Iezer-Păpușa Trail Race 2021

Data: 25 septembrie 2021

Caracteristici: 44 km, +3100 m diferență de nivel
Număr de concurs: 525
Timp final: 7 ore, 13 minute, 48secunde
Link: https://tourmount.ro/

Clasare: locul 6 în clasamentul general.

      Fiind în căutarea unei curse noi, la care nu am apucat să alerg până acum, m-am înscris la maratonul din munții Iezer-Păpușa, ce apare și în calendarul competițiilor cu puncte ITRA. 

    Pe cât de mult așteptam această alergare, în săptămâna dinaintea cursei parcă m-am desumflat un pic, neavând vreun chef de a mai merge, mai mult din comoditate, poate un semn al apropierii vârstei de 40 de ani. Noroc cu Emi, care a cam tras de mine, astfel, că vineri pe la prânz am plecat din Galați, ajungând cam în 6 ore la cabana Voina, unde aveam făcută rezervare. Seara s-a scurs repede și ne-am băgat la somn odată cu găinile, startul cursei fiind programat destul de devreme, adică la ora 7.00. 

       Am observat că nu îmi priește trezitul de dimineață, cu noaptea-n cap, fiind total dezorganizat, ridicând praful din cameră fără niciun rezultat. Așa am și parcurs primii 12-14 km ai cursei, având momente când mă întrebam de ce alerg această cursă, ce caut aici, doar peisajul inedit al zonei, stârnindu-mi interesul de a mă mișca și a cunoaște acești munți, mai mult în mers, decât în alergare. Abia din șaua Grădișteanu, la punctul de control de la km 16, am avut zvâcul de a mai și alerga, fiind pe locul 18 în acel moment. 

        Mai mult mânat de ideea de a termina cursa cât mai repede și apoi să plec acasă, am putut să mă bucur de peisaje pe urcările pe vârful Roșu și Iezeru Mare, de fapt se trece pe sub vârful Iezer, de unde se coboară prelung pe piciorul Iezerului până la punctul de control de la Gura Cătunului.

        De aici, am urcat alene către refugiul Iezer. Nici nu aveam cum altfel, atât timp cât, vorba unui amic - „te dai mare în chiloți mici”, aveam mare nevoie de niște bețe de alergare. Nu aș fi scos un timp considerabil mai bun, dar poate nu m-aș fi chinuit cel puțin pe ultima parte a urcării. Dar, pe cât de melc am fost pe urcare, am putut scoate coarnele pe coborârea de final de pe culmea Văcarea, bifând linia de final pe locul 6 la general. Mi-a plăcut traseul ales de organizatori, dorind să alerg și anul următor pentru îmbunătățirea timpului sub 7 ore. 

Toamnă pe valea Giurca

      O drumeție de toamnă în munții Buzăului reprezintă un bun prilej pentru descoperirea de noi poteci și coclauri mai puțin umblate. Într-o zi frumoasă de sâmbătă ne-am deplasat cu mașina pe drumul național Buzău-Brașov către Nehoiu, barajul și lacul de acumulare Siriu, ocolind lacul pe linia sa de contur și oprindu-ne pe valea Giurca, după ce am traversat viaductul cu acelaşi nume.

     Viaductul Giurca, renovat și consolidat de curând, are o lungime de 280 m și o înălțime a pilonilor de 46 m. Valea Giurca, situată pe malul stâng al râului Buzău (se consideră direcția de curgere), este strajuită de culmea Giurca și dealul Cașocei, fiind paralelă cu valea Tehărăului. Pârâul Giurca se compune din două izvoare: unul ce pleacă din culmea Tehărăului și altul de sub vârful Strigoaiei din culmea Spedișu Buzăului, care după ce se unesc se varsă în Buzău. Numele de Giurca sau Ghiurca vine de la Gyurka (din limba maghiară), un anume Gheorghe, care trebuie să fii fost un cioban al locului, ce avea stâna pe această vale.

     Am început să urcăm ușor la început pe un drum forestier de piatră ce devine noroios pe alocuri ajungând într-o poieniță de unde am înaintat susținut pe o potecă în pădure. Pe o vreme bună și călduroasă pentru un început de noiembrie, drumeţia noastră poate fi comparată cu o plimbare într-un parc imens și neamenajat, dar colorat de toamna târzie.