Legendele Nemirei 2019

Data: 6 iulie 2019
Caracteristici: 44 km, +2300 m diferență de nivel
Număr de concurs: 327
Timp final: 4 ore, 51 minute, 53 secunde
Link: https://www.legendelenemirei.com

Clasare:
- locul 3 la categoria masculin 30-40 ani;
- locul 4 în clasamentul open masculin.

    Încă de la începutul anului mi-am propus să alerg curse noi, dorind să descopăr locuri inedite din Carpații României. Prin urmare, am decis să alerg la Legendele Nemirei, o competiție ce străbate munții Nemirei, mai puțin frecventați de către turiști, dar sălbatici și pitorești prin peisajul și poziționarea lor. Lungimea traseului, precum și diferența de nivel, sunt ideale în perspectiva pregătirii pentru UTMB.
    Ce mi-a plăcut: traseul de creastă al Nemirei este spectaculos de alergabil, având  temerea că oricând poate să iasă de după copaci un blănos mai mare, mai ales atunci când alergi singur. Mi-a plăcut varietatea cursei: de la o urcare destul de lungă de 8 km, zona tranșeelor rămase din Primul Război Mondial, până la coborârea necontenită și uneori abruptă de aproape 12 km pe poteci, drumuri forestiere și bolovăniș.
      Cred ca este traseul cu cele mai clare marcaje de la toate cursele la care am participat până acum, în sensul că pentru un arbore doborât de furtună, voluntarii au marcat zona indicând pe unde să-l ocolești. Implicarea voluntarilor și a organizatorilor este destul de mare, creând o atmosferă plăcută și amicală de-a lungul întregului eveniment.
      Ce nu mi-a plăcut: nu-mi amintesc ceva care să mă nemulțumească, fiind mult prea multe lucruri de bine. 
     Recomand cu încredere să alergați la „Legendele Nemirei”, am să revin și anul următor pentru un weekend reușit pe munte.

.

De-abia am pornit

Pe Creasta Nemirei

Oho, ce bine-a fost!

Podiumul la categoria M30-39

Transylvania 80K

Data: 18 mai 2019
Caracteristici: 70 km, +4100 m diferență de nivel
Număr de concurs: 8089
Timp final: 10 ore, 6 minute, 41 secunde
Link: https://www.transylvania100k.com/

Clasare:
- locul 4 la categoria Senior 18-39 ani.
- locul 7 în clasamentul open masculin.

    Cea mai lungă cursă din prima jumătate a anului am zis să fie Transylvania100, cursa de 80 de km. Din cauza condițiilor meteo și a zăpezii mari așternute pe văile Bucegiului, organizatorii au fost nevoiți să modifice traseele, proba de 80K având doar o lungime de 70 de km cu 4100 m diferență de nivel. 
     Startul cursei fiind la ora 7.00 alături de concurenții de la 50K și 100K, s-a plecat destul de tare, unii mai îmbrăcați decât alții ținând cont de prognoza vremii. După primii kilometri și prima pantă mai serioasă s-a format un lung șir indian. Mi-a plăcut mult coborârea din Poiana Râșnovenilor către Ciubotea, pe o potecă inedită și mai rar folosită de către turiști. Ca de obicei, am avut momente când am regretat că nu mi-am luat bețele de alergare, nu știu ce-i în capul meu, dar mereu zic că mi-e mai bine fără ele.
       Am înotat de câteva ori prin zăpada pe poteca ce urcă din poiana Guțanu la refugiul Bătrâna, însă marele minus a reprezentat lejeritatea cu care m-am rătăcit de două ori de aiurea, prima dată la intrarea pe poteca de la Peștera spre șaua Lăptici, iar a doua oară la coborârea către lacul Bolboci, unde m-am trezit din senin cu zăpada până la brâu, am dat înainte și am ieșit undeva mai jos de lacul Bolboci. Aici am pierdut timp prețios, pentru a reintra în traseu și a ajunge la punctul de control de la cabană. Punctul de control fiind bine aprovizionat, am reușit să mănânc câteva felii de pizza și să beau multă cola, ca pe plajă în studenție la Costinești. Traseul a continuat pe plaiul lui Mircea către șaua Tătarului, mai departe prin Strungulița către refugiul Strunga, nimic senzational, poate doar zăpada așternută cu câteva zile în urmă fiind cea care a impiedicat uneori alergarea. Am coborât abrupt pe valea Bângăleasa, de unde se urcă în poiana Guțanu, pe poteca renumită din  bucla 3 a Ecomarathonului. Urcând de la monumentul militarilor israeliți în poiana Gaura, mi-am reamintit de vestita urcare către refugiul Diana de la MPC. Penultima porțiune a traseului este comună cu cea de la începutul cursei, doar ultimii 5 kilometri urmează muchia Grajdului ce ne scoate la Bran în curtea castelului.
     Ediția din acest an a fost inedită datorită traseului nou creat, dar bine semnalizat de către organizatori și al numărului foarte mare de alergători (peste jumătate dintre ei fiind străini). La anul vreau să alerg la 100K!