreună ne-am dat la vorbă și la alergare, reușind timpi buni pe această porțiune de traseu. Aveam să aflu că Vlad aleargă pentru copiii cu afecțiuni oncologice din tabăra MagiCamp. Din Tabla Buții se coboară pe plaiul Cetății către valea Stânii. La checkpoint, meniul este foarte bogat, voluntarii inimoși oferind chiar și păstrăv la grătar. Tot ceea ce mănânc sunt brânză sărată cu roșii și măsline.

Foto: Octavian Ivanov

     Urmează cea mai abruptă urcare a zilei, pe valea pârâului Sterp: în 3 km se urcă aproape 900 de metri. Reușim să ieșim sus în culme după 1 oră și 15 minute, pe o potecă solicitantă. Salutăm voluntarii din culmea Zăganu, îmbrăcăm foițele și ne îndreptăm spre Gropșoarele. Marcajele luminoase sunt destul de dese, însă devin invizibile din cauza ceții dense. Reușim să rătăcim poteca de pe Gropșoarele, deși știam că trebuie să o luăm în dreapta, din neatenție ne avântăm spre stânga în jnepeniș până la genunchi. Ieșim repede din încurcătură, alergând spre Răscruce. În jumătate de oră, ieșim la cabana Silva la kilometrul 100, stând câteva minute de vorbă cu voluntarii. Dăm la vale către Cheia, aruncând câteva priviri în urmă din dorința de nu fi depășiți până la final.
        Trecem împreună linia de finiș după 16 ore și 31 de minute, locul 12-13 în clasamentul general.

Alături de Vlad 

     Am alergat în echipament Compressport (colanți, tricou, bentiță, șosete, jambiere). După kilometrul 50, jambierele de compresie mă deranjau și le-am dat jos. M-am simțit bine cu Inov8 Race Ultra 290, reușind să ajung la final fără nicio bătătură. Din vesta de alergare am folosit geluri Endurance, batoane High Energy și tablete energizante, toate de la Isostar. Alte accesorii: foița impermeabilă Inov 8 Race Ultra Shell, colanți lungi și o bluză cu mânecă lungă.

Vulturii Ciucașului (Foto: Vlad Rădulescu)

     Nivelul de organizare al evenimentului este foarte ridicat, felicitări coordonatorilor și voluntarilor! Nu este ușor să organizezi un asemenea eveniment de amploare, cu trei curse diferite, încercând pe cât posibil să mulțumești pe toată lumea - nota 10! Ne revedem în 2018!