Toamnă pe valea Giurca

      O drumeție de toamnă în munții Buzăului reprezintă un bun prilej pentru descoperirea de noi poteci și coclauri mai puțin umblate. Într-o zi frumoasă de sâmbătă ne-am deplasat cu mașina pe drumul național Buzău-Brașov către Nehoiu, barajul și lacul de acumulare Siriu, ocolind lacul pe linia sa de contur și oprindu-ne pe valea Giurca, după ce am traversat viaductul cu acelaşi nume.

     Viaductul Giurca, renovat și consolidat de curând, are o lungime de 280 m și o înălțime a pilonilor de 46 m. Valea Giurca, situată pe malul stâng al râului Buzău (se consideră direcția de curgere), este strajuită de culmea Giurca și dealul Cașocei, fiind paralelă cu valea Tehărăului. Pârâul Giurca se compune din două izvoare: unul ce pleacă din culmea Tehărăului și altul de sub vârful Strigoaiei din culmea Spedișu Buzăului, care după ce se unesc se varsă în Buzău. Numele de Giurca sau Ghiurca vine de la Gyurka (din limba maghiară), un anume Gheorghe, care trebuie să fii fost un cioban al locului, ce avea stâna pe această vale.

     Am început să urcăm ușor la început pe un drum forestier de piatră ce devine noroios pe alocuri ajungând într-o poieniță de unde am înaintat susținut pe o potecă în pădure. Pe o vreme bună și călduroasă pentru un început de noiembrie, drumeţia noastră poate fi comparată cu o plimbare într-un parc imens și neamenajat, dar colorat de toamna târzie.

Cabana Suru

      La jumătatea lunii iulie am plecat către munții Făgăraș pentru o tură planificată de 4 zile în zona Suru - Avrig - Scara. În ciuda codului portocaliu de ploi anunțat, am îndrăznit să urcăm, luând decizia în ultimul moment să dormim în prima noapte la cabana Suru. Am lăsat mașina la capătul forestierului de la izvorul Florii de pe valea Jibrii, de unde am urcat o primă bucată de traseu destul de abruptă până la intersecția cu traseul ce vine de la Sebeșu de Sus. De aici, urcarea devine mai domoală, dar având parte de o furtună de vară zdravănă, din care am ieșit cu toții udați până la piele. Aveam să ajungem într-o oră la cabana Suru, unde rezervasem 4 paturi. Schimbați de haine, am mâncat, apoi înfrigurați am intrat în așternuturi și ne-am făcut amiaza de somn, așteptând cu optimism câteva raze de soare.

          Seara s-a lăsat peste cabană, în aceeași atmosferă bacoviană, așezându-ne la povești și la un joc de cărți, în sala de mese a cabanei unde este amenajat un spațiu pentru jocuri de societate, dar și o mică bibliotecă montană.

           Situată la o altitudine de 1450 m, cabana Suru oferă un spațiu amenajat practic, fiind probabil una dintre cele mai ospitaliere cabane de munte de la noi din țară. Sunt amenajate 4 camere de 6-8 paturi cu saltele confortabile cu lenjerie curată, însă recomandarea este să avem întotdeauna și un sac de dormit subțire. Grupul sanitar este mult peste ceea ce gasești la alte cabane, având amenajat chiar și un duș. Pentru a păstra curățenia în interiorul cabanei, se intră doar cu papuci de casă puși la dispoziție de cabanieri, dar îi poți folosi și pe cei personali. Programul la bucătărie este dimineața între orele 6.00-10.00 și seara de la ora 18.00 la 20.00, cabanierul având multe treburi administrative în jurul cabanei. Poți mânca și din traista proprie, unde o poți păstra pe rafturile din sala de mese.

Delicioasa omletă Suru

      A doua zi, dis-de-dimineață, ne-am trezit cu speranța că vremea se va îndrepta conform prognozei meteo. Am tot așteptat, ne-am învârtit în jurul cabanei, o ploaie măruntă și rece pornită pe la ora prânzului trimițându-ne cu bagajele la mașină și apoi către casă. Nu a fost să fie de data asta, fiind mult prea optimiști în privința vremii, însă am găsit o cabană ospitalieră situată în una dintre porțile de intrare ale Făgărașului.