„Ce bronzați sunteți, unde-ați fost?
La Sfântu Gheorghe.
Unde?
La mare, în deltă, la Sfântu Gheorghe.
Da, acolo e mare?
Este mare, cât vezi cu ochii. Este liniște și pace!”
Ulițele satului sunt învelite în nisip, unele case încă mai pastreză tradiția locului, altele sunt părăsite și lăsate în paragină, date spre vânzare la prețuri utopice. Satul izolat este dependent de natură, de vreme și mai ales de pescuit.
Dacă nu îți place să mănânci pește, nu ai ce căuta în Delta Dunării. Vei mânca aici cele mai bune bucate pescărești ori cu influențe ucrainiene: storceag, ciorbă de perișoare din pește, scordolea și caras prăjit.
Cea mai frumoasă plajă pe care am văzut-o la noi în țară o găsesc la Sfântu Gheorghe, cu nisip fin și auriu. Lungă cât vezi cu ochii, plaja este folosită de turiști doar pe o lungime scurtă de doi kilometri, zonele mai îndepărtate fiind căutate mai mult de către nudiști.
La Sfântu Gheorghe trăiești o experiență în sine, liniștea satului mă fascinează, remarcabil fiind, de asemenea, felul în care localnicii se gospodăresc în cea mai spectaculoasă și neobișnuită zonă a României.
Pe ulițele satului
Pisiceală printre flori
Drumul către plajă
Pelicanii
Epava Tuzla
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu