Maramureșul adăpostește nenumărate lucruri și locuri inedite, tocmai frumusețea acestor locuri fiind motivul pentru care am ales ca destinație pe perioada Rusaliilor, având mai multe zile adunate la dispoziție. Nu am avut ce regreta, am mers strict pe câteva obiective turistice, celor rămase urmând să le alocăm timp cu altă ocazie.
În pasul Șetref
Ne-am cazat la o pensiune în Borșa, de unde în fiecare zi am plecat către obiectivele turistice stabilite de acasă. Borșa, până de curând centru de extragere și prelucrare a minereurilor neferoase, este acum stațiune de odihnă, cu o rețea bogată de pensiuni, aflată într-o continuă construcție, prăfuită din cauza drumului prost, neasfaltat și plin de gropi, însă reprezintă principala poartă de acces către munții Rodnei.
Astfel, vineri pe 2 iunie, ne-am plimbat cu vestita Mocăniță de pe valea Vaserului, cu rezervare online făcută cu o lună înainte (informații și tarife: http://www.cffviseu.com). Trenul nostru era programat să plece la ora 10, astfel pe la 9.15 am ajuns la gară la Vișeu de Sus, lăsând mașina într-o parcare încăpătoare. Am luat biletele de la casă, după care un angajat amabil ne îndrumă către vagoanele trenului arhaic-pitoresc tras de către o pufăitoare locomotivă cu abur.
De așa ceva am nevoie
Tu ești campioana!
CFF Vișeu de Sus este o cale ferată forestieră, operată privat, ce funcționează îndeosebi pentru transportul lemnului, dar destul de profitabilă și în ceea ce privește transportul de turiști.
Am ales locurile în primul vagon de pasageri de la locomotivă, multe fotografii ieșind ușor-afumate și mișcate. Dacă prima porțiune a drumului nu este spectaculoasă și sălbatică precum m-aș fi așteptat, de-abia către finalul călătoriei de la halta Cozia către stația de finiș la Paltinu este într-adevăr încântătoare. Pe parcurs, Mocănița oprește câteva minute bune pentru realimentarea cu apă dintr-un puț amenajat special, timp în care lumea merge la toaletă, cumpără bere, apă sau suc din vagonul-marfă situat lângă locomotivă, fie aruncă pietre în apa Vaserului.
După două ore și jumătate de la Vișeu ajungem la stația Paltin, amenajată cu nenumărate locuri de picnic și foișoare, unde avem la dispoziție alte două ore să mâncăm și să ne hidratăm, să ne întindem la soare sau să vizităm o clădire istorică a gării amenajată cu câteva panouri „zgârcite” în informație despre Mocăniță.
La întoarcere, locomotiva este întoarsă, noi fiind acum în ultimul vagon. Este obligatoriu ca locurile din vagon de la dus să fie păstrate și la întoarcere, ceea ce este o decizie bună. Aproape toată lumea era roșie la față de la soare și moțăia în trenul ce părea că va sări de pe șine la un moment dat. Reajunși în gară, cumpărăm câteva suveniruri și mergem către pensiune, unde gazda ne aștepta cu mâncare gătită, un adevărat festin delicios în fiecare seară petrecută la pensiune.
Pe drumul către pensiune am oprit la Moisei la monumentul eroilor, ridicat în memoria victimelor masacrului ce avut loc la data de 14 octombrie 1944 de către armata maghiară. Trupele maghiare aflate în retragere pe valea Izei au ucis 29 de țărani români în două case de lemn. Țăranii fusese acuzați de trădare și ținuți prizonieri într-un lagăr de muncă la Vișeu de Sus. Pe 14 octombrie 1944, ei au fost urcați într-un camion și transportați la Moisei, localitate evacuată complet de locuitori. Prizonierii au fost închiși în două case de lemn și împușcați de către soldații maghiari ce trăgeau prin geamuri și ușă. În aceeași noapte, satul a fost incendiat, peste 300 de case fiind arse. Cadavrele au fost îngropate după două săptămâni la revenirea localnicilor la gospodării. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatră, fiind realizat de către sculptorul Vida Gheza. Cele două case există și acum, fiind transformate în case memoriale.
Pe drumul către pensiune am oprit la Moisei la monumentul eroilor, ridicat în memoria victimelor masacrului ce avut loc la data de 14 octombrie 1944 de către armata maghiară. Trupele maghiare aflate în retragere pe valea Izei au ucis 29 de țărani români în două case de lemn. Țăranii fusese acuzați de trădare și ținuți prizonieri într-un lagăr de muncă la Vișeu de Sus. Pe 14 octombrie 1944, ei au fost urcați într-un camion și transportați la Moisei, localitate evacuată complet de locuitori. Prizonierii au fost închiși în două case de lemn și împușcați de către soldații maghiari ce trăgeau prin geamuri și ușă. În aceeași noapte, satul a fost incendiat, peste 300 de case fiind arse. Cadavrele au fost îngropate după două săptămâni la revenirea localnicilor la gospodării. Monumentul cuprinde 12 figuri de piatră, fiind realizat de către sculptorul Vida Gheza. Cele două case există și acum, fiind transformate în case memoriale.
Sâmbătă plecăm destul de târziu către Săpânța, satul arhicunoscut pentru cimitirul vesel și mai nou pentru cea mai înaltă biserică din lemn din lume la Săpânța-Peri. Drumul este bun și proaspăt asfaltat de la Vișeu de Sus către Sighetul Marmației, traversând satele Leordina, Ruscova și Petrova, apoi Rona de Sus.
De departe zărim turla înaltă de 72 de metri a bisericii Mănăstirii Peri, din centrul satului Săpânța ajungând reped la un obiectiv turistic unic în țară - Cimitirul Vesel, ce a adunat de-a lungul anilor sute de cruci pictate în culori vii pe fond albastru. Mesajele inscripționate pe cruci parcă încearcă să alunge tristețea specifică unui astfel de loc.
De departe zărim turla înaltă de 72 de metri a bisericii Mănăstirii Peri, din centrul satului Săpânța ajungând reped la un obiectiv turistic unic în țară - Cimitirul Vesel, ce a adunat de-a lungul anilor sute de cruci pictate în culori vii pe fond albastru. Mesajele inscripționate pe cruci parcă încearcă să alunge tristețea specifică unui astfel de loc.
Ne întoarcem în Sighetul Marmației pentru a vizita un alt loc plin de istorie și amărăciune: Memorialul Victimelor Comunismului, ce se găsește în fosta închisoare de la Sighet. Aceasta închisoare a jucat un rol esențial în perioada de început a comunismului în România, prin oprimarea clasei intelectuale românești, aici pierzându-și viața foști miniștri, parlamentari, preoți, ziariști și militari. Deținuții erau ținuți în condiții insalubre, hrăniți mizerabil, iar umilința și batjocura era la ordinea zilei.
Fiecare celulă a închisorii este o sală de muzeu în care sunt amplasate obiecte, fotografii, documente și sunt prezentate temele represiunii comuniste. De asemenea, se pot vedea celulele în care au decedat Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu. În curtea exterioară puteți vedea grupul statuar „Cortegiul Sacrificaților”, reprezentat de 18 siluete umane mergând către un zid ce le închide orizontul. Pentru vizitarea și documentarea acestui muzeu este necesară cel puțin o jumătate de zi, noi am stat mult prea puțin.
De la Sighetul Marmației decidem să pornim în susul văii Izei, prin localitățile Oncești și Nănești, ajungând în vestita localitate Bârsana. Noul ansamblu monahal a fost construit în anul 1993, fiind în întregime din lemn după tradiția locală. Curtea mănăstirii este foarte mare, plină de verdeață și de flori, cu un foișor imens în care, probabil, se țin slujbe la zile de mare sărbătoare. Muzeul mănăstirii adăpostește cărți bisericești, manuscrise, cruci și icoane vechi, precum și obiecte casnice întâlnite în gospodăriile maramureșene.
Plecăm de la Bârsana și oprim pentru câteva minute la Rozavlea, veche așezare maramureșeană, vestită prin biserica din lemn de brad de către meșteri anonimi construită în anul 1717. Pictura a fost executată pe lemn cu excepția picturii altarului, realizată în totalitate pe pânză. Momentan, se lucrează la restaurarea picturii.
Pentru ziua de duminică și înainte de a ne întoarce acasă am planificat o scurtă drumeție la Cascada Cailor, una dintre cele mai frumoase cascade, formată pe versantul nordic al munților Rodnei. Cascada este formata din mai multe trepte cu căderi succesive de apă. Accesul spre cascadă este facil cu telescaunul din stațiunea Borșa, de la capătul superior al telescaunului se ajunge pe o potecă lată în circa 30 de minute de mers pe jos.
Fiecare celulă a închisorii este o sală de muzeu în care sunt amplasate obiecte, fotografii, documente și sunt prezentate temele represiunii comuniste. De asemenea, se pot vedea celulele în care au decedat Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu. În curtea exterioară puteți vedea grupul statuar „Cortegiul Sacrificaților”, reprezentat de 18 siluete umane mergând către un zid ce le închide orizontul. Pentru vizitarea și documentarea acestui muzeu este necesară cel puțin o jumătate de zi, noi am stat mult prea puțin.
De la Sighetul Marmației decidem să pornim în susul văii Izei, prin localitățile Oncești și Nănești, ajungând în vestita localitate Bârsana. Noul ansamblu monahal a fost construit în anul 1993, fiind în întregime din lemn după tradiția locală. Curtea mănăstirii este foarte mare, plină de verdeață și de flori, cu un foișor imens în care, probabil, se țin slujbe la zile de mare sărbătoare. Muzeul mănăstirii adăpostește cărți bisericești, manuscrise, cruci și icoane vechi, precum și obiecte casnice întâlnite în gospodăriile maramureșene.
Pentru ziua de duminică și înainte de a ne întoarce acasă am planificat o scurtă drumeție la Cascada Cailor, una dintre cele mai frumoase cascade, formată pe versantul nordic al munților Rodnei. Cascada este formata din mai multe trepte cu căderi succesive de apă. Accesul spre cascadă este facil cu telescaunul din stațiunea Borșa, de la capătul superior al telescaunului se ajunge pe o potecă lată în circa 30 de minute de mers pe jos.
La revedere, Maramureș!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu