Bucovina Ultra Rocks 110k - 2021

Data: 30 iulie 2021

Caracteristici: 110 km, +6400 m diferență de nivel
Număr de concurs: 113
Timp final: 20 ore, 46 minute, 23 secunde
Link: https://bucovinaultra.rocks/

Clasare:
- locul 12 în clasamentul open masculin.

     Gata să treacă anul și nu am reușit să aștern pe blog câteva cuvinte despre Bucovina Ultra Rocks (mai scurt BUR), fiind doar la a doua ediție, dar care reușește sa atragă precum un magnet sute de participanți. 

     M-am înscris la cursa de 110km, din mai multe criterii: cred că este un număr suficient de kilometri, astfel încât să colinzi câteva trasee turistice inedite, reușind în același timp să ies din acea bulă de confort al alergării, în care ne simțim bine neacceptând și alte provocări.

Startul cursei a fost la ora 0.00, potrivită pentru plecarea la un ultramaraton, prin urmare nu vă pot povesti ce am vazut în timpul nopții, însă odată cu venirea zorilor, am putut admira câteva peisaje de neprețuit din poiana Todirescu din Rarău, de pe vârful Pietrosul Bistriței sau din poiana lui Mândrilă. 

     Planul de cursă a funcționat destul de bine, pe timpul nopții nu am reușit să mă alimentez și hidratez suficient, aceste probleme dispărând pe timpul zilei. Totodată, am reușit să ma încadrez în timpii intermediari ai cursei propuși de la start. Cel mai greu moment al cursei a fost atunci când am rămas fără apă pe cea de-a doua urcare pe vârful Giumalău, pe o vreme caniculară și fără pic de umbră. Cea mai grea, dar frumoasă parte a cursei a fost urcarea de la Zugreni până pe Pietrosul Bistriței, pe o potecă foarte abruptă, ce cred că este mai mult străbătută de alergătorii de la BUR decât de turiști cu rusacul în spinare. În cei 5 km de urcare aduni aproape 1100 m diferență de nivel. Am trecut linia de finish pe lumină, cu câteva minute înainte de a începe o ploaie torențială ce a răcorit frumoasa atmosferă creată de organizatori și voluntari, revenind a o doua zi pentru festivitatea de premiere și discuții amicale cu colegii de alergare cu care m-am tot întâlnit la diverse alte concursuri de-a lungul anilor.

Unde mergem cu copiii pe munte

      În fiecare vară ne-am propus să mergem mai mult pe munte alături de Sofia, încercând să ne bucurăm de mișcare în aer liber. Ideea noastră este că dacă părinților le place mersul pe munte, îi va plăcea și copilului, doar că totul se învață treptat. 

     Primele trasee montane nu trebuie să fie nici prea lungi și nici prea solicitante, astfel încât să nu apară vestitele întrebări „dar cât mai avem?!” sau „mai avem mult?”. Cu toate astea, entuziasmul copiilor este ridicat atât timp cât copiii ascultă o poveste, iar drumeția reprezintă o joacă pe fundalul unor peisaje montane inedite. În timpul drumeției, de obicei, facem pauze dese pentru adunat pietre și bețișoare și pentru urmărirea șopârlelor, fluturilor și altor gângănii. Nu lipsesc din program pauzele de ceva dulce sau pentru mâncat afine.

     Cu toții avem nevoie de energie pe munte, prin urmare, recomand achiziționarea unui rucsăcel în care copiii să-și pună o sticlă de apă, un sandviș și câteva dulciuri, plus o pelerină de ploaie și o bluză mai groasă. Avem însă grijă ca rucsacul să nu devină prea greu și incomod. Bocancii de munte și îmbrăcămintea (tricou tehnic, șosete, pantaloni, polar, jachetă, șapcă) le achiziționăm de la Decathlon, profitând de raportul calitate/preț al produselor, copiii crescând destul de repede, iar hainele nu mai vin de la un an la altul.

     Primele drumeții le-am organizat în munții Buzăului la Focul Viu de la Terca, trovanții de la Ulmet, pe valea Tehărăului, la cascada Cașoca, în poiana Teghii și la așezările rupestre de la Nucu. Anul acesta vrem să ajungem la lacul Vulturilor și să urcăm pe vârful Penteleu. Prin multitudinea traseelor și a accesului facil, am reușit să mergem pe vârful Ciucaș pornind de la cabana Muntele Roșu. Obișnuiți deja cu mersul pe munte, am ajuns și la cabana Omu, urcând pe valea Ialomiței de la Peștera. Vara asta vreau să mergem împreună pe munte și cu cortul pentru cel puțin o noapte cu mii de stele.