Semimaraton Măcin 2023

Data: 22 aprilie 2023

Caracteristici: 24 km, +900 m diferență de nivel
Număr de concurs: 14
Timp final: 2 ore, 3 minute, 31 secunde
Link: https://www.maratonmacin.ro/

Clasare:
- locul 3 în clasamentul general.

Maraton Piatra Craiului 2022

Data: 8 octombrie 2022

Caracteristici: 38 km, + 2400 m diferență de nivel
Număr de concurs: 446
Timp final: 5 ore, 7 minute, 46 secunde

Clasare:
- locul 6 la categoria 40-49 ani;
- locul 30 în clasamentul general

    Inițial, nu mă gândeam să alerg la Maratonul Pietrei Craiului,  la care înscrierile au fost lansate destul de târziu. Deîndată înscris, am găsit o cazare cât mai aproape de startul cursei, așternând pe hârtie un plan scurt de cursă ce conține antrenamentul specific, echipamentul necesar, planul de hidratare și nutriție, precum și timpii intermediari de urmarit. Cunoscând traseul, mi-am propus să alerg cât mai mult în prima parte, o abordare prudentă pe coborârea din șaua Funduri, iar spre refugiul Diana să urc constant, terminând alergarea cu energia rămasă. În mare parte am putut respecta planul inițial, trecând linia de final puțin după 5 ore.

    Din nou, MPC a reprezentat un moment bun de reîntalnire cu numeroși cunoscuți și colegi de alergare, organizarea competiției fiind bună, zonele expuse de pe traseu fiind bine asigurate, unde numeroși salvamontiști erau prezenți, pentru evitarea tragediilor din 2019. 

Bucovina Ultra Rocks - 4 Summits 2022

Data: 29 iulie 2022

Caracteristici: 85 km, +5400 m diferență de nivel
Număr de concurs: 208
Timp final: 13 ore, 56 minute, 53 secunde
Link: https://bucovinaultra.rocks/

Clasare:
- locul 16 în clasamentul general;

- locul 1 la categoria 40-49H.

    M-am înscris la cursa 4 Summits pentru un ultim test înainte de UTMB, timpul obținut la această cursă fiind un reper solid pentru estimarea timpului final. Statistic, se consideră că pentru cursele mai lungi de 100 km, timpul obținut în prima jumătate a cursei îl multiplici cu un factor de 2.3 și vei obține timpul de la finalul cursei.

    Alergând în 2021 cursa de 110k, mi-a fost mai ușor să întocmesc planul de alergare, dorind să termin cursa într-un timp de 13 ore. Vizualizam ce și unde să mănânc, pe unde voi alerga sau voi merge cu pași grăbiți în cursă. În acest an, Summit 88k a fost ales să fie și campionat național de ultramaraton montan, organizat de Federația Română de Atletism, fiind inscriși mai mulți alergători buni legitimați la diferite cluburi de atletism. Din acest motiv am bănuit că se va alerga tare încă de la start, însă aveam de gând să alerg conform planului de acasă. 

    Ajungând destul de târziu la Câmpulung Moldovenesc, m-am grăbit să ridic kitul de participare de la standurile amenajate din centrul orașului, servind și o pizza mare cu multe brânzeturi, mai apoi revenind la cazare pentru a-mi aranja hainele și rucsacul. Aveam de gând să adorm devreme, startul cursei fiind programat la ora 6 dimineața. A plouat destul de mult în acea noapte, poteca fiind noroioasă până la primul punct de control de la Izvorul Alb. A urmat prima urcare către vârful Rarău, mai întâi pe drumul forestier, apoi pe pârtia de schi parțial acoperită de negura dimineții. Din cauza ritmului susținut, am ajuns cam răvășit pe vârful Rarău după aproape 2 ore de la start, al 21-lea în clasamentul intermediar. Coborârea spre cheile Moara Dracului a mers destul de bine, atent fiind să nu alunec pe pământul și pietrele jilave și să nu mă împiedic de rădăcinile copacilor. Urcarea pe ploaie prin codrii Slătioarei a fost animată de sunetele îndepărtate ale unui urs mai morocănos, ce mi-au grăbit pașii peste copacii doborâți, ieșind cât mai repede din pădure în poiana Todirescu. Lipsa antrenamentului specific în ultima lună s-a simțit, probabil de aici și momentele apatice de alergare mai ales pe urcarea de la Rusca către vârful Giumalău, dar și parțial pe urcarea în nori către Pietrosu Bistriței. Pe ultima parte a cursei am reușit să alerg destul de bine, având energia să urc pe Runc în jur de 28 de minute, ajungând la finiș după aproape 14 ore.

       

xRace Marathon 2022

Data: 11 iunie 2022

Caracteristici: 45 km, +2200 m diferență de nivel
Număr de concurs: 502
Timp final: 5 ore, 15 minute, 4 secunde
Link: https://xrace.ro/

Clasare:
- locul 9 în clasamentul general;

- locul 2 la categoria M40-49.

    Munții Siriului sunt cei dintâi munți în care am dormit la cort, m-am rătăcit și am descoperit farmecul drumețiilor montane, încă din anii de liceu. Cu acest gând m-am înscris încă de la sfârșitul anului trecut, alergând la xRace reușind să revăd primele trasee turistice unde am mers cu rucsacul în spate. 

    Am ajuns dis de dimineață la coada lacului de acumulare în poiana de la cabana Valea Neagră, locul de start al cursei. S-a pornit destul de lent la startul cursei, cam neobișnuit pentru alergările de la noi, însă profilul cursei este destul de variat pentru un munte cu înălțime medie. Cunoscând destul de bine traseele precum și prognoza meteo ce anunța ploi abundente după ora prânzului, am încercat să trag mai tare pe prima urcare către colții Bocârnei, ajungând la punctul de control de la kilometrul 11 din Poarta Vânturilor al 12-lea sau al 13-lea în clasament. 

Aveam în minte un timp final de puțin sub 5 ore, ce îmi putea aduce un loc bun în clasament și un loc pe podium la categoria 40-49 de ani, fiind un new entry pentru această categorie. A urmat apoi o coborâre lungă pe „Drumul Nemților” și pe drumul forestier ce trece prin cătunul Stearpa până la Gura Milei, o porțiune unde poți alerga cât de tare te țin picioarele. Intrând pe valea Milei, norii plumburi și darnici au dat năvală, o ploaie abundentă a înmuiat poteca pe urcarea spre lacul Vulturilor. Noua jachetă achiziționată Salomon Bonatti a meritat toți banii, rezistând precipitațiilor, cât și vântului tăios de pe muchia Mălâia. Coborârea abruptă de pe valea Neagră a reprezentat un exercițiu bun de echilibristică și o terapie cu nămol până la finalul cursei. 

      Mi-a plăcut traseul ales de organizatori, alergătorii reușind să cunoască obiectivele turistice Siriului, un munte intrat acum în circuitul alergărilor montane.

    

Transylvania Thunder Run 2022

Data: 27 mai 2022

Caracteristici: 81 km, +5400 m diferență de nivel
Număr de concurs: 1160
Timp final: 17 ore, 28 minute, 48 secunde
Link: https://www.transylvania100k.com/

Clasament:

- locul 1 în clasamentul general la cursa 80-Thunder Run, un clasament întocmit de organizatori pentru participanții de la cursa de 100k, ce au trecut de punctul de control de la Moeciu de Sus, dar nu au terminat cursa, oprită fiind de organizatori din cauza condițiilor meteo nefavorabile.

   Startul cursei a fost dat sâmbătă dis-de-dimineață la ora 5.00 din curtea castelului Bran, vremea a fost bună de alergat până în jurul prânzului, când prognoza meteo s-a adeverit, iar primele picături de ploaie au început să cadă, în acel moment fiind pe a doua urcare către vârful Omu. Coborârea pe valea Cerbului a fost destul de riscantă din cauza stratului mare de zăpadă netopită, încetinind viteza de înaintare. Dacă urcarea lungă de pe Jepii Mari a mers bine, odată cu lăsarea serii, viteza de alergare a scăzut, având câteva momente de rătăcire din cauza ceții dense și a vântului puternic pe urcarea de la cabana Bolboci către șaua Strungulița. Întunericul nopții m-a prins pe coborârea abruptă către valea Bângăleasa, iar începutul ploii dense și bogate, ce a determinat ulterior întreruperea cursei, pe ce-a de-a treia buclă a Ecomorathonului, pentru cine cunoaște zona.

    Ajuns la punctul de control de la Moeciu de Sus, m-am schimbat de haine, am mâncat ceva cald, așteptând alături de alți alergători ca furtuna să se liniștească și să continuăm cursa. Am prins o pauză de ploaie, fiind decis să urc către Guțanu, în ciuda șuvoaielor de apă ce acopereau potecile. O nouă repriză de ploaie puternică alături de o sarabandă a fulgerelor și tunetelor, m-au determinat să mă întorc din drum către checkpoint. Consideram că alergarea ar fi trebuit oprită de oragnizatori mai devreme, condițiile meteo nemaiputând fii compatibile cu alergarea montană, lucru aflat când am ajuns din nou la Moeciu. 

   Din nou am avut parte de o alergare dificilă și de experiențe ce îmi pot fi utile pentru viitoarele curse, fiind mai călit și poate mai înțelept în luarea unor decizii de pregătire și organizare a unei curse cu mulți kilometri.

Bucovina Ultra Rocks 110k - 2021

Data: 30 iulie 2021

Caracteristici: 110 km, +6400 m diferență de nivel
Număr de concurs: 113
Timp final: 20 ore, 46 minute, 23 secunde
Link: https://bucovinaultra.rocks/

Clasare:
- locul 12 în clasamentul open masculin.

     Gata să treacă anul și nu am reușit să aștern pe blog câteva cuvinte despre Bucovina Ultra Rocks (mai scurt BUR), fiind doar la a doua ediție, dar care reușește sa atragă precum un magnet sute de participanți. 

     M-am înscris la cursa de 110km, din mai multe criterii: cred că este un număr suficient de kilometri, astfel încât să colinzi câteva trasee turistice inedite, reușind în același timp să ies din acea bulă de confort al alergării, în care ne simțim bine neacceptând și alte provocări.

Startul cursei a fost la ora 0.00, potrivită pentru plecarea la un ultramaraton, prin urmare nu vă pot povesti ce am vazut în timpul nopții, însă odată cu venirea zorilor, am putut admira câteva peisaje de neprețuit din poiana Todirescu din Rarău, de pe vârful Pietrosul Bistriței sau din poiana lui Mândrilă. 

     Planul de cursă a funcționat destul de bine, pe timpul nopții nu am reușit să mă alimentez și hidratez suficient, aceste probleme dispărând pe timpul zilei. Totodată, am reușit să ma încadrez în timpii intermediari ai cursei propuși de la start. Cel mai greu moment al cursei a fost atunci când am rămas fără apă pe cea de-a doua urcare pe vârful Giumalău, pe o vreme caniculară și fără pic de umbră. Cea mai grea, dar frumoasă parte a cursei a fost urcarea de la Zugreni până pe Pietrosul Bistriței, pe o potecă foarte abruptă, ce cred că este mai mult străbătută de alergătorii de la BUR decât de turiști cu rusacul în spinare. În cei 5 km de urcare aduni aproape 1100 m diferență de nivel. Am trecut linia de finish pe lumină, cu câteva minute înainte de a începe o ploaie torențială ce a răcorit frumoasa atmosferă creată de organizatori și voluntari, revenind a o doua zi pentru festivitatea de premiere și discuții amicale cu colegii de alergare cu care m-am tot întâlnit la diverse alte concursuri de-a lungul anilor.

Iezer-Păpușa Trail Race 2021

Data: 25 septembrie 2021

Caracteristici: 44 km, +3100 m diferență de nivel
Număr de concurs: 525
Timp final: 7 ore, 13 minute, 48secunde
Link: https://tourmount.ro/

Clasare: locul 6 în clasamentul general.

      Fiind în căutarea unei curse noi, la care nu am apucat să alerg până acum, m-am înscris la maratonul din munții Iezer-Păpușa, ce apare și în calendarul competițiilor cu puncte ITRA. 

    Pe cât de mult așteptam această alergare, în săptămâna dinaintea cursei parcă m-am desumflat un pic, neavând vreun chef de a mai merge, mai mult din comoditate, poate un semn al apropierii vârstei de 40 de ani. Noroc cu Emi, care a cam tras de mine, astfel, că vineri pe la prânz am plecat din Galați, ajungând cam în 6 ore la cabana Voina, unde aveam făcută rezervare. Seara s-a scurs repede și ne-am băgat la somn odată cu găinile, startul cursei fiind programat destul de devreme, adică la ora 7.00. 

       Am observat că nu îmi priește trezitul de dimineață, cu noaptea-n cap, fiind total dezorganizat, ridicând praful din cameră fără niciun rezultat. Așa am și parcurs primii 12-14 km ai cursei, având momente când mă întrebam de ce alerg această cursă, ce caut aici, doar peisajul inedit al zonei, stârnindu-mi interesul de a mă mișca și a cunoaște acești munți, mai mult în mers, decât în alergare. Abia din șaua Grădișteanu, la punctul de control de la km 16, am avut zvâcul de a mai și alerga, fiind pe locul 18 în acel moment. 

        Mai mult mânat de ideea de a termina cursa cât mai repede și apoi să plec acasă, am putut să mă bucur de peisaje pe urcările pe vârful Roșu și Iezeru Mare, de fapt se trece pe sub vârful Iezer, de unde se coboară prelung pe piciorul Iezerului până la punctul de control de la Gura Cătunului.

        De aici, am urcat alene către refugiul Iezer. Nici nu aveam cum altfel, atât timp cât, vorba unui amic - „te dai mare în chiloți mici”, aveam mare nevoie de niște bețe de alergare. Nu aș fi scos un timp considerabil mai bun, dar poate nu m-aș fi chinuit cel puțin pe ultima parte a urcării. Dar, pe cât de melc am fost pe urcare, am putut scoate coarnele pe coborârea de final de pe culmea Văcarea, bifând linia de final pe locul 6 la general. Mi-a plăcut traseul ales de organizatori, dorind să alerg și anul următor pentru îmbunătățirea timpului sub 7 ore. 

Ultra Via Transilvanica 2021

Data: 18 iunie 2021

Caracteristici: 164 km, +5800 m diferență de nivel
Număr de concurs: 522
Timp final: 30 ore, 24 minute, 47 secunde
Link: https://maraton.viatransilvanica.com/

Clasare: locul 12 în clasamentul open masculin.

    În anul 2020 a fost inaugurată Via Transilvanica, un El Camino românesc, un traseu conceput pentru iubitorii de drumeție cu rucsacul în spinare sau pe bicicletă, dornici să străbată țara la pas de la un capăt la altul, de la Putna la Drobeta Turnu Severin, pe etape în mai multe zile, funcție de disponibilitate și timp. Oamenii din toate colțurile țării au început să călătorească pe Via Transilvanica, probabil și numărul turiștilor străini va crește în următorii ani. Artizanii acestui drum sunt oamenii hotărâți de la Asociația Tășuleasa Social împreună cu Alin si Tibi Ușeriu, cei care au venit cu ideea marcării unui traseu de explorare și de drumeție.

     Dorind în acest an să străbat porțiunea bucovineană a Via Transilvanica, startul înscrierilor pentru Ultra Via Transilvanica mi-a venit ca o mănușă, pentru a alerga cei 164 de km de la Putna la sediul Tășuleasa Social din pasul Tihuța în mai puțin de 40 de ore (timp limită stabilit de organizatorii competiției). Să nu vă gândiți că m-am dus acolo ca turist, ci am încercat în perioada rămasă până ziua startului să alerg mulți kilometri, întocmind un plan de antrenament și de cursă. Astfel, ca strategie, am împărțit cursa în opt semimaratoane montane, fiecare cu specificul și timpul estimat.

     Startul cursei a fost programat vineri, pe 18 iunie de la ora 18.00 din fața mânăstirii Putna, după ce în prealabil am trecut pe la Tășu, unde a avut loc ședința tehnică a cursei și am ridicat kitul de participare. De aici, am fost preluați cu autocarul către Putna pentru start, tot drumul reprezentând un preambul al kilometrilor ce aveam să-i adunăm. Unii mai volubili, alții mai emoționați sau îngrijorați, suntem informați de Tibi că în prima noapte de alergare ne așteaptă un cod portocaliu de ploi abundente, fiind cu mare băgare de seamă pe unde vom trece. Sfatul primit a fost să stăm uniți câte 2-3 persoane și să alergăm împreună pentru a trece mai ușor noaptea.

Alături de Rapi

     De la prima bornă am alergat într-un ritm moderat către centrul satului, iar la primărie am făcut dreapta pe drumul forestier de pe valea Putnișoara. La nici 3 km de la start, ploaia anunțată nu a fost păcăleală, ci doar o nouă dovadă că prognozele meteo nu mai dau greș. La capătul forestierului, împreună cu Ionel Rapotan am intrat pe o potecă noroioasă pe Bâtca Corbului ce ne scoate pe un drum forestier lat și neted ca în palmă ce ne duce către Sucevița, unde aveam să ieșim chiar în dreptul mânăstirii, de unde am alergat încă un kilometru până la primul checkpoint (Km 20). Ploaia s-a mai liniștit, fiind doar o simplă bură, suficientă cât să înaintăm de acum încolo uzi la picioare și cu hainele jilave.

      O scurtă alimentare cu apă și un sandviș, apoi continuăm pe asfalt, intrând pe drumul forestier de pe valea Mărului, apoi într-un urcuș susținut pe un drum de TAF, unde am avut ocazia să-mi văd pantofii de trail destul de aproape. În ciuda ploii mocănești, încă este lumină (fiind perioada solstițului de vară), bețele de trail sunt utile, iar noroiul și șuvoaiele de apă ce se scurg la vale îmi reduc vizibil viteza de înaintare. Coborârile și urcările dese ori abrupte fac aceasta porțiune până la Vatra Moldoviței o provocare, fiind probabil cel mai dificil segment al cursei. Treptat, ploaia a contenit, însă o pătură groasă de negură face orientarea în teren mai dificilă. Odată cu venirea nopții, funcție de ritmul de alergare al fiecăruia, ne-am adunat în grupuri de 2-3 alergători. Uzi la picioare, urcam și coboram ca într-un carusel, la un moment dat pierdem orice urmă de potecă și ne declarăm pierduți la dispoziția hazardului geografic. Am avut norocul ca in trupă să fie cu noi Sergiu Bersan, bun-cunoscător al locurilor, ce ne-a îndrumat pe drumul cel bun. Am convingerea că pe timpul zilei marcajele traseului sunt vizibile și nu există probleme de orientare, însă noaptea percepția se schimbă radical. 

      Cu capetele mai mult în pământ, înaintăm tăcuți ca niște soldați într-un război, din care fiecare vrea să ajungă la final. Nu am stat mult în tranșee, tot ce îmi mai amintesc este că am sărit multe garduri și am luat în bocanci câteva kilograme de balegă în acea noapte, poteca traversând numeroase stâni de vaci. 

      Primele raze de lumină ale zilei le-am surprins traversând ulițele satului Fundu Moldovei. Cu tălpile picioarelor umede, am simțit o scădere inevitabilă a energiei, înaintând către pasul Mestecăniș. Mersul constant a fost „deranjat” de câțiva voluntari inimoși într-un checkpoint intermediar încropit pe valea Arseneasa, unde, pentru o cafea bună și caldă am dat un autograf pe panoul voluntarilor, alături de ceilalți alergători. În zona înaltă a Mestecănișului s-a așternut o ceață densă, ajungând într-un final în checkpoint-ul de la jumătatea cursei (km 80) după vreo 13 ore de la start, unde m-am schimbat de haine, am schimbat pantofii Hoka Speedgoat 4 cu La Sportiva Akasha (o decizie neinspirată!), am mâncat o ciorbă și un orez bun cu pulpe de pui. 

     A plouat neîntrerupt între Mestecăniș și Vatra Dornei, alergând pe unde s-a putut prin noroaie și șleauri adânci de tractor, primele raze ale soarelui ivindu-se abia la intrarea în oraș. Drumul forestier era atât de plin de apă încât devenise un adevărat patinoar de mocirlă alunecoasă. 

     La checkpoint-ul din Vatra Dornei am fost așteptat de Sofia și Cătălina, am schimbat câteva impresii, am mâncat câteva felii de pizza și mi-am oblojit rănile din talpă. Era ora 11.00, fiind optimist că pot finaliza cursa pe lumină, înainte de ora 22.00. Împreună cu Iulian Voloșincu am plecat către Poiana Negrii, urcând la început pe sub telescaun până la stâna turistică. Fazele de alergare au alternat cu cele de mers susținut, ritmul fiind alterat din cauza bășicilor din talpă ce mă jenau. Abia la checkpoint-ul de la Poiana Stampei, am schimbat din nou pantofii, revenind la Speedgoat, un model mult mai potrivit alergărilor lungi și pentru niște picioare umflate și avariate.

        

     Între Poiana Stampei și Lunca Ilvei, traseul continuă prin Tătaru, ultimul sat din județul Suceava, apoi coborând la gara Grădinița, de unde merge paralel cu calea ferată. Drumul s-a transformat dintr-un forestier într-o potecă ascunsă printr-o pădure deasă de conifere. La un moment dat am ieșit pe sub un viaduct, alergând pe un fals plat până în Lunca Ilvei, ultimul punct de control intermediar. Inimoșii voluntari din punct au încercat să ne ridice moralul, îndrumându-ne calea spre poiana lui Gălan. Fiind sătul de geluri și batoane energizante, aici am mâncat mult pepene. Am terminat șapte semimaratoane, mai aveam încă unul.

     Simt că merg tot mai greu, totul pornind de la oboseală, intrând pas cu pas în cea de-a doua noapte nedormită a cursei. Împreună cu Iulian, am continuat să alergăm porțiunile în coborâre, cu ceva eforturi de orientare din cauza întunericului. Se aud doar pașii noștrii, în rest nimic, ajungând într-un final la o stână animată de focul de tabără și muzica unor studenți ce au inițiat o masă îmbelșugată cu multa branză, urdă, roșii și pâine de casă la care am fost invitați cu mare drag. 

     A urmat un drum forestier cale de vreo 5 kilometri în coborâre, de unde am ieșit la un drum mai lat - Drumul Romanilor. Ușor debusolați, am fost nevoiți să ne orientăm după track-ul înregistrat pe telefon, bezna totală în care ne aflam fiind spartă de un șofer cu un Logan ce căuta la miezul nopții pasul Tihuța. Ne-am cam speriat unii de alții! Au urmat alți 5 km într-o urcare monotonă și hipnotică, ce mi s-a părut părut o veșnicie până la linia de finish, in cauza lipsei somnului mintea jucându-mi feste la aprecierea distanțelor și a timpului.

     La început mi-am propus să termin cursa în 28 de ore dacă totul merge bine sau, în cel mai rău caz, să trec linia de finish. După abandonul de acum doi ani de la UTMB, mi-am spus că, și dacă voi ajunge să mă târăsc ca o râmă, tot am să trec linia de finish. Sunt foarte bucuros că am dus până la capăt această provocare, reușind să termin un traseu de șapte zile în 30 de ore și jumătate în care ne-am împrietenit cu noroiul și pădurea. Alergarea mi-a dovedit încă o dată că suntem mai puternici decât am crede, iar resursele noastre nebănuite trebuie doar descoperite.

La finish