Toamnă buzoiană

     Dacă am vorbi despre obiectivele turistice din județul Buzău, putem umple pagini întregi cu numeroase locuri inedite, ciudate și mai puțin cunoscute. Cu aceste gânduri am plecat pentru un weekend de octombrie târziu pe valea Slănicului de Buzău la Lopătari, localitate situată în nord-estul județului, la sud de munții Penteleu.

     Destul de aproape de Galați, traseul nostru urmează drumul județean 203K, ce pleacă din Buzău și trece prin localitățile Săpoca - Beceni - Vintilă Vodă - Mânzălești - Lopătari. Posibilitățile de cazare sunt limitate în zonă, însă am găsit cazare convenabilă pe booking la „Cabana dintre pini” din satul Pestrițu.

     Primul obiectiv turistic din checklist-ul nostru este Piatra Albă „La Grunj”, rezervație naturală geologică situată în comuna Mânzălești la confluența Slănicului cu pârâul Jgheab. Cu o formă piramidală, Piatra are o înălțime de aproximativ 15 metri, având în compoziție marnă albă cinerită. La bază se găsește o altă rocă formată din tufuri dacitice (conform informațiilor de pe hartă). 
       Ca de obicei, unde se poate urca, lumea dă năvală, piatra fiind escaladată de numeroși turiști dornici de selfie-uri care mai de care mai entuziaști.

   Ne deplasăm câțiva kilometri mai sus pentru a ajunge pe platoul Meledic, unde descoperim ceva unic la noi în țară: un lac cu apă dulce situat pe un munte de sare. Drumul cu mașina este anevoios, însă peisajele merită efortul. Platoul Meledic este plin de doline și uvale, pe fundul unei doline descoperind lacul Meledic, ce are o adâncime de aproape 6 metri, scăldatul fiind interzis din cauza apei foarte reci din tot timpul anului. Platoul ce înconjoară lacul este amenajat cu băncuțe și câteva sculpturi în lemn, precum și cu câteva căsuțe din lemn dărăpănate și locuri de cort.  
      Pe valea Slănicului, pe o lățime de doi kilometri și o lungime de cinci kilometri se află un munte de sare ce are o adâncime de câteva sute de metri. O altă atracție este peștera de sare Peștera S, ce a deținut de două ori recordul mondial pentru cea mai lungă peșteră în sare. Peștera nu este deschisă pentru vizitare, neputând fii îndeplinite condițiile de siguranță vizitatorilor.

      A doua zi de dimineață, am planificat alergarea de trail către satul Plaiul Nucului pentru a ajunge la lacul Mociaru, un lac carstic cu apă dulce, format, se pare prin dizolvarea unui strat subteran de sare. Lacul cu o suprafață de 10 hectare este înconjurat de pădure, pe malurile sale fiind construite două pensiuni. Pasionații de camping pot amplasa corturile în poienile din apropiere.

     Am lăsat la urmă satul Terca, cunoscut pentru focul ce nu se stinge niciodată - Focul Viu. Din satul Luncile, asfaltul plombat dispare, drumul comunal șerpuind către Terca, unde lăsăm mașina, traversăm o punte instalată peste albia firavă a Slănicului, descoperind primul marcaj turistic (punct roșu). Până la Focul Viu am urcat pieptiș timp de 30 de minute pe potecă.
   Focul Viu este un fenomen natural datorat emanației de gaze naturale care ies la suprafață prin crăpăturile pământului, formând flăcări ce ard încontinuu. 

     Munții și Subcarpații Buzăului rămâne o zonă subevaluată turistic, ce prin varietate și inedit poate reprezenta o variantă de weekend celor care s-au plictisit sa stea în mașină cu orele pe valea Prahovei sau de fanii lui Dracula de la Bran. Cel mai vizibil minus este reprezentat de infrastructură rutieră, accesul către obiectivele turistice fiind anevoios. Cu toate aceste, zona Buzăului merită explorată!